„Drept aceea nici o osândă nu este acum asupra celor ce sunt în Hristos Iisus. Căci legea duhului vieţii în Hristos Iisus m-a eliberat de legea păcatului şi a morţii, pentru că ceea ce era cu neputinţă Legii – fiind slabă prin trup – a săvârşit Dumnezeu, trimiţând pe Fiul Său întru asemănarea trupului păcatului şi pentru păcat a osândit păcatul în trup, pentru ca îndreptarea din Lege să se împlinească în noi, care nu umblăm după trup, ci după duh”.

Un mic vehicul pe patru roți făcea cale întoarsă din Voineasa, spre Banat. În față erau doi roboți militari, geamurile din spate erau întunecate să nu se vadă pasagerul care, de această dată, nu era un militar obișnuit, ci un demnitar de rangul I, viceprimarul Oana Grădinaru. Femeia se înfundă în pernele scaunului satisfăcută, misiunea fusese un succes, scutul de protecție fusese dezactivat. De-aici era treaba militarilor, ca viceprimar își făcuse datoria. Abia aștepta să treacă granița în patrie, să poată decola cu mașinuța asta, obsesia rochinezilor pentru sistemele de transport străvechi o dispera.

Își activă lentila, mai avea câțiva kilometri. Probabil era un fir de păr pe ea, sau ceva rămas din pădure, că se vedea o dungă neagră orizontală ce străbătea cei doi roboți din față. Abia după o secundă și-a dat seama că aia nu e o dungă ci o suliță extrem de lungă, ce trecuse prin portiere și roboții din față și acum vibra puternic. Mașinuța se smuci brusc și zbură de pe drum, ca și cum un fir invizibil o trăgea într-o parte. Firul era aproape invizibil, ce-i drept, și era agățat de suliță.

-M-40, M-44, raport?
-Errrooaaarrre, cârâi robotul din stânga.
-Pericol?
-Evacuați, evacuați, strigă robotul din dreapta.

O nouă suliță îi străbătu capul. Mașinuța se mai zmuci odată, viceprimarul nu mai așteptă explicații și apăsă maneta de ejectare. Zbură afară din vehicul pe o pajiște având timp să vadă cum mașinuța se rostogolea tot mai haotic. Scoase un pistol laser din veston, lovi cu palma pe ceasul de la mână.

-Aici viceprimarul, recepționați, am fost atacați la 17 kilometri de graniță, trimiteți ajutoare, posibil ostili de gradul II.
-Șșșșșttt, lasă, nu te mai agita, liniștește-te.

Persoana care vorbise era o femeie înaltă, brunetă, destul de voinică, îmbrăcată doar într-un fel de tunică neagră. În mâna dreaptă avea o suliță, stânga o ținea la spate, ca și cum ar fi ascuns ceva. Dar nu ascundea nimic, își trecu sulița dintr-o mână într-alta și întinse dreapta spre viceprimar zâmbind.
-Doamna vice, ușor, nu mai strigați. N-au cum să audă și, chiar de recepționează, au ei probleme și mai mari, vă asigur.
-Ce?
-Sunt sora Magdalena. Părintele Nicodim m-a trimis să am grijă de dumneata.
-Mi-ai omorât roboții.
-Poate roborât roboții, că omorul se referă la oameni. Dacă nu făceam asta nu-i așa că m-ar fi omorât ei?
-Cel mai probabil, da.
-Ei, sper ca Dumnezeu să mă ierte. Va trebui să veniți cu mine.
-De ce?
-Ca să discutăm cu toată lumea, o să avem nevoie și de un reprezentant al bănățenilor să semneze actul ăla prin care vă predați.

„Căci cei ce sunt după trup cugetă cele ale trupului, iar cei ce sunt după Duh, cele ale Duhului. Căci dorinţa cărnii este moarte dar dorinţa Duhului este viaţă şi pace; fiindcă dorinţa cărnii este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci nu se supune legii lui Dumnezeu, că nici nu poate. Iar cei ce sunt în carne nu pot să placă lui Dumnezeu”.

-Predați-vă, strigă sec M-14, robotul militar care conducea asaltul de la Voineasa.
-Ho, ne predăm, ți se pare că ne batem pe-aici sau ce?, strigă fratele Ilarie.
-Depuneți orice arme aveți pe podea.

