Posts - (Page 6/12)

Călătorie spre centrul pământului strămoșesc (XIII)

Jan 20, 2020   ·   9 mins read

Tavanul și stalactitele, pietre, bucăți de oameni care săreau in toate direcțiile, urlete și pocnituri, inconfundabilul sunet al gâtului de ghiaur tăiat de iatagan, mirosul înecăcios de bobina arsa, toate coboară peste Arghezi și le simte deodată complet. În brațele sale este Adeen, și Adeen este rănită mortal. -De ce ai venit, Adeen, de ce? Povestea noastră trebuia să se termine. -Nu te-ai uitat odată îmapoi. -Ți-aș fi făcut un semn, după plecare, dar ce-i un semn din umbră-n depărtare? -Voiam să pleci, voiam și să rămâi, a horcăit Adeen și a scuipat sânge. -Am ascultat de gândul cel dintâi. -Nu te oprise gândul fără glas? -De ce-am plecat? de ce-aș mai fi rămas? -Că te iubeam. -Dar tatăl tău mă voia mort. -I-aș fi schimbat inima. -Inima lui e de piatră, a ta abia mai bate. -Ara Ghezi, qalbi, vânt al deșertului, sărută-mă.

calatorie spre centru pământului strămoșesc carti SF

Călătorie spre centrul pământului strămoșesc (XII)

Dec 13, 2019   ·   11 mins read

Preafrumoasă Bendis, cât plânge sufletul dac pentru tine și chipul tău, cum luminezi tu nopțile în cântul imnurilor lupilor închinate ție. Cum dacii te văd rar, ascunși în stâncă, și cum te visează în fiecare noapte adormind sub o reprezentare a ta, imposibil de slabă, un bec sec și lipsit de personalitate ce stă în tavanul fiecărei dave. Tu, zeiță a nopții, virgină și puternică, ascultă glasul copiilor tăi. Venim spre tine, curând vom simți îmbrățișarea ta eternă.

calatorie spre centru pământului strămoșesc carti SF

Călătorie spre centrul pământului strămoșesc (XI)

Dec 4, 2019   ·   12 mins read

Lumina nopții e perversă, că arată și ascunde în același timp, iar dava e doar un labirint de umbre pe care doar un băștinaș l-ar putea străbate. Sau poate nu, că în măreția sa Dumnezeu i-a făcut pe toți oamenii egali, cu excepția lui Zamolxe, pe care l-a făcut un pic mai deștept decât ceilalți. Noaptea, în umbră, și român și dac sunt invizibili, iar de pe la intrarea dinspre apus înspre vila tarabostesului, vitejii lui Rhemaxos Duras, cu puști pe umăr și iatagane la brâu, se retrăgeau în umbre și întuneric, discreți, unul câte unul, poate pentru a lăsa intimitate celor doi îndrăgostiți de sub terasă.

calatorie spre centru pământului strămoșesc carti SF

Călătorie spre centrul pământului strămoșesc (X)

Nov 20, 2019   ·   10 mins read

Se pot spune multe despre daci, dacă e să ne luăm după istorici antici se poate spune că au fost duplicitari, popor nașpa și scandalagiu. Dion Chrysostomos, un istoric grec ce i-a vizitat în anul 96 spune că erau oricând predispuși să se încaiere, poetul Ovidiu, exilat în această zonă drept pedeapsă, scrie în versuri că „Nu se tem de legi, ci dreptatea cedează în faţa forţei”. Herodot spune că nici măcar nu erau buni la bătaie și o face destul de explicit când relatează întâlnirea lor cu regele persan Darius, „au fost înfrânți deîndată, cu toate că erau cei mai bravi și mai viteji dintre traci”. Majoritatea confirmă că erau cam trădători și că nu se putea avea încrede în ei. Dar ce nu se poate spune e că nu se pricepeau la design interior.

calatorie spre centru pământului strămoșesc carti SF

Călătorie spre centrul pământului strămoșesc (IX)

