De La Mizil La Luna - (Page 2/2)

De la Mizil la Lună (VII)

Aug 14, 2019   ·   10 mins read

Dormeam pe spate și pentru prima oară m-am trezit odihnit. Eram într-un fel de cameră-depozit. Patru soldați cu cagule se învârteau și se tot uitau ba la noi ba la o ușă. M-am ridicat în coate să zic „băi, ce căcat se întâmplă aici”, când mi-am și luat un pat de armă în față. Acuma, trebuie să înțelegi ceva. Eu știam cum e aia, eram familiar cu durerea, momentul ăla de panică care apare când ți se bălăngăne capul și-ți dai seama că nu mai ai controlul lui și faci o mică recapitulare și-ți dai seama că nu mai știi dacă ai dat cu capul de podea înainte sau după ce te-a pocnit ăla. Cam asta făcuse Alan cu noi câteva luni de zile, ne obișnuise cu fazele astea. Așa că m-am calmat brusc, când te întâlnești cu lucruri familiare ești chiar liniștit. Nimic nou. Am tras aer în piept, cu un picuț de sânge, să fie, și mi-am adus aminte de o figură de capoeira ce o văzusem într-un film. Și mi-a trecut prin cap foarte scurt o idee pe care n-aș fi avut-o în mod normal, cel puțin nu în urmă cu un an: „Cred că-l omor pe ăsta cu bătaia”. Și dup-aia m-am relaxat și mai mult, am lăsat un pic controlul și cam asta a fost. O fracțiune de secundă mai târziu eram întors invers și îmi propulsasem toată energia corpului în călcâiul drept, iar călcâiul drept direct în vintrele băiatului ăsta. A zburat de parcă era tras cu sfori, nici dacă-l împușcam în zona aia nu sărea așa. Am expirat.

carti de la mizil la luna SF

De la Mizil la Lună (VI)

Aug 13, 2019   ·   9 mins read

Eu chiar am răsuflat un pic ușurat când ne-au capturat rușii, gen. Eram de vreo cinci luni la Voineasa, într-un hotel de-ăla de securiști discret în pădure, rezervat doar pentru noi, cosmonauții, și nebunul de Alan Collins cu echipa lui. Pe ăsta îl adusese MRP-ul de la Londra să ne bage în formă. Era întunecat la culoare, ziceai că-i marocan, mic, foarte bine legat și extrem de tare pe picioare. Știu asta că făcea și antrenamente corp la corp cu noi, n-am înțeles de ce. Fusese SAS, apoi lucrase în privat ca mercenar, se bănuia că a organizat minim două lovituri de prin Africa plătit fiind de diverse corporații. De ce ar lucra EAS-ul cu el mă depășea, genul ăsta de trecut ar fi o problemă mare de PR. Poate era foarte bun. Cert e că s-a uitat în mod special la mine. -Avea dreptate marele boss, arăți cam ca o fantomă. O să avem de lucru, cât ai, 70 de kile? Trebuie să ajungem într-un an la 100. -Uite ai văzut tu cosmonauți de 100 de kile, bre, l-am chestionat eu obraznic. -Unde ai mai văzut tu cosmonauți în general? mi-a venit răspunsul.

carti de la mizil la luna SF

De la Mizil la Lună (V)

Aug 12, 2019   ·   12 mins read

Se spune despre Casa Poporului că are 9 etaje subterane, dar eu aveam impresia că noi coboram deja de mai mult de-atât. Eram într-un lift de-ăla sinistru, mare, mai mult grilaj decât suprafața netedă, eu, colegii mei cosmonauți, MRP-ul și șoferul lui plus un paznic. Călătoria mi se părea interminabilă, aveam impresia că petrecusem 15 minute cu liftul când acesta s-a oprit destul de brusc. -Mersi, de-aici ne descurcăm, a spus MRP-ul concediindu-l pe paznic. Acesta s-a retras în lift, a tras grilajul după el și a plecat. Eram singuri într-un fel de parcare subterană. MRP-ul s-a îndeptat sigur spre un fel de camionetă din alea din care mai vezi prin gară că cară pachete de poștă. Ne-a făcut semn să-l urmăm. Stoian, șoferul, s-a suit la volan, normal și noi ne-am așezat pe margini. Extrem de calm acesta s-a îndreptat spre o gaură de tunel total neluminată.

carti de la mizil la luna SF

De la Mizil la Lună (IV)

Aug 9, 2019   ·   12 mins read

Eram în birou la marele boss când au venit prima dată procurorii peste el. MRP-ul mă dădăcea și-mi explica cum nu e o mare șmecherie să dăm o parte din teritoriu la chinezi, și că oricum asta se va întâmpla mai devreme sau mai târziu, important e să ne iasă și nouă ceva la faza asta. -Ăștia se cacă pe ei de ani de zile să vândă niște porturi la băieții ăia, că-s lacomi și au nevoie de bani. Dar banii sunt irelevanți, banii nici măcar nu există, sunt doar ceva cu care măsurăm schimburile între noi. Doar primitivii se gândesc la bani ca la ceva real, e ca și cum mi-ai spune că scopul tău în viață e să ai multe număr foarte mare asociat persoanei tale. Eu dau un Mizil pe un spațioport, astea sunt chestii reale.

de la mizil la luna carti SF

De la Mizil la Lună (III)

Aug 8, 2019   ·   8 mins read

Trebuie să-ți povestesc cum am rezolvat cu Cosmodromul. Negocieri, chestii, figuri, MRP-ul avea o promisiune de construcție în zonă, cam de pe la toate autoritățile. Noi eram plecați în Kazahstan, adică eu, Ela, șoferul MRP-ului, Stoian, și El Însuși. Ideea lui era următoarea: rușii au avut și ei program de aterizat pe Lună, l-au abandonat după reușita americanilor, dar acolo e un tezaur de cercetare, tehnologie și inovație, ăia nu erau chiar proști.

de la mizil la luna carti SF

De la Mizil la Lună (II)

Aug 7, 2019   ·   12 mins read

-A, ți-am spus, nu?, vei face și tu parte din echipajul ăla de trei. M-am uitat la MRP ca la ultimul prost. -Presupun că era de la sine înțeles. Trebuie să te duci și tu. -Omule, tot respectul și nu știu cum să zic cât de onorat sunt de propunere, dar asta chiar nu cred că se poate face. Mie mi-e frică și să zbor cu avionul. -De ce? -Ca să nu cad și să mor.

de la mizil la luna carti SF

De la Mizil la Lună

Aug 6, 2019   ·   9 mins read

Mă uitam plictisit la coada de la cantina clădirii noastre de birouri și criticam în gând femeile care se aruncau la salate de parcă ar fi aur, în timp ce purtau tot felul de bluzițe de-alea să le ascundă burtica. În mileniul trei să sugerezi unui om că nu e ok să mănânce aceleași chestii cu care îngrășăm porcii e motiv de linșaj, mai ales dacă pui problema în felul ăsta, comparând mâncătorii de legume cu porcii. Evident că n-aveam nimic de făcut de-mi puneam problema asta și, mai mult, nici măcar mâncarea din vitrine nu mă atrăgea, pur și simplu eram ciufut de dimineață, degeaba.

carti SF de la mizil la luna