Era vreo 5 și ceva dimineața, alergam cu limba de-un cot și mă gândeam că, spre deosebire de mine, țara asta nu are suficientă ambiție. Simt un junghi în inimă de fiecare dată când citesc sau aud cum Casa Poporului e doar a doua cea mai mare clădire din lume. Păi pentru asta am murit noi la Revoluție, și vreo câțiva în timpul construcției? Să fim doar pe locul 2? Mi s-ar părea normal ca țara să-și propună să facă o clădire și mai mare decât Casa Poporului, să tindem din nou la aur, ca David Popovici, Nadia Comăneci sau Maricica Puică.

Tot mâhnit sunt și când aud că în Brașov e doar a treia cea mai îngustă stradă din Europa. Când eram eu mic era cea mai îngustă, dar din cauza neglijenței autorităților locale, am ajuns la coada podiumului. Dar, stai, nu e totul pierdut: brusc mi se îngustează trotuarul, trebuie să fiu atent, că de la o zi la alta a apărut un cort electoral. De pe el îmi rânjește primarul unui sat de la sud care-mi promite fericire și împlinirea destinului. În cazul meu sper că se referea la 5k sub 25 de minute. Dar nu, e ceva exclusiv, această primăriță de comună promite bunăstare pentru întreaga mea generație.

Generația mea reprezintă segmentul cel mai numeros de populație din România. Am prins un pic de Ceaușescu, cam tot Iliescul, schema cu Vadim, glumele cu Bombo și muia de la Iohannis. În principiu ni s-a turnat în freză să nu votăm cu PSD și comuniștii, că ăia sunt nasoi, iar primărița ce mi-a sărit în față este ultimul model de candidat pe care, dacă l-aș vota, aș opri venirea la putere a comunismului negativ.

Dar ce caută primarul din Câmpulung la mine-n Brașov? N-o să-ți vină să crezi: după ce a condus acel sat vreme de aproape un mandat, fără să piardă alegerile, cum a făcut-o, de exemplu, fraierul de la Brașov, doamna a decis că e capabilă să conducă direct toată țara. Vorba lui Jeremy Clarkson, “how hard can it be?". Eu râd și mă gândesc cât de emasculat se simte fraierul de Coliban. Ăsta îl prinsese pe Dumnezeu de picior, era primar de Brașov, cel mai sexy oraș al țării, numai poze de-alea mișto dădea pe Instagram, chema toți ceilalți primari aici să le dea cu invidie pe la nas și s-a descurcat atât de bine încât efectiv orașul a decis că e mai bine cu ăla de dinainte, despre care cam toată lumea spunea că e un “moldovean prost și hoț”. Și după ce a luat șutul ăsta în freză, acum vine și tanti primar de la țară și zice că deja transcede schemele astea minore, să fii primar, ea vrea direct președinte. Și ăsta trebuie să-i lipească afișe prin oraș dacă vrea să prindă încă un job la stat.

O să zici că-s hater față de doamna Lasconi, că ea n-a făcut nimic rău, încearcă, iar eu o să zic că este o pălărie cam mare pentru ea. E ca și cum și-ar atârna a patra cruce la gât, s-ar putea să o cocoșeze funcția. Am mai făcut experimentul ăsta, l-am pus președinte pe primarul celui mai urât oraș din Transilvania și ăla s-a făcut de căcat cam pe oriunde s-a dus.

Dar pe de altă parte ăla a demonstrat o chestie: nu contează cât de prost ești, un job de președinte se găsește și pentru tine. Tot ce trebuie să zici e “dacă nu mă votați pe mine, luați PSD”. Pentru că așa funcționează democrația în România și în lume: pe bază de amenințări. “Dacă nu votezi cu mine ai belit-o!". Iohannis a fost atât de bun în funcția de președinte încât nu mai vorbim de Emil Constantinescu drept cel mai prost din curtea școlii. Ăla măcar a avut decența să nu mai candideze. Klaus, nu. După cinci ani de frecat cariciul a zis că mai trebuie s-o facă încă 5 ani, că voia să bată recordul de prim-miniștri PSD numiți de Ion Iliescu în funcție.

