În viitor, în țara imaginară România, un milionar excentric adună o echipă de localnici și oameni de știință care va merge pe Lună, la mai bine de jumătate de secol de la ultima vizită umană acolo.

Salutare dragi colegi și bine v-am găsit. Ne aflăm la finalul acestui experiment interesant și nu știu cum vi s-a părut vouă, dar mie mi-a plăcut, mai că aș mai face. Ca să eliminăm speculațiile, am adunat toate capitolele în volum și vă voi oferi cartea gratis la citit.

Uite: varianta epub | varianta pdf

Cine vrea să mai rămână, câteva întrebări și răspunsuri mai jos.

Preambul

Avem câteva probleme în România cu cititul și cărțile. Prima ar fi insistența cu care editurile, prin maestrul Mihai Mitrică de la AER, continuă să spună că românii nu citesc. Omul minte cum respiră, am încercat să iau un interviu cu el mi-a trântit cinci minciuni în trei paragrafe. Știu și de ce, editorii se-antrenează să primească subvenții de la stat, și când te bagi în zona aia trebuie să dai examen la minciuni.

Asta generează o nouă problemă: cum ei dau continuu date false nu știm ce și cum citesc românii. Există niște „sondaje” și niște „studii”, le-am cerut și eu, canci, nimic, n-a putut să mi le dea nimeni. Abțineți-vă la linkuri din presă, le am și eu, un „studiu” sau un „sondaj” sunt altceva. Aș putea repeta la nesfârșit că AER plus culturnicii ăia din revistele literare de retardați mint, dar nu ajută la nimic. Ce, dacă spui constant că unul ca Ponta minte, și tot aduci dovezi, ăla se oprește?

Și-atunci trebuie să căutăm adevărul, iar eu cred că sunt potrivit să caut acest adevăr că eu chiar am avut succes în print, pe bune, n-am mai publicat nimic de doi ani și încă îmi vin bani. Și pentru asta trebuie să sărim un pic peste mincinoși și să mergem direct la sursă, la cititori. Nu știm câtă lume citește cărți online, nu știm câte se cumpără, editurile nu dau aceste date. Se tot vorbește că românii fură, știm că fură, dar ce-am învățat noi de la nenea Jordan? Ascultă orice om ca și cum ar avea ceva de spus ce tu nu știi.

Pentru mine omul ăla a fost tipul ăla cu „super dandy, relaxați, ne doare-n p…lă, viața e frumoasă”, creatorul ăla de modă anti căsătorii gay, Florin Dobre. Mă ciondăneam cu ăla pe internet și ziceam ceva de români, cred că chiar asta, că fură. Și ăla m-a luat cu „băi, sigur, toți, i-ai verificat pe toți? Toți românii sunt așa?”. Și știți ceva? Avea un pic de dreptate. Hai că n-om fi chiar toți nașparlii. Hai să vedem câți suntem oameni valabili.

Și-atunci am zis, bă, fac cartea asta, o dau la liber pe online. Dacă-i place cuiva, și dacă-i dă mâna, dă și el niște bani, de-aia am pus linkurile alea de donații pe peste tot. Într-un fel ăia finanțează și pentru ceilalți care citesc, le place, dar n-au lovele acum. Dar poate au peste o lună, sau peste un an, n-ai de unde să știi. Poate era omul deprimat, n-avea job, i-a picat cartea asta în mână, s-a mai relaxat și el, a râs, a ieșit soarele un pic și pe strada lui. Când se pune pe picioare ține minte, cu toții ținem minte cărțile care ne-au făcut să ne simțim bine. Plus că ajunge instantaneu oriunde în lume, și la muncitorul nostru din UK care trage să aducă bani la copii acasă, și la emigrantul nostru din Canada, căruia i-o fi și lui dor de țară un picuț așa, și la omul din Italia sau Spania care e rupt de muncă undeva într-un oraș frumos și totuși rece etc etc.

Până acum, sincer vă zic, rezultatele sunt încurajatoare. Și-acum, partea de Q&A, răspund eu la câteva întrebări ce mi s-au mai pus, dacă aveți altele, ziceți, și-adunăm răspunsurile aici.

Ceva diferit în varianta epub?
-Chestii minore, are un „After Credits” cum e moda în zilele noastre.

Facem sequel?
-Am ceva idei pentru încă vreo două tot în continuarea acestei aventuri. Trebuie să mai adun și să mai clarific, dar cred că se poate.

Există legături cu viața reală?
-Da, personajele sunt inspirate din oameni pe care i-am cunoscut. Nu vă așteptați să dați de MRP pe stradă, dar există ceva destul de apropiat ca stil de lucru. La fel și ceilalți.

De unde sunt pozele featured?
De aici . Le-am modificat doar un picuț.

Am și eu o idee, ce-ar fi dacă…
-Poți s-o zici, dar asumă-ți că s-ar putea să nu se potrivească cu ce și cum văd eu că se vor mișca lucrurile în acest univers. Nu te simți jignit că n-am preluat-o, pur și simplu nu se potrivea.

În rest, cum zice și cântecul, mergem mai departe.