Ovidiu Eftimie

Cartierul General

Menu Close

Robu Cuceritorul. Stăpânul lumii (VII)

Au ajuns la castel chiar la miezul nopții. Gardul era năpădit de buruieni, poarta de intrare era ruptă într-o parte. O lună plină făcea ca ruina să arate și mai misterios și lugubru și să o pună în adevărata valoare, că expresia castel era o exagerare tipic românească, era practic o vilă mai mare. O lumină pâlpâia în interior.

Read more

Robu Cuceritorul. Stăpânul lumii (VI)

Prin spărtura din cort Cezar vedea soarele apunând peste tărâmul deșertic al Aradului. Se afla într-o oală mare, cu apă călduță, în care un moș cocârjat și pipernicit tot arunca morcovi pe măsură ce-i curăța și-i tăia în cubulețe egale. C-25 stătea nemișcat într-un colț.

Read more

Robu Cuceritorul. Stăpânul lumii (V)

Mai apoi, lucrurile au degenerat destul de rapid. Ca politehnist, domnul primar Robu a fost printre primii care a înțeles importanța roboților. A investit importante fonduri publice în dezvoltarea și producția de roboți, invocând că sunt mult mai de încredere și mai eficienți decât muncitorii care puneau pavajul prin Piața Unirii pentru a trei oară. În plus, un robot poate înlocui o bordură de trei ori mai repede decât un muncitor obișnuit care trebuie să tragă câte o dunja la fiecare cinci metri de trotuar.

Read more

Robu Cuceritorul. Stăpânul lumii (IV)

Vlad Olteanu era, în seara aceea, „de serviciu” la ziar. Asta presupunea să corecteze paginile ieșite pe imprimanta alb-negru, ultima oară înainte să fie trase pe calc și să stea până noaptea târziu în tipografie ca să dea BT-ul, adică „bun de tipar” pe ediția ziarului care va uimi cititorii a doua zi cu știrile sale. Mai exact, putea sta în redacție să fumeze că nu era nimeni, și să bea, că nu-l verifica nimeni. Teoretic vorbind, trebuia și să răspundă la telefonul de urgență, că poate venea un cititor cu o știre de ultimă oră. În seara aceea telefonul a sunat o singură dată și la celălalt capăt al firului se afla Ștefan Popa Popa’s.

Read more

Robu Cuceritorul. Stăpânul lumii (III)

Chiar dacă un robot stă nemișcat într-o poziție respectuoasă față de oamenii din jurul lui, asta nu înseamnă că acel robot doarme, sau e în stand-by. Nu, în spatele carcasei de metal care-i ține loc de cap au loc mii de procese simultane, raționalizări, adaptări, comunicații cu baza sau cu alți roboți asemenea lui. Un om poate înțelege muzica instant, pentru un robot e un proces care poate dura ani de zile. Asta o știe orice absolvent de Susan Calvin, dar asta nu înseamnă că roboții nu încercau s-o facă. În coliba bătrânului influencer C-25 făcea chiar asta, participa la o ședință virtuală de îmbunătățire cognitivă alături de colegii săi răspândiți prin Timișoara și împrejurimi, aflați și ei în diverse misiuni.

Read more

Scurt intermezzo tehnic

Salut, și mulțam fain pentru că mă citiți. După gloriosul experiment cu „De la Mizil la Lună”, și fainul feedback financiar pe care l-am primit, am decis să opresc reclamele de pe blog, alea, AdSense-ul. Oamenii care-s responsabili pentru această victorie vor fi menționați, fiecare, la finalul lui „Robu Cuceritorul. Stăpânul lumii”, așa cum e corect și cuviincios. Când prindeți epub-ul ăla, la finalul lunii, nu uitați să le mulțumiți și voi, măcar în gând.

Personal, sunt super-mulțumit de această chestie și că putem crea, împreună, un internet mai mișto. Pup.

Robu Cuceritorul. Stăpânul lumii (II)

Cezar Tomescu coborî îngândurat spre subsolul -7 al clădirii, unde era parcat C-25 pentru descărcare de date. Robotul stătea nemișcat într-una din nișele speciale și privea în gol. Un spray fin îi spăla carcasa din plasticarbon și îți puteai da seama că era activ doar uitându-te la ochii care clipeau intermitent.

Read more

Robu Cuceritorul. Stăpânul lumii (I)

Aerosatelitul care urmărea cortegiul funerar furniza, comunicând cu difuzoarele hidro de la sol, o vreme tristă pe o rază de 500 de metri în jurul acestuia. Mai exact fusese setat pe 67% tristețe, 33% melancolie și astfel o ploaie mocănească urma sicriul și pe oamenii îndurerați din spatele lui. Corpul neînsuflețit al primarului Nicolae Robu era cărat, regulamentar, de patru roboți de curierat și doi oameni de clasa IV, care puteau emota mai bine pe orice fel de eveniment de gen.

Read more

De la Mizil la Lună. Epub, pdf și Q&A

Salutare dragi colegi și bine v-am găsit. Ne aflăm la finalul acestui experiment interesant și nu știu cum vi s-a părut vouă, dar mie mi-a plăcut, mai că aș mai face. Ca să eliminăm speculațiile, am adunat toate capitolele în volum și vă voi oferi cartea gratis la citit. Mereți pe pagina asta și luați de-acolo. Cine vrea să mai rămână, câteva întrebări și răspunsuri mai jos.

Read more

De la Mizil la Lună (XV)

(capitolele anterioare) Mno, am primit de-a lungul timpului reproșuri de genul că aceste povești nu prezintă prea multă acuratețe științifică, motiv pentru care țin să mă repet, dacă nu ai fost atent de la început: eu nu sunt savant, eu m-am apucat să scriu de-astea că m-a chemat ăla și mi-a zis „băi, scrie aventura noastră, cum a fost și ce-a ieșit”.

Read more

De la Mizil la lună (XIV)

(capitolele anterioare) Probabil că te întrebi ce-a fost cu avaria aia de-i băgase în inconștiență pe colegii mei și în boală pe mine, că mă trezisem la 130.000 de kilometri de Pământ singur și neajutorat. Nimic grav, ceva la „life suport”, dispăruse oxigenul din cabina în care erau Iulian și Ela în timpul unei proceduri de sterilizare a mediului. Fără oxigen, oamenii au leșinat. Cu ajutorul lui Anchor-MRP, AI-ul care preluase toate conexiunile neuronale ale fostului nostru patron am rezolvat-o rapid, am ieșit afară, i-am dat două ciocane și gata.

Read more

© 2019 Ovidiu Eftimie. All rights reserved.

Theme by Anders Norén.