Posts - (Page 8/12)

Robu Cuceritorul. Stăpânul lumii (VII)

Sep 19, 2019   ·   13 mins read

Au ajuns la castel chiar la miezul nopții. Gardul era năpădit de buruieni, poarta de intrare era ruptă într-o parte. O lună plină făcea ca ruina să arate și mai misterios și lugubru și să o pună în adevărata valoare, că expresia castel era o exagerare tipic românească, era practic o vilă mai mare. O lumină pâlpâia în interior. Cezar lăsă robotul pe motocicletă și intră cu curaj, urmat de Matilda care pășea ușor, încordată, strângând puternic în mâini ghioaga. Inspectorul părea că este familiar cu locul, merse direct spre camera din care ieșea lumina, fără să se uite prea mult în jur și fără să ezite. Era o încăpere modestă, de maximum 40 de metri pătrați, ce păstra urmele unui lux de neam prost. În fața șemineului de cărămidă, o monstruozitate jenantă pe care barbarii nici n-au distrus-o de scârbă, erau două fotolii, iar în cele două fotolii doi călugări. Pe focul din șemineu borborosea un ceaun. -Bună seara, fraților, spuse cu o voce puternică. Fratele Varlam se ridică în picioare și se deșiră pe lungime. Deschise brațele binevoitor. -Bună să-ți fie inima voinice, Domnul să te binecuvânteze. -Sfinții părinți, iertare, strigă Matilda și se așeză în genunchi în fața șemineului, lăsând fruntea până la pământ. -Ridică-te fiica mea, ridică-te sora noastră. Ai făcut bine, ai înfăptuit lucrarea Domnului. Fii binecuvântată, vorbi călugărul Varlam și-i puse mâna pe cap. Fratele Ilarie se ridică și el din fotoliu și-i puse și el mâna pe cap. -Ridică-te sora noastră.