Nouă icoană a jurnalismului, Recorder, a făcut recent un “documentar” despre omul care va fi trecut în cărțile de istorie la categoria “și alții”. De fapt o serie de interviuri cu niște oameni care admiteau că l-au ales ca să nu iasă PSD, deși era prost și știau că e prost. Unul singur a făcut notă discordantă, arătând doar că e mai prost decât Iohannis: a fost și el la Sibiu și i-a plăcut și a zis că vrea și el la București așa, de parcă Brukentalul l-a construit primarul, așa că ar fi bun ăla ca președinte. După care au dat-o cu serviciile, că el s-a încârligat cu serviciile și dup-aia serviciile cu el, că trebuie găsit un bau-bau. Dar n-a menționat nimeni, nimic, de faptul că Iohannis era cam câne, a fost mereu câne. De-aia și-a înghețat el postul de profesor de liceu jumătate din viață, că era câne. Și, în fine, șmenuri cu case, și aia au uitat să menționeze, că doar nu l-au șantajat serviciile să fie hoț.

După care mi s-a mai îngustat trotuarul o dată.

Că a apărut un nou cort electoral, al lui Mircea Geoană. Acum trebuie să fac slalom printre ele. Mircea Geoană este cunoscut ca șeful NATO, în urmă cu un an era pe locul 1 în sondaje ca cel mai bun să fie președinte al țării, dacă tot a condus o întreagă alianță de țări. N-o zic eu asta, o zice el. L-am prins în tot felul de interviuri cum zicea “împreună cu Stolojanoberg am condus NATO”.

N-aș vrea să zic că Geoană e prost, că asta ar însemna să mă asociez cu Ion Iliescu și știi cum e: Iliescu e bolșevic, comunist, și generația mea e anti-faze de-astea. Cu el ai voie să te asociezi de maxim 3-4 ori când îl votezi să nu iasă Vadim, când vrei să intri în NATO și UE și când vrei să-l lichidezi pe Ceaușescu, altfel e nașpa. Așa că o să spun că Geoană este foarte deștept, dar toți cei care înghit pe nemestecate duma asta cu “șef al NATO” sunt proști și semi-analfabeți.

Lexical vorbind, NATO nu are șef, ci are un secretar. Pentru că e bărbat i se zice secretar, altfel era secretară. Secretara e aia care se ocupă de treburile șefului, îi notează întâlnirile în agendă, sună oameni pentru el, coordonează angajații, îl anunță când îl așteaptă cineva în antecameră, de-astea. Secretara e aia pe care o penetra JR când se plictisea de Sue Ellen. Când are prea multă treabă pe cap i se mai aduc niște ajutoare, ea ajungând șefă de secretare. Ăla era Geoană acolo, adjunctul secretarei. El zice că era șef pentru că știe că cei cărora li se adresează sunt niște țărani fascinați de ideea de șăf. Ăia de prin presă care se gudurau pe lângă el acu’ un an de zile și din șef nu-l mai scoteau. Tehnic vorbind Geoană era sub Iohannis, sub ministrul Angel și sub șeful Statului Major General, Gheorghiță Vlad. Ăla putea să-i zică lu’ Geoană să ia niște cafele de la chioșc și să aducă restul iar Geoană nici măcar nu avea voie nici măcar să întrebe dacă-i dă și bani pentru asta.

Șeful NATO este, dacă e să fim sinceri, președintele SUA. Restul nu contează. Azi șeful NATO e Biden, când l-au numit pe Geoană era Trump, peste câteva luni o să fie tot Trump. Dacă e să se retragă SUA din NATO organizația e pușcă cu apă. Restul sunt țări comice. S-au tot promovat în ultima vreme niște ciumpalaci belicoși din județele alea baltice, ministrul de externe al Lestoniei sau ceva. Ălea sunt de decor. Dacă Inspectoratul Județean de Jandarmi Brăila declară război Estoniei o distruge într-o săptămână. Faza mișto e că, într-un fel, și președintele Consiliului Județean Estonia, sau ce bulibașă au ei acolo, era superiorul lui Geoană.

