Posts - (Page 4/12)

În bezna cea mai întunecată a negrului întuneric (IV)

Mar 4, 2021   ·   11 mins read

Câteva secunde mai târziu pe ușă și-a făcut apariția și posesorul vocii de rățoi, un cocalar italian veritabil. Purta panatoloni de velur strânși pe gleznă, pantofi de piele întoarsă fără ciorapi, un fel de scurtă de blană care nu reușea să-i acopere pieptul păros de care era atârnat un laț de aur, de care erau atârnate, la rândul lor, o cruce, o pereche de ochelari de soare și o stea a lui David. Omul era lipsit aproape complet de păr facial, cu excepția unui smoc negru sub buza inferioară și avea încă o pereche de ochelari de soare pe nas.

În bezna cea mai întunecată a negrului întuneric (III)

Mar 3, 2021   ·   12 mins read

Primarul era, evident, în birou, și se uita la o reluare la „Românii au talent”. Un retardat tocmai își legase șireturile în uralele asistenței în timp ce din culise animatorii Smiley și Bartoș îl acompaniau „ooooo”-uri și „oeaaaaa”-uri entuziaste. Neavând lexiconul foarte dezvoltat, cântăreața Andra îi dăduse trei de da și o privire lăcrimoasă care i-ar fi asigura Oscarului unui animator Disney. Pe de altă parte, artistul-poet-cantautor Tudor Chirilă începuse declamatoriu, luând retardatul în brațe, un discurs despre speranță și viitor care dura deja de mai bine de o oră, cu tot cu pauzele publicitare. Era una din acele emisiuni, mai pe emoțional așa.

În bezna cea mai întunecată a negrului întuneric (II)

Mar 2, 2021   ·   10 mins read

Cel mai ușor de detestat în această poveste era primarul localității, în primul rând pentru că arăta exact precum campionul județean la Sindrom Down, avea cap de-ăla mare. Asta se întâmplă de la o deficiență de iod care e în apa de la satele de munte și se mai numește cretinism hipofizar. Sună nasol, dar nu e chiar așa, știința a evoluat suficient cât să-i facă pe acești oameni să ajungă nu doar integrați în societate ci și primari.

În bezna cea mai întunecată a negrului întuneric (I)

Mar 1, 2021   ·   10 mins read

În luna ianuarie a anului 20… o răpire a unei fete de doar 18 ani dintr-un sat de amărâți din Dâmbovița a șocat și revoltat întreaga țară, care nu mai fusese așa de șocată și revoltată de la crima din decembrie anul trecut. Motivul nu era dispariția fetei în sine, fete de 18 ani dispar în mod frecvent, ci faptul că era deja al patrulea an în care se întâmpla această faptă în comuna Nicolae Bălcescu, formată din satele Boscheni, Săraci, Țigănie și Lihniții de Pădure. Atenție, nu vorbim despre comuna Nicolae Bălcescu din Călărași, de comuna Nicolae Bălcescu din Bacău sau de comuna Nicolae Bălcescu din Vâlcea, ci de comuna Nicolae Bălcescu din Dâmbovița, cea mai puțin cunoscută, aflată undeva în munți, mai sus de Fieni.

A treia Romă

Dec 1, 2020   ·   33 mins read

Înainte de a ne apuca de treabă trebuie să stabilim niște lucruri. Poate ești prima oară aici, poate ai mai trecut, important e să reții un lucru. Eu sunt un scamator, doar că nu folosesc cărți de joc, ci cuvinte și idei. La fel ca scamatoriile cu cărți de joc, trebuie ceva exercițiu pentru a ajunge la performanță. Eu am făcut treaba asta vreun sfert de secol, la început a fost dificil, m-am tot împiedicat, îmi cădeau cărțile din mână și eram stângaci. Prin repetare și exercițiu am ajuns la o oarecare dexteritate, sunt în situația în care pot din câteva cuvinte și idei să creez situații și stări incredibile și imposibile.

