Cum să te lași de votat

Nu mi-aș fi închipuit în urmă cu 20 de ani că voi scrie această carte. Și când spun carte îi spun așa pentru că voi cere editurii să folosească un font mare și multe capitole, ca să pară că e o carte, nu un fel de nuvelă motivațională. Dar dacă aș putea să mă întorc la tânărul de atunci, să-i spun să nu se apuce de așa ceva înainte de primul scrutin, aș face-o. Dar nu pot încă, și-l consider principalul vinovat pe treaba asta pe Cristian Presură, care în loc să inventeze mașina timpului stă toată ziua pe internet și explică fizica unor oameni care ar putea muri electrocutați la schimbarea unui bec.

Dar nu e niciodată prea târziu să te lași de votat. Am cunoscut oameni care s-au lăsat la 60 de ani, după o viață întreagă de votat încontinuu. Mi-au povestit cu lacrimi în ochi “Mă simt atât de fericit de când m-am lăsat de votat că mi-a crescut un al treilea testicol. Drogurile nu mai au niciun efect asupra mea, că sunt deja foarte high". Am prieteni, cunoscuți și chiar persoane de care-mi pasă, care sunt afectate de acest prost obicei al votatului. Îi văd zilnic și mi-e rușine cumva să le spun, că or să creadă că am ceva cu ei, dar e de la votat.

Ai încercat să-i spui unui alcoolic “Omule, mai lasă băutura că de la ea ți se trage”? Ei, cam așa e să spui cuiva că supărarea lui zilnică e pentru că a căzut în patima votatului.

Cred că ai început să te prinzi că compar votatul cu un drog. Și poate o să zici că nu e cazul, că votatul ar fi esența democrației. Iar eu am să-ți demonstrez că nu e așa, în primul rând că nicăieri pe planeta asta nu e democrație și în al doilea rând că nimic bine nu se face prin vot. Prin vot se poate obține, maximum, ceva care să placă la toată lumea și să nu deranjeze pe alții, adică Dacia Logan. Și asta în condiții ideale. În condiții normale votatul e ca atunci când te duci să-ți cumperi o Dacia Logan și dealerul, în loc să-ți ofere un contract, ți se cacă în buzunar.

Dar nu e drog, ești nebun?

Băi omule, ascultă-mă bine, că că o să repet asta de o grămadă de ori, până-ți intră în cap. Votatul este exact ca jucatul la păcănele, dar cu mai puține șanse de câștig. Funcționează pe același principiu, intri la aparat, dai un pumn în mașină, seara la știri se rotesc simbolurile, trandafiri, săgeată, tricolor și s-ar putea să câștigi.

Mecanismul neurologic implicat în votat este același ca la țigări, păcănele, cocaină, mnioașcă, este sistemul de recompensă al organismului. În așteptarea a ceva bun, a ceva ce știi că-i bun, corpul eliberează dopamină, care te face să te simți bine, de fapt să te simți activat pozitiv.

Parexamplu, mă certam cu o tipă pe twitter, nu știam exact cine e și cu ce se ocupă, iar destinul a făcut ca într-o zi să ne întâlnim față în față. Ea m-a recunoscut după vocea din space-uri, eu după ticurile verbale. Întâmplător tipa chiar deține consignația de la care îmi cumpăr eu candelabre de obicei și din vorbă în vorbă, am descoperit că avem pasiuni comune, cum ar fi ura față de privighetori și muzica electronică belgiană. Am profitat că fi-miu e la mă-sa săptămâna asta, am făcut un city-break la Paris, scurt, am mâncat două savarine, apoi ne-am întors în Brașov seara, am dat foc la Prefectură și am făcut dragoste pe scuarul ăla din față de la Modarom, la lumina focului.

Ei, dopamina a circulat până la momentul orgasmului. După care ne-am ridicat amândoi, ne-am scuturat de cenușă și am zis că mai vorbim zilele astea, dacă e ceva. Că odată ce-ai obținut ce ți-ai dorit, intervine o oarecare depresie.

Și revenind la votat, e exact același lucru. Te ambalezi din timp, faci planuri, discuții, ești implicat, simți că l-ai prins pe adaversar cu ocaua mică, treabă, chestii, te duci duminica la vot, BANG, dai cu ștampila și dup-aia intri într-o cădere nervoasă.