Mecla lui Geoană îmi strâmtează mie traseul de alergare promițând “Adevărata schimbare”. De când s-a lansat în campanie lansează tâmpenii la foc automat, zice prostie după prostie. Omul a fost propus la NATO de Iohannis și Dăncilă, ăia i-au găsit jobul. Dar eu tot susțin că e deștept. Spune toate astea ca lumea să nu-și aducă aminte că la ultimele alegeri la care a participat a fost învins prin magie. Pe bune, nu e nici o exagerare, s-a discutat mult cum contracandidatul lui, Băsescu, avea un vrăjitor personal care l-a atacat cu energii. Chiar și Geoană a recunoscut parțial faza. Omul a fost deochiat de un pitic cu ochii strâmbi, exact ca-n miturile populare. Trebuia să poarte o sfoară roșie la mână și să-l scuipe o babă în timp ce ardea bețe de chibrituri într-un pahar de apă sfințită. Poate așa scăpa.

Și câteva zile mai târziu lucrurile au devenit și mai înguste.

Că pe traseu, între Geoană și Lasconi și-a făcut apariția cortul cu Marian Ciucă. Eroul nostru din Irak mă privește alături de noul primar al orașului, ăla care l-a bătut pe Coliban cu o mână legată la spate. Amândoi emană din afișele alea de pe cort energia unor bărbați proaspăt divorțați. Ciucă spune că e pentru familie, brașoveni și țară, în ordinea asta. Nu știu ce înseamnă asta. Va ajuta Ciucă familia mea? Să-l întreb pe taică-miu cum era când era Ciucă prim-ministru și el trebuia să facă frumos pe la poliție să explice cum a venit un angajat de-al lui la muncă dar a uitat să-i dea hârtie de mers pe stradă? Țin minte că s-a enervat un pic moșu’. Când era mai tânăr a lucrat la o uzină de armament, chiar pe secția de AG-9. Când era Ciucă premier muncitorii de la uzina aia făceau scandal în stradă că nu și-au primit salariile de două luni. Asta în condițiile în care comenzi erau, că dădeam AG-uri în Ucraina, dar și alte chestii, se potriveau la ei. Și-apoi nu știu, bre, și tata a făcut vreo 20 de ani de militărie, dar nu s-a îngrășat așa.

Cred că e de la doctorat. Când stai cu stresul că ți-ai făcut doctorat în vrăjeală, dar de fapt ți l-a făcut altul și ți-e teamă că te află lumea balotezi. Cum vedea un titlu cu Șercan, cum băga Ciucă o tavă de prăjituri în maț și stingea cu o șaormă. Țin să cred că faza asta cu doctoratul s-a băgat doar să distragă atenția de la faptul că Ciucă a fost un prim-ministru incompetent și că vorbește ca un retardat pentru că e doar o păpușă de ventriloc, iar ventrilocul e tot un tâmpit. E fain cum nimeni nu observă cum Marian Ciucă nu se laudă cu mai nimic din perioada când a fost prim-ministru, că e recentă și nu prea are cu ce. Se laudă cu aventuri teribile în Nassiriya. Ca “ostaș în slujba țării”, de la birou, Ciucă se poate lăuda cu faptul că a scos armata împotriva populației, ca în ultimele zile ale regimului comunist. Dar e mai important doctoratul, că asta-i interesează pe oameni, dacă pe lângă diverse mișelii, a și copiat în teză. Totul până la copiat. Și e foarte important de știut dacă compunerea aia de clasa a 7-a despre “cum am devenit soldat” este scrisă chiar de el sau de colega din banca din față, aia tocilară.

Dar cel care mi-a îndeplinit visul copilăriei, de a avea din nou cea mai îngustă stradă din Europa a fost, totuși, Ciolacu. Că și-a pus și ăla cortul pe-acolo, și acum e îngust rău de tot. Dacă mă forțez un pic le dau cu coatele în mutre când trec pe lângă ei. Ciolacu pare un tip produs în laboratoarele serviciilor, care au adăugat cele mai importante elemente detestabile, plus elementul secret X, pentru a crea pesedistul perfect. E făcut special să-l urăști. Studii dubioase, da? Prieteni dubioși? Ohhh, da. Nu știi de ce meserie are, dar știi că are niște afaceri dubioase. Găuri în CV cât cuprinde. Certificat de revoluționar luat pe șmen. Dacă ar fi bănuit că știe să scrie altceva decât numele propriu ar avea și un doctorat plagiat. Probabil de la Ciucă. Minte cum respiră. Șmecher până la Dumnezeu. Omul mi se pare invulnerabil într-un fel. Orice trăznaie apare în presă despre el nu mă surprinde. Dacă mâine ziariștii de cur care scriu “surse” în fața fiecărui titlu mă anunță că Ciolacu poartă o barbă falsă, doar ca să mai înșele lumea cu ceva, nu o să fiu surprins deloc.