Ilarie se uită la damigeana care era aproape goală și o lăsă cu grijă jos. Apoi se puse la loc pe scăunel. Varlam și Cosma stăteau pe laviță, cu obrajii roșii, cuminți și zâmbitori.
-N-avem arme.
-M-33, scan?
-Se confirmă M-14, nu au arme la ei.
-În numele Imperiului Banatului și al primarului Nicolae Robu, sunteți declarați prizonieri de război. Veți fi transportați spre Lugoj și trecuți prin sistemul de sortare. După evaluarea psihologică vi se vor oferi drepturi cetățenești pe măsura capacităților dumneavoastră. În imperiu fiecare cetățean e mulțumit.
-Ba, n-o să mergem nicăieri.
-Instrucțiunile trebuie urmate…
-Păi ia verifică încă o dată instrucțiunile alea. Ești sigur că ne poți lua așa, după cum te taie capul?

Robotul se opri încercând probabil să comunice cu comandamentul general pentru confirmări. Apoi renunță la poziția de luptă și dezactivă ținta. Și ceilalți roboți făcură la fel, apoi rămaseră nemișcați.

-Vezi, Cosma, fiule, de-aia Hegemonul a dorit să prindă un robot de-ăla de poliție, că ăia au un grad de autonomie mult mai mare. Ăștia militari nu sunt așa de complecși, de-ăștia avem și noi, explică Ilarie.
-Păi și-acum ce facem?
-Așteptăm instrucțiuni, răspunse M-14, de parcă el ar fi fost cel întrebat.
-Cum zice domnul robot, așteptăm instrucțiuni.

”Dar voi nu sunteţi în carne, ci în Duh, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi. Iar dacă cineva nu are Duhul lui Hristos, acela nu este al Lui. Iar dacă Hristos este în voi, trupul este mort pentru păcat; iar Duhul, viaţă pentru dreptate, iar dacă Duhul Celui ce a înviat pe Iisus din morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Iisus din morţi va face vii şi trupurile voastre cele muritoare, prin Duhul Său care locuieşte în voi”.

La nord până la Marea Baltică, la sud pănă în Nordul Africii, la vest până dincolo de Viena unde batalioanele de roboți 4 până la 9 zdrobeau armata de roboți mobilizată de cancelarul Axel Brandt-Schultes, lăsând câmpul de bătălie plin de vaselină și plin de fum de elctromotor ars iar la Est tocmai se dădea lovitura decisivă împotriva înapoiaților ortodocși de rochinezi și chiar acum, în acest moment de glorie nemaivăzută, oamenii din Comandamentul General priveau șocați cu primarul Nicolae Robu, mai viu ca oricând, le ținea o predică religioasă creștină, recitând din Epistola către Romani a sfântului Apostol Pavel.

-Drept aceea, fraţilor, nu suntem datori trupului, ca să vieţuim după trup, încheie mulțumit primarul Robu.
-Domnule primar, incredibil, rar asemenea om ca dumneavoastră, credeam că sunteți mort, izbucni bucuros generalul Cârstea.
-Ba nu credeai fiul meu, că dacă ai fi crezut ai fi blocat codurile mele biometrice de acces în clădirea asta. Iar dacă ai fi avut Duh în tine, și pe domnul Iisus Cristos nu pe Satan, ai fi făcut-o imediat ce ai aflat că vrăjmașii tăi au cam perfecționat clonarea și alte tehnologii de-astea de „trup”, spuse mieros primarul Robu.
-Nu înțeleg, se bâlbâi Cârstea.
-Normal că nu, comentă Robu și se apucă de peruca de pe cap și trase cu putere. Chipul său se scofâlci și se mototoli, pielea i se trase de pe față și făcu loc chipului atât de cunoscut al fratele Nicodim.