Nov 19, 2019   ·   12 mins read

Strabon este singurul care menționează muntele sacru geto-dac, în al șaptelea volum al „Geografiei”, mă rog, el vorbește de geți, și-i spune Kogaionon. Domnul Arghezi are ceva dreptate cu analfabetismul scriitorilor de istorie, deși avem o singură sursă, numele lui a ajuns cumva Kogaion, probabil e mai ușor de pronunțat. „Tot aşa şi acest munte a fost recunoscut drept sacru şi astfel îl numesc geţii; numele lui, Kogaionon, era la fel cu numele râului ce curgea alături”, spune Strabon, ceea ce înseamnă că trebuie să fie și un râu prin preajmă, cel puțin.

calatorie spre centru pământului strămoșesc carti SF

Călătorie spre centrul pământului strămoșesc (VIII)

Nov 18, 2019   ·   11 mins read

Au închis ușa și s-au întors de-a bușilea în camera cea mare. Arghezi s-a rezemat într-o parte a șemineului și și-a scos pipa, ca de fiecare dată când era agitat. -Care-i situația, a întrebat regina. -Maiestate, suntem în cea mai românească situație posibilă. Singuri, a răspuns rânjind Arghezi. -Vizitiul și garda sunt morți, caii au dispărut, a dat detalii generalul.

Călătorie spre centrul pământului strămoșesc (VII)

Nov 15, 2019   ·   11 mins read

Istoria nu consemnează cu exactitate, dar noi știm din surse sigure că primul român care a fost numit Bebe, deși avea un nume normal, gen Ilie Stoian, a fost cabanierul de la Babele, cel care în acea seară de 27 martie 1909 se întorcea sub pătură mulțumit în timp ce slobozea o bășină și savura aerul călduț ce-l înconjura. În cabană, în șemineu, ardea un foc micuț și el n-avea nicio grijă, afară era o viscol puternic și nu se aștepta la vreun vizitator. Nevastă-sa fusese trimisă la vale cu copiii cu tot până trece urgia iar el rămăsese să păzească cabana și proviziile din ea de urși, lupi, ulii și mai ales de vârcolaci, că era lună plină, totuși.

calatorie spre centru pământului strămoșesc carti SF

Călătorie spre centrul pământului strămoșesc (VI)

Nov 14, 2019   ·   12 mins read

-Totul pornește de la Columna lui Traian, a spus Arghezi și și-a căutat cu un gest reflex pipa să tragă un fum pentru că uitase că regele nu-i mai permitea să fumeze de față cu el. Trecuseră cinci zile și dis de dimineață regina Elisabeta venise cu câțiva slujitori în camera în care studiau literații să aerisească. În aer plutea un miros acru de alcool și tutun, poetul dormea obscen într-un fotoliu iar scriitoarea era atât de palidă la față încât regina a trimis-o de urgență într-o casă de vacanță să mai respire aer curat. După o scurtă discuție cu Arghezi și cu regele, generalul Agamemnon plecase de urgență la Paris, în căutarea lui Emil Racoviță, celebrul explorator.

calatorie spre centru pământului strămoșesc carti SF

Călătorie spre centrul pământului strămoșesc (V)

Nov 4, 2019   ·   14 mins read

Hortensia s-a prezentat din nou la ceai, de data aceasta la Peleș, pe 12 martie 1909, cu câteva minute înainte de ora 10 dimineața. Se cazase în palat cu două zile înainte, regele îi pusese la dispoziție două camere pentru viețuit precum și un salon mare de studiu, la parter, unde câțiva slujitori aduseseră mare parte din plăcuțele de aur precum și o sumedenie de cărți. N-a apucat să se așeze în fotoliu că și-a făcut apariția regele, la fel bățos ca întotdeauna. I-a întins ghiulul regal cu mână cu tot indicând subtil „pupă-l, fă”, dar elegant, ca între vechi familii nobiliare, Hortensia i-a dat un pupic șoptind „Maiestate” și s-au așezat amândoi pe fotolii.

calatorie spre centru pământului strămoșesc carti SF