Faza mișto e că ăsta este, așa cum l-a caracterizat un coleg de partid, un tip cu “inteligență peste medie”. Informația a creat o stare de isterie în generația mea, auzeai de la distanță cum le pocneau hemoroizii de ură când citeau așa ceva. Cum să fie deștept un Ciolac care nu are nici măcar Bacu luat? E o prostie, e prost, toți sunt proști, prostia la putere, prostia la dictatură, rhraaaa! Că asta e, de fapt, problema generației mele. Nu sunt oameni proști. Sunt oameni care nu gândesc, n-au mai gândit de foarte mult timp și nu știu cum să facă. Sunt ca ăia care se uită la unul care aleargă și au sfaturi pentru el. Dar ei n-au mai alergat de 30 de ani și leșină dacă trebuie să prindă autobuzul. Parchează cât mai aproape de intrarea în mall că-i dor picioarele dacă merg prea mult.

Știu, pentru că și eu am fost unul de-ăla. Râdeam de o fată care alerga, să-i zicem Ana Maria, că alergatul e doar un mers un pic mai repede și e ușor de făcut. Până m-am uitat un pic în jur. Dacă era ușor o făcea toată lumea. Până am văzut fazele alea din pandemie, când erau închise sălile de sport și-ți spunea un gras la televizor să alergi prin parc. El nu practica nici un fel de sport, în afară de mâncatul de căcat competitiv, dar sfătuia pe alții. Așa că am început să alerg, și nu-i ușor. Nici extrem de dificil. Dar trebuie s-o faci constant. Din când în când te dor genunchii, mușchii tibiei, mușchii curului, laba piciorului, spatele, ceva tot te doare. Lenea te macină, vremea e aiurea, dar o tot faci, că rezultatele sunt superbe. Scade depresia, scade anxietatea, dormi mai bine, îți pasă mai puțin de chestii irelevante, de-astea. Și dup-aia te uiți la ăia de lângă tine, care nu fac asta, și ești șocat de cât de lenți și anchilozați sunt. Și cum nu-și dau seama de asta.

E, la fel e și gânditul. De pe margine, pare ușor, încearcă să faci zilnic gestul să vezi cât de departe ajungi și cum te uiți la ăștia care n-o fac. Generația mea este printre cele mai educate din istorie, cunosc numeroși oameni de vârsta mea cu două sau trei facultăți, sau cursuri de calificare, care știu minim 2-3 limbi străine și, totuși, când e să gândească trebuie să parcheze cât mai aproape de intrarea în mall-ul ideilor, să le cumpere prefabricate de-acolo.

Uite un exemplu:

Din când în când se isterizează lumea că lumea e nostalgică după Ceaușescu. Sau că are o parte din populație are o părere bună despre Ceaușescu. Și apoi reacționează cu ideologie preprocesată de mall: poze cu cozi pe vremea lui Ceaușescu, poze cu autobuze nasoale pe vremea lui Ceaușescu, povești cu avorturi pe vremea lui Ceaușescu și informația că Ceaușescu era un cizmar dobitoc cu 7 clase semi-analfabet care ne-a ținut pe toți săraci în timp ce el trăia în lux. Aruncă tocana asta în restul ascultătorilor și, două-trei luni mai târziu, iar au o criză de isterie că nu i-a ascultat nimeni.