Cele două depresii

Statistic vorbind, cele mai multe șanse sunt să pierzi. Cum sunt multe partide și extrem de rar ia câte unul peste 50%, ceea ce te-ar pune în situația de 1/2 șanse de câștig, ceea ce e foarte mic, de obicei șansele împotriva ta sunt de 6 la 1. E ca și cum ai juca ruleta rusească, doar că scoți un singur glonț de pe butuc.

Chestia asta te întristează și-ți scade testosteronul, pentru că ești practic un învins. Ăia pe care i-ai demonizat cu câteva ore înainte apar triumfal la televizor în timp ce tu bei trist în sufragerie. Ești emasculat. Efectele pe termen lung sunt că prinzi ciudă pe ei și devii atât de bolnav mintal și dependent să-i dobori pe ăia, că nu mai raționezi bine.

Omul aflat în starea asta de adicție poate fi ușor recunoscut: îi curge scuipat din gură și bălmăjește încontinuu “pesedeu, pesedeu…” sau ceva similar. Sunt oameni care și acum sunt furioși pe Gabriela Firea, și nu pentru ceva specific, gen le-a furat televizorul din casă, ci doar pentru că aia i-a emasculat când a câștigat alegerile în București în dauna lui nuștiucine (Nicușor Dan, Stan și Bran, unul de-ăsta nu mai țin minte). Au trecut ani de când n-o mai vezi pe aia, de ce ești obsedat încă de ea? Sau ăia care sunt supărați pe Iliescu, se tot întreabă când moare. Închipuie-ți cât de mult i-a manipulat bolșevicul ăla, de ăștia sunt încă obsedați de el la vreo 15 ani după ce s-a retras din politică moșul.

(Bine, înțeleg că unii oameni sunt supărați că aparent Iliescu i-a bătut cu minerii când au încercat o lovitură de stat, ceea ce mi se pare un gest destul de ghiolbănesc. Într-un stat civilizat ești bătut cu jandarmii, prima dată fizic, apoi peste un an în tribunal, când ți se spune că, legal vorbind, statul are voie să te bată.)

Și zici, heyyyy, dar poate tura viitoare câștig. Și mai bagi o fisă în aparat. “Chestia asta nu poate să țină la infinit, gata bre, ne-am mai deșteptat și noi”. Stai liniștit, e exact aceeași mentalitate pe care o are și dependentul de păcănele, că “mașina trebuie să dea”. Și dup-aia chiar dacă dă rezultatul este același, dar din motive diferite.

Îl mai ții minte pe Tarzanul ăla care câștigase la păcănele și cânta “mâncaț-aș pula ta, Dumnezeule” într-un video viral de acu’ o decadă? Ei bine, ăla e la fel ca și câștigătorul la Loto și votantul căruia îi iese candidatul, are niște așteptări prea mari. Tarzanul a întrebat direct “cât e șampania aia?", câștigătorul la Loto direct vilă iar votantul așteaptă să defileze prin fața geamului său candidatul pe un car alegoric iar în spatele lui, în cuști, dușmanii săi politici, cum ar fi pesediști, useriști, unguri, toți înlănțuiți.

Doar că nici măcar în condiții ideale nu iese așa. Maximum ce poți obține este unul cinstit și competent, ca domnul Daniel Băluță de la sectorul 4. De când a preluat conducerea sectorului, mâna sa de gosopodar se vede în fiecare cartier, pe fiecare stradă. Mai multe locuri de parcare, un sistem de taxe și impozite integrat și eficient, curățenie pe troutuare, proiecte de înfrumusețare dar și proiecte majore de infrastructură. O prezență discretă în PSD, partidul pe care l-a propulsat, acesta evită discuțiile pe teme politice pentru a se concentra cu precădere spre probleme locuitorilor sectorului 4.

Sigur, te vei întreba acum de ce am scris paragraful de mai sus. Ei bine, în primul rând pentru că știu că Băluță plătește niște limbi prin presă, blogărime și influenceri să scrie de-astea, și dacă descopăr peste un timp că cineva scrie ceva similar îl dau în judecată pentru copyright și așa fac și eu rost de bani de la Băluță. În al doilea rând, în ciuda eforturilor mele repetate, în continuare sunt urmărit de cimpanzei, și sunt convins că este unul care citea cu excitare crescândă paragraful de sus și gândea “hahaahahhaha, știam, aici e momentul, știam că se dă în fapt Eftimie că e pesedist, comunist, cu Iliescu, Moscova, legătura e clară” și vreau să-mi bat un pic joc de el. Și, în al treilea rând, ca să înțelegi și tu că chiar dacă câștigi, nu o să obții unul la fel de bun ca Daniel Băluță.

