Salut, detaliile tehnice mai întâi. Varianta .pdf e aici . Varianta epub, aici .

Bonus: un om bun cu timp liber a urcat cărticelele astea și pe Goodreads . Dacă aveți cont pe-acolo, dați niște stele, nu strică. Varianta epub/pdf conține și aftercredits plus mulțumirile de rigoare pentru cei ce-au sprijinit proiectul.

Acuma, ce mai e de știut? Prima, partea cu „Tăblițele de la Sinaia”, aia e relativ reală, în sensul că e o istorie care-i excită foarte mult pe dacopați. Într-adevăr, există aceste tăblițe, istoricii le cunosc drept „falsurile lui Hașdeu”, se află într-un beci la muzeu, pentru că asta sunt muzeele în România, cimitire pentru orice. Puteți citi pe Wikipedia istoria acestor tăblițe, este scrisă de un nebun veritabil, eu am râs de m-am spart când am citit prima oară textul. Recomand cu căldură.

Regele Carol avea, într-adevăr, obiceiul să ofere cadouri ceasuri. Presupun că încerca să ne bată un apropo, nu cred că l-am prins noi ca nație. Respect total pentru tip, dar până la detalii de-astea, „să nu vină el la noi în țară să ne spună ce să facem”.

Arghezi a dispărut, într-adevăr, vreo câțiva ani din țară, a fost în Franța, Italia, Elveția și era și mare gagicar. Mai mare decât Eminescu, că el a și avut succes la femei.

Columna. Băi, Columna e ceva uluitor, este cea mai veche poveste scrisă de om păstrată în forma inițială. Uitați de Homer, Biblii și alte prostii, ălea-s copii după copii, asta e originalul și o poate pricepe oricine. Am avut parte de profesori super-limitați și proști care nu ne-au spus asta, dar gândiți-vă bine, ce spune Arghezi în carte e real. Și ce e mai tare e că cea mai veche poveste din lume spune povestea noastră, nașterea noastră ca popor. Partea tristă e că studii serioase în domeniu au fost făcute prima oară de nemți, un site destul de exhaustiv pe problemă este ținut de un profesor britanic. Noi? Niște copii de plastic la muzeu, lipsite de explicații, majoritatea rumânilor habar n-au ce e pe aia, că la noi muzeele sunt cimitire.

Dacii. Marea jmecherie pe care o folosesc dacopații de fiecare dată când delirează e că nu citează decât vreo câteva surse, hai să zicem 25% din ele. Dacă citești cam toate sursele despre daci obții un tablou mai complex. Nu erau de încredere, nu prea erau viteji ci mai degrabă puși pe bătaie, comportamentul era în general necivilizat iar istoricii care au scris de ei ca niște nobili superbi erau de fapt victima acelei ideologii de tipul „nobilul sălbatic”, care era populară și în Roma antică, pentru că mâncatul de rahat n-a fost inventat de ecologiști recent. Mai mult, ce se evită complet, este prezența regilor daci în imperiul Roman, Galerius e cel mai cunoscut exemplu, istoricul Lactanius scrie despre el inclusiv că a vrut să redenumească imperiul Roman în Imperiul Dacic. Și au mai fost cel puțin vreo cinci regi/împărați romani despre care se spune că ar fi fost daci, ba mai mult, a existat unul care pretindea că era direct urmașul lui Decebal. Războinicii daci erau considerați cool. A, și pentru imbecili, Constantin a recucerit Dacia Traiana, a și primit un nume special pe tema asta, Dacicus Maximus. Podul de la Corabia, făcut de el, încă mai era funcțional 40 de ani mai târziu. Asta doar ca idee, că prostimea și ungurii cred că Dacia a fost sub romani doar vreo 150 de ani.

Regina Elisabeta. Se vorbește prea puțin de ea, că Maria e mai bună la PR. Dar la fapte, Veta o sparge fără probleme. Doar închipuiți-vă că ea s-a căsătorit cu un prinț oarecare șef peste două principate, nici măcar țări. Și a tras cu cârca să transforme ideea asta de două țări într-o idee simplă de o țară, o limbă, o cultură. Plus că cică era și bună la poezii, l-a impresionat și pe Mark Twain.

Ce facem după? Dragilor, eu m-am distrat, sper că și voi. Simt însă că nu am exagerat suficient, cred că putem merge și mai departe. Mi se pare că ce fac acum e previzibil, așa că următoarea o să fie, sper, și mai bizară. Revin imediat.