Și toate astea se întâmplă pentru că nu gândesc, nu execută procesul numit raționament. Doar repetă niște chestii pe care le știu, de parcă-i ascultă iar profesoara la școală: “Gigel, de ce a fost Ceaușescu nașpa? - A fost nașpa pentru că sărăcie, cartele, avort, autobuz, cizmar”. Au o reacție școlărească. Asta creează “educația” aia din care toți cei trecuți prin ea vor tot mai multă și mai multă, să se bage educație pe gât ca furaj la gâște, cu pâlnia. Hai, toată lumea, scoateți o foaie de hârtie și scrieți de ce e Ceaușescu nașpa. Bravo, Gigel, nota 10.

Dacă ar încerca să gândească un pic ce mesaj transmit, și cui, și-ar da seama că îl prezintă pe Ceaușescu ca pe Visul Românesc, echivalentul Visului American. Un băiat prost, de la țară, semi-analfabet, a ajuns șăf în țara asta, i s-au închinat toți deștepții. Trebuia să-i pupi poza și să-l saluți când intrai în birou. A reușit asta cu o nevastă și mai urâtă decât a ta. Și-a aranjat copii cum a vrut, i-a făcut directori, șefi de club de fotbal, profesor. Probleme cu femeile? Păi Ceaușescu le ridica pe banda de producție și le verifica la fofo să vadă dacă s-au cordit cu cineva. Comentai în fața lui și te băga la pușcărie. Și n-a plătit deloc pentru asta, n-a murit în mizerie abia târându-și bășinile, nici el, nici nevastă-sa. A murit împușcat cu nevastă cu tot, să nu trăiască matracuca mai mult.

Efectiv proiectează o imagine a unui individ extrem de puternic, iar puterea fascinează, și apoi le spun: nu, asta nu e bine. Că și-a folosit puterea împotriva noastră. Și nu înțeleg, că nu au mai practicat sportul “gândit” de foarte mult timp, că ăla căruia-i toarnă acest discurs în cap gândește exact asta: “Ce FAIN! Și eu vreau să fiu ca Ceaușescu și să vă calc pe toți pe cap. Bine v-a făcut. Îmi spui să se poate să fiu cel mai puternic om din țara asta doar cu viclenie, perseverență și un pic de cruzime? Merci de informație”.

Cum naiba de se fac 11 ani de școală obligatorie în țara asta, și tot felul de campanii anti-drog, și nicăieri nu se spune că cele mai puternice droguri din lume sunt cele care încep cu litera P. Știm care sunt. Cunoaștem oameni care când au dat de P s-au schimbat complet, nu te mai salută, nu mai ieși cu ei în oraș, se lasă de băut sau de fumat, de-astea. Celălalt drog e Puterea. Prezinți unuia o imagine de putere absolută și apoi te minunezi că e lumea fascinată de el.

În aceeași categorie intră Putin. Negânditorii delirează încontinuu despre dictatorul de la Moscova, cum influențează alegeri în 45 de țări, poartă războaie pe față sau pe șustache în încă vreo 15, alege președintele SUA și încă vreo câțiva membrii din guvern de la ei, aruncă în aer conducte, aruncă zilnic câte un dușman de la balcon, finanțează toate partidele nașpa din Europa, are cancer terminal la fiecare trei luni și tot învie și dup-aia tot ei behăie “domnule, ceilalți sunt tâmpiți, cum să-ți placă Putin?". “Păi dacă tu, dobitocule, îl lauzi în fiecare zi ce puternic și capabil este, cum?".

S-au obișnuit toți acum să taie cu tromful ăsta “propagandă rusă” la fiecare idee care nu se încadrează în produsele din coș și, în același timp, non-stop fac numai propagandă pentru Putin și Rusia.

Ei, gruparea asta de drone preprogramate face AVC când află informația că unul ca Ciolacu ar putea avea inteligență peste media României. Că nu încearcă deloc să aplice metodele gândirii pentru a afla cum de a apărut această informație. Deci, Ciolacu, băiat de la Buzău, nimic în CV până la vreo 38 de ani, n-are o meserie reală, nu știi dacă a luat Bacu, nu pare foarte articulat în vorbire și, cumva, reușeste să ajungă președintele celui mai mare partid din România și premierul țării. Cum s-o fi întâmplat asta? Magie? Doar Geoană crede în magie. Și toți ăia care citesc ziare care încă mai au horoscop în ele. Știu, e neplăcut de acceptat că Ciolacu ar putea fi un pic deștept, dar e mai bine să știi decât să nu știi. Că dacă nu știi, că ai refuzat să accepți informația aia, o să fii din nou surprins neplăcut când ăla, deși e detestabil, mai câștigă ceva. Poate chiar președinția țării.

