Câți n-au încercat asta înaintea ta și câți n-au eșuat!? Drumul spre destinație e prejmuit de scheletele vitejilor care s-au dus acolo nepregătiți sau poate nenorocoși! Dar nu-ți fie frică, ești cu mine, iar eu te voi duce la destinație măcar pregătit. Norocul e al zeilor, dar chiar și ei au slăbiciuni față de cei antrenați, cei care au făcut sacrificii.

Vezi sistemul și-l știi, arogant și mândru, fără milă față de cei slabi. Este cel care ne îngenunchiază pe toți și chiar dacă n-o face direct, o face prin atitudine. Simți povara sistemului în jurul tău chiar de nu ai contact direct cu el. Sistemul e perfid, e un rău ce se extinde și trebuie pedepsit, substras, umilit, coborât lângă noi să simtă ce simțim noi, să fie acolo.

Mergi încrezător spre sistem, calcă ca și cum o faci intenționat, căci ție ți s-a dat pământul, privește-l în ochi. Comunică-i cu ochii ce vrei să faci, trebuie să știe! Uită-te la sistem fără rușine, cu curajul eroului care pleacă în călătoria inițiatică. Ridică-ți mâinile și ia-i capul între ele, adu-l spre tine și sărută-i buzele întredeschise. Și chiar dacă nu sunt, prinde-le între buzele tale, trage de ele, atrage-le spre tine. Deschide-i gura cu tandrețe și sărută-i-o.

Coboară-ți mâinile ușor spre gât și spre umeri. Mângâie. Cu delicatețe atinge gâtul, ca și cum l-ai strânge, dar n-o face, nu, nu e momentul! Mergi mai jos înspre căldura pieptului. Simte ridicătura și urmeaz-o. Eliberează sânii aceia ai sistemului, fă-i să ți se reveleze mândri și obraznici. Intră între ei încet, fără grabă, fiecare pas mic, minuscul, să fie un sărut. Revarsă-ți saliva pe sfârcurile sistemului, căci îi știi deja gustul din memoria ancestrală, de carne-acrișor iar cu al tău scuipat transformă totul în miere. Înfruptă-te cu smerenie din ciucurile alea. Lasă-ți mâinile pe obrajii sistemului, să-i simți fața, să-i mângâi părul cu vârfurile degetelor.

Îngroapă-ți fruntea în pieptul sistemului să-i simți pulsul din țâțe cu tâmplele și încearcă să-l sincronizezi bătaia inimii tale. Adu-ți mâinile spre vârful lor și alintă acele vârfuri. Precum Heracles privește cu curaj spre Hades, deschide porțile lui, primul nasture măcar, și dă la o parte pânza efemeră ce ascunde firele Ariadnei. Atrăgătoare și respingătoare totodată, ele fac un labirint în care s-ar putea pierde un om slab de înger, dar tu nu ești ăla. Și ai și ajutor. Deschide mai departe cu îndrăzneală și trage în piept puternic aburii din adâncuri, chiar dacă nu-ți este atrăgător. Oh, tu, eroule, pornit cu cele mai bune intenții, purificat în focul dreptății, e momentul să știi ce aromă are păcatul. Și nu este cea mai plăcută, îți spune daimonul din tine că nu e, dar ființa ta e mai presus de zei și de demoni și dorința ta e rege. Trage adânc în piept și scoboară-te printre meandre spre intrare.

Expus timid și timorat este acolo punctul sensibil al sistemului, lipsit acum de orice apărare! Înfrânează-ți pofta de distrugere, căci călătoria ta nu s-a terminat, o nu, e abia la jumătate. Admiră-l, închină-te la el, sărută-l cu dragoste și iubește-l. Fă-l tovarășul tău. Ascultă cu atenție vocea sistemului când faci asta, ascultă-i respirația și simte în mâini umerii și coapsele sitemului să nu cumva să stârnești demonii fricii. Sistemul nu trebuie să știe deocamdată planurile noastre.

Și chiar la intrare, privește cu băgare de seamă marginile și semnele. Și zvârle doar un pic limba întâlnire, să afli reacția. Să vezi cât se strânge acel tunel, să nu intri nechibzuit acolo.

Și-apoi eliberează-ți armăsarul credincios și intră în sistem, cu forță, cu putere, cu determinare. Călărește pe el netulburat și neînfricat, arată-i cine este șeful! Nu te lăcomi ca orice Prâslea, bătăorește bine intrarea, cu repeziciune, dar fii lent în înaintare, nu te arunca prea în față. Lasă un pic sitemul să te aștepte, să te dorească. Să râvnească bătălia finală. Și doar după ce ai totul pregătit du-te până la capăt, atacă decisiv, pătrunde zidurile fortăreței iremediabil! Și rămâi acolo stăpân, strânge în brațele tale puternice sistemul când se zbate, simte pe spatele dragonului cum grota zvâncește și încearcă să te sugrume. Eliberează-ți fii în cetate privind sistemul în ochi cu iertare, căci compasiunea față de inamic te transformă din animal în om superior. Nu ești un cuceritor sălbatic în urma căruia nu rămân decât lacrimi și suspine, ești un barbar educat și până acum neînțeles. Ești Alexandru Macedon în fața viitorilor înfrânți care nu știau încă cine este.

Inspiră adânc în piept mirosul de praf de pușcă, de victorie și de înfrângere, și mireasma câmpului de bătălie. Bea din sudoarea scursă între voi și șoptește-i vorbe dulci și mincinoase în timp ce-i dezmierzi părul fin. Destinde-te și lasă-ți suflul să iasă din pieptul tău puternic precum un cântec de slavă, pentru tine și pentru sistem.

Și-a doua zi, când sistemul te sună, spune-i că nu poți vorbi acum că ai o treabă și o să revii mai târziu.

That’s how you fuck the sistem.