„Azi a plecat dintre noi Radu, ultimul boem al urbei noastre, care ne-a înseninat serile la birt sau la șuete, un om minunat blând și bun, un coleg de nădejde și un prieten adevărat”, a scris Cristi pe Facebook și wall-ul i s-a umplut de oameni triști care a trimis câte un „Dumnezeu să-l odihnească”, „Odihnească-se-n pace”, „Odihnă plăcută” și multe asemnea.
Cristi l-a cunoscut pe Radu cel puțin un sfert de secol și vestea l-a mâhnit și l-a consumat. Inima i-a cedat și a murit și el, câteva ore mai târziu. A fost ultimul său mesaj lăsat pe Facebook.
Știrea a cutremurat-o pe Oana, care fusese prietenă cu Cristi ani buni. Sigur, lucrau în aceeași industrie, erau concurenți, dar după un timp ajungi să înțelegi omul că te confrunți cu aceleași probleme. După ani și ani e mai bun ca un prieten. Cu inima îndurerată a scris pe Facebook un mesaj emoționant despre cum toți suntem mai săraci acum că până și Cristi a plecat la Domnul.
La înmormântare n-a venit, pentru că a murit exact în aceeași dimineață. Avea de mult timp o boală pe care o ducea pe picioare. În ziua aia n-a mai putut. Partenerul ei de afaceri, Marcel, a fost distrus la aflarea veștii. Cu mâinile tremurânde a scris un mesaj pe internet. „Rămâi cu bine, suflet cald”.
Marcel a murit trei zile mai târziu, că avea și el o vârstă.
Sunt două miliarde de utilizatori pe Facebook și 8 miliarde de oameni pe planetă. Numărul oamenilor morți de la primul cimpanzeu cu spirit încoace îl depășește cu mult pe ăla al celor care încă mai mișcă. Un strat subțire de scheleți acoperă întregul pământ, că am fost mai peste tot.
În viitor, pe Facebook va mai fi un singur om viu, care-și va citi feed-ul și va găsit doar necroloage și mesaje de odihnă. Iar acest om va face și el o postare și se va plânge că e cenzurat de Facebook că nu primește niciun like. Iar AI-ul îi va suspenda contul pentru trei luni că a folosit „bulangii ăia de la Facebook” în text.
La revedere, Răzvan, ai plecat prea devreme, știu că tu ai fi râs la prostioara asta.