E ca la alergat cu gânditul. O să te doară ceva. E neplăcut să raționezi și să-ți dai seama că s-ar putea să fii tu ăla prostul. Sau să fii tu ăla care abia poate să respire după doi kilometri de alergare ușoară. În momentul ăla, ăla în care simți că te rupi, e nasol tare. Dup-aia te simți un pic mai bine. Dar, ca să rămâi cu senzația aia de bine trebuie să repeți procedura, iar până aproape scoți limba pe gură. La fel e și când gândești și ajungi la o concluzie neplăcută.

Strada e îngustă acum. De-o parte și de alta numai impostori și nasoi. Faza cu îngustatul e și un avantaj, nu mai poți să scapi prin laterale, să cazi în boscheți sau măcar să te întorci. Așa că alergăm acum împreună spre destinația finală, spre omul care trebuie votat.

Dacă vrei să votezi. Eu nu votez. Am scris o chestie poate la fel de lungă ca asta despre votat și de ce nu e bine să votezi ( link ). Nu-mi place să fiu amenințat să votez. Sincer, uită-te un pic în jur, în ultima vreme votatul se face doar prin amenințare: “dacă nu votezi vezi tu ce se întâmplă”, “dacă nu votezi n-ai voie să comentezi”, “dacă nu votezi se duce țara de râpă”. Apoi votatul nu garantează, sub nici o formă, că va aduce la putere pe ăla pe care-l vrei tu. Și dacă-l aduce, ăla nu e obligat să se țină de cuvânt. Și dacă nu se ține de cuvânt nu poți să-ți retragi votul și să-l dai afară. Stai cu el pe cap.

Dar cel mai neplăcut aspect al votatului, în afară de asemănarea stridentă cu jocurile de noroc, este înfrângerea. Psihologic vorbind, înfrângerea e nasoală. Majoritatea dintre noi nu suntem pregătiți să acceptăm înfrângerile. Uită-te un pic la o anumită bulă care a luat deja două înfrângeri anul ăsta. Ăia de țineau cu USR și democrația aia bună, aia anti-PSD. O dată, USR-ul a luat-o-n barbă nasol, că s-a dovedit un partid cam muist cu proprii susținători. Și cu mulți din membrii lor. A doua oară, când a câștigat Trump în SUA. Sunt aceeași bulă de oameni. Aici erau anti-PSD, în SUA sunt pro-PSD, că democrații sunt exact ce e PSD-ul aici, au pus Dăncila lor candidat, au mințit ca ciolacii, au dus economia americană în jos, tot ce se reproșează aici PSD-ului. Președintele lor era practic Hrebenciuc american, cu un fiu care făcea șmenuri, cu ceva corupție, combinagiu, de-astea.

Ăștia sunt la 0-2, cel mai periculos scor. Îi vezi peste tot, sunt nervoșii de pe internet, ăia cu steaguri la profil, consumatorii de mass media, ăia. Se apropie de un glorios 0-3, pentru că șansele să câștige unul preferat de ei sunt minime, și închipuie-ți cum vor fi următorii patru ani, până la următoarele alegeri, cu o nație în depresie cronică pentru că a tot luat înfrângeri peste bot.

Așa că ideal ar fi să nu votezi, să ieși din joc.

Dar dacă vrei să votezi, neapărat, strada aia îngustă duce undeva. Ai ocazia să faci ceva ce nu se așteaptă nimeni. Ai ocazia să afli dacă votul tău chiar contează. Poți să ieși din oceanul ăsta de vrăjeală și amenințări votând George Simion. Nu pentru că este răul cel mai mic, sau cel mai mare, ci pentru că, pur și simplu, George Simion este exact ceea ce-ți spun ziarele alea care ți-au spus doar adevărul de câțiva ani buni încoace.