Roma Imperiul Roman România A treia Romă

Povestea prințului de gresie (VII)

Aug 25, 2020   ·   11 mins read

Urma să părăsesc pentru cine știe cât timp și nu voiam să las lucrurile de izbeliște. Toată lumea când vorbește că „ne pleacă creierele din țară” nu se gândește că poate nici ăia nu erau cei mai politicoși dintre oameni. Nu pleci așa pe nesimțite și dup-aia întreabă lumea „băi, unde sunt deștepții noștri? Păi erau pe-aici, nu știu ce s-a întâmplat, m-am dus până la budă și nu mai erau. Or fi plecat”. Un om cu adevărat bine crescut anunță când pleacă din țară, își ia larevedere de la ea și de la gazdă și promite că mai trece din când în când, dacă prinde niște zile libere sau nu are altceva de făcut.

Povestea prințului de gresie (VI)

Aug 24, 2020   ·   10 mins read

„Păi spune-ne, bunicule, nu ne mai ține atâta în suspans”. „Vă spun, dar mai întâi nu vreți să vă povestesc cum am cunoscut-o pe bunica?” „Nuuuuu”. „Bine, hai să vă povestesc”. Când era tânără și vioaie, Eliza fusese o fată haioasă, avea umor, avea dume la ea, era o plăcere să stai în preajma ei. O știam de prin liceu. Drumurile noastre s-au despărțit câțiva ani și am reîntâlnit-o mai târziu, în București, unde lucra la o firmă de profesioniști. În acea vreme se practica stalkuitul pe Facebook când voiai să curtezi o fată, așa că am pândit-o o perioadă. Fata haioasă se transformase într-o femeie bussines care se ocupa profesional de produse profesionale la firma ei de profesioniști ce abordau cu profesionalism orice problemă. Cred că fiecare status al ei era cu un cuvânt de-ăsta, despre cum sunt o firmă serioasă iar ea ia în serios munca ei dar și viața. Din când în când mai punea o poză din vacanță, mai niște picioare în apa mării sau printre ghivecele de flori de pe balcon, dar doar pentru o scurtă perioadă pentru că revenea iar la muncă să reia profesionalismul în mod serios. Am privit-o cu tristețe nemăsurată având în vedere vremurile în care trăiam.

Povestea prințului de gresie (V)

Aug 23, 2020   ·   12 mins read

După remarcabila victorie intelectuală asupra lui Marian Godină, munții au respirat a ușurare că tensiunea adunată în norii de furtună era atât de puternică încât până și Carpații scârțâiau nefericiți. Stropi mici de ploaie au început să cadă din ceruri, de unde altundeva, spălând versanții și formând mici pârâiașe se se scurgeau în vale (unde altundeva?) spre solul patriei, oferindu-i binemeritata hrană. Pustnicii ascunși în schituri și hârciogii au început să-și scoată nasurile la lumină, veverițele și-au reluat saltul zglobiu prin codri iar urșii și-au scuturat blana cea plină de frunze, mușchi și crengi și au pornit în căutare de noi aventuri. Aerul electrificat lăsă loc unui aflux de ozon și totul mirosea frumos, a pace. Attila a simțit și el acest aer și a decis să plece la pas spre șes, să se bucure și el de frumusețea naturii.

Povestea prințului de gresie (IV)

Aug 13, 2020   ·   9 mins read

Cătălin Tolontan a ajuns unul din cei mai puternici oameni din România prin forțe proprii și în urma unei cariere strălucite ca jurnalist sportiv și de investigație. A fost, dealtfel, unul din primii oameni care a demonstrat că se poate să treci de la a patra putere în stat spre prima putere în stat și toate acestea folosind metode specifice sportului, adică prin promovare cinstită dintr-o ligă într-alta, nu cum fac de obicei ziariștii, prin trasfer sau prin cumpărarea locului.