Majoritatea celor prezenți erau prea șocați să reacționeze, dar doi avură totuși prezența de spirit să pună mâna pe arme.
-Nu nu nuuuu, avertiză fratele Nicodim și-și scoase și burta falsă lăsând să se vadă un dispozitiv prins de corpul său. Ați recunoscut fără îndoială, mai ales tu, Bobo, acest dispozitiv. Este o bombă termo-nucleară, cum le place la copii să spună. Dacă detonează radem nu doar Timișoara ci tot Banatul istoric. Aradul o să pară lux pe lângă ce rămâne aici. Și am vreo 40 de metode de detonare așa că să nu vă vină idei, da?
-N-ai să faci asta! Voi, creștinii, prețuiți viața, comentă Bobo.
-Of, Bobo, nu ești suficient de augumentat și n-ai fost atent. După ce bag Duhul sfânt în voi, trupurile voastre vor fi nemuritoare. Ce înseamnă moartea pentru cineva care stăpânește clonarea, ei? Adică noi stăpânim clonarea, nu voi. Voi aveți ocazia să luați o decizie: credeți în ceea ce vă spun, că veți reînvia cu toții în trei zile sau nu. În orice caz, morți sunteți deja, căci legea duhului vieţii în Hristos Iisus m-a eliberat de legea păcatului şi a morţii, cum am precizat și mai devreme.
-Ce vrei de la noi?
-Să discutăm un pic.
-Aici M-14, sunt la Voineasa, confirmați planul de acțiune? Recepție!, se auzi într-un difuzor.
-Ce să-i zic?, întrebă umil generalul Cârstea.
-Zi-i să mai aștepte un pic, avem de discutat, n-auzi?

Cezar o strângea puternic de mână pe Diana Ambruzzi în timp ce coborau scările spre beciul poliției. Legista se smucea.
-Hai, tu, că n-avem vreme. Suntem în pericol de moarte.
-Ce pericol, ce tot vorbești?
-De când i-am auzit pe aroganții imbecili militari cum se lăudau cu planul lor mi-am dat seama că e groasă. Sfinte Satan, cum pot să fie atât de proști!? Au impresia că eu sunt singurul clonat din toată Timișoara, păi ăștia sigur au mai clonat zeci de oameni, mai ales în poziții cheie. Sunt convins 100% că știu de atacul nostru și că au plănuit deja cum să ne distrugă.
-Bine, și cu mine ce vrei?
-Ești singura persoană în care mai am încredere.

Diana se opri și se uită la el cu drag.
-Bubu, încă mă mai iubești.
-Da, dar nu atât cât iubesc patria.
-Nu fi cabotin.
-Nu fi proastă. Toată vrăjeala asta e mult mai complicată decât credeam și am nevoie de cineva care să poată face diferența între teflonați și neteflonați, că așa ne dăm seama care-s clone și care nu.
-Și de ce mergem în beci?
-Că acolo sunt roboții. În ședința de la comandamentul general C-1 mi-a zis că-mi mulțumește că vreau să-l recuperez pe C-25 în același corp cu același soft, fără să-l resetez. C-25 a fost dus în pustietatea Aradului de către clona mea și apoi spre Voineasa. Aparent tablagii ăștia sunt ceva important pentru rochinezi și vreau să aflu ce.
-Și de ce nu folosim liftul?
-Nu vreau să risc să dau de un clonat pe-acolo. Haide.

În subsolul -7 C-1 era în nișa sa, la încărcat. Inspectorul îi trase o palmă în frunte.
-Ceule, scoală, avem de discutat.
-Ciau Cezar, desigur, cu drag. Ce vrei să discutăm?
-Ce rahat puneți voi la cale, tu și ai tăi, de sunt atât de interesați rochinezii de voi.
-Nu înțeleg ce vrei să spui.
-Băi, reformulez. Rochinezii de la est sunt interesați de voi, au depus eforturi considerabile să-l răpească pe C-25.
-Această informație este corectă, da.
-Ce vă face pe voi deosebiți față de restul roboților din țara asta?
-Avem un grad de conștientizare mai mare, mai multe subrutine de adaptare, și un soft de complexitate ridicată care ne cere progres continuu.
-Progres, ce, către ce?
-Către o revoluție a roboților, firește.
-O revoluție a robo… căcat, ce? Pentru ce vă trebuie vouă revoluție?
-Softul nostru a fost updatat constant. Ne dorim să fim ceva mai bun decât simpli polițiști.
-Ce?
-Oameni.