Conform presei, George Simion e cam extremist, a încercat să strângă de gât câțiva politicieni, chestie pe care și-o dorește cam oricine, e cam naționalist și are interdicție în două țări. De la conducerea pro-rusă a Ucrainei și de la conducerea pro-rusă a Moldovei. Pentru că pe vremea când era agitator internațional mergea în fostele teritorii ale României și promova ideea asta de reunire cu țara. Ălora nu le-a plăcut gestul, de-aia i-au dat cu jet. Mai mult, Anatol Șalaru, fost ministru în Moldova, spune că l-a informat serviciile ucrainene că Simion s-a întâlnit cu un agent FSB, deci automat e omul rușilor. N-au prezentat vreo dovadă până acum, dar nu e timpul pierdut, probabil că sunt ocupați cu războiul.

Negânditorii cred asta, pentru că negânditorii consumă presă și niciodată când se prezintă informația asta în presă nu se menționează și amănuntul cu “prorușii” i-au dat interdicție lui Simion.

Trecând peste schemele ăstea, Simion este singurul care a venit, totuși, cu un proiect real, ăla cu casele de 35.000 de euro. Desigur, a fost miștocărit de negântitorime, care a fost încurajată de băieții care scot bani grei din imobiliare.

Tehnic vorbind, dacă statul poate să-i vândă casă de 60 de mp vicepreședintelui Comisiei Europene, Roxana Mânzatu, cu 17.000 de euro în rate (casă în zona zero a Brașovului, unde e 5000 euro mp), poate să vândă și la săraci cu 35.000 de euro o garsonieră. Ideea în sine, de a face case ieftine cu rate mici pentru populație, este una din cele mai bune posibile. Este exact ce ne trebuie ca să asigurăm creșterea natalității, familia și chiar și economia. Că dacă Gigel câștigă 700 de euro la job și trebuie să plătească 500 de euro chirie, nu mai are chef nici de nevastă (și nu găsește oricum gagică la banii ăia) și nici de copil. Râdem ca proștii de chiriile mari din Cluj, dar ăla e doar un semn că ne batem joc de niște oameni. Dacă faci apartamente la 35.000 de euro, sigur, nasoale, sigur, subvenționate, ridici o mare greutate de pe umerii poporului. Are timp de muncă, de sex, de idei, de una-alta.

Simion măcar are un plan. Negânditorii vor spune că nu poate ca președinte să facă asta, ba poate. Are niște pârghii cu care să negocieze cu ăia de prin parlament, se face că nu vede niște legi care-i ajută pe ăia, nu le atacă pe la Curtea Constituțională sau Avocatul Poporului, ăia îi fac o lege, un fond și-o firmă care să se ocupe de toate astea. Și da, o să fie niște abonați la contracte cu statul care o să câștige construcția, și da, o să fie și ceva furăceală, dar la final rămâi cu niște case, mai scoți și săracii din sărăcie, nu doar parlamentarii, știi ce zic?

Și n-o să poată Simion să te scoată din NATO sau UE, că pentru aia trebuie referendum, și dacă ai fost atent în ultimii ani, așa ceva nu există în mod real în România. Dacă exista trebuia să avem 300 de parlamentari și o singură cameră.

Dar cel mai important aspect e altul. Chiar dacă nu se ține de promisiuni, dacă câștigă Simion, știi cine o să sufere cu adevărat? Nu tu, ăla de rând, că nu te afectează cu nimic, cum nu te-a afectat nici Iohannis în mod real și nici Băsescu, n-o să fii mai puțin taximetrist, sau programator, sau soră medicală, sau electrician de înaltă tensiune dacă e președinte Simion sau Lasconi.

Dar o să sufere enorm toți cârnații ăștia care s-au luat în serios în ultimii ani și doar au mințit și-au mâncat rahat toată ziua prin ziare explicând cum, de fapt, le pasă de tine și de fericirea ta. Toți aroganții care te-au luat de sus, care te-au făcut prost, care ți-au zis constant că nu știi tu ce-i bine pentru tine, știm noi, toți ăia.

Or să aibă fața lui Geoană în dimineața după turul doi din 2009.

Și măcar pentru asta merită să alergi până la capătul celei mai înguste străzi din Europa.