O să obții un Dan Barna. Sau, dacă ești fan PNL, deci automat o ființă inferioară, o să obții un general Ciucă. Poate citești articolul ăsta în viitor sau în trecut (nu înțeleg cum funcționează timpul, întreabă-l pe Cristi) și nu știi cine-i generalul Ciucă. Ăsta avea o biografie imaginară, cum a condus el un atac militar prin Irak sau Iran, în fine, o chestie neconfirmată de nimeni de pe la NATO sau americani. Și un doctorat despre care există informații că l-a furat și pe ăla de undeva. Practic e unul din puținii și cei mai vizibili generali fake ai NATO. Și șeful unei țări vecine cu nebunii-adversari NATO.

Pe lângă CV-ul imaginar, omul arată și de parcă orice flotare i-ar fi fatală. Nu e genul gras/solid, ci gras de fomist ce e. Este cel mai gras lider UE și NATO. Este pentru prima oară în istoria modernă când un lider al țării nu este considerat de europeni drept “țiganul ăla” ci ca “grasul ăla”.

Ei, închipuie-ți acum că ești votantul PNL la ultimul tur de scrutin. Tu votai să nu iasă PSD, să iasă ai tăi, cu Șică Orban poate, în fine, ceva. Și ai câștigat. Uite ce ai câștigat. Ai votat pentru un partid condus de Șică, om care știe o baladă la chitară, naște pasiuni nestăvilite în tipese de 20 de anișori, nu pesede din principiu, și te-ai trezit cu Ciucă și el e bot în bot cu PSD-ul. Ești la fel ca ăla de la Loto care după trei ani e mai rupt în cur ca înainte. Asta e mai deprimant ca atunci când pierzi.

Și în loc să te oprești din votat, te duci din nou și dai cu pumnul în mașină, de data asta convins că-ți strici ziua dar poate ciobești un pic și butonul. Poate iese unul mai prost decât ăsta cu care ai fost păcălit, ca să se învețe prostul tău minte.

Doar oamenii care au intelectul unui ziarist cred că AUR e o chestie de-aia complexă, făcută de servicii interne și externe, eventual finanțat de la Moscova prin rețele secrete, câcat. AUR e exact ce se întâmplă când omul votează una și iese alta. Când cineva e atât de nervos încât vrea să voteze cel mai mare clovn posibil.

Dar problema e că rămâne prins în capcană, și tot votează, iar ăsta este problema, viciul, nu rezultatul.

Cum ai fost spălat pe creier cu votatul

Oamenii care au conceput vrăjeala asta fac o propagandă atât de obscenă încât i-ar face pe producătorii de țigări să roșească de rușine.

Deși în mod normal nu ai voie să faci reclamă la elevi, cu votatul este totuși o excepție. Li se spune constant că sunt în democrație, iar aia e puterea poporului. În mod intenționat elevii nu sunt educați în școală în materiile care contează, cum ar fi matematica aia bună, nu polinoame în prostie și integrale ci statistică și probabilități. Dacă ar învăța de-alea din clasa a II-a până într-a XII-a tot s-ar lipi ceva de ei. Și-atunci ar sesiza constant una din cele mai populare minciuni cu votatul, și-anume cu “votul tău contează”.

Știi, de fiecare dată apare un exemplu de-ăla, cu “da știai că în comuna Ciupesee, din comitatul Kentucky, județul Kansas în 1872 primarul a fost ales la o diferență de un vot?". Asta-i varianta bună, de obicei se dă un exemplu atât de obscur încât satul respectiv nici nu mai există.

Statistic vorbind asta e la fel de relevant ca informația aia cu “Eu am avut un bunic care a fumat până la 99 de ani și a murit în timp ce se lupta cu un urs în pădure, în timp ce tăia lemne cu karata”. Statistic vorbind, posibilitatea ca un vot să decidă soarta unor alegeri este infimă.

A doua materie care trebuie predată serios în școală, și se evită constant, este filosofia. Filosofia îți permite să analizezi tipare de gândire, este știința care se ocupă de gândit. După ce-ți exersezi capul în identificat tipare de gândire, ideologii, idei, începi să vezi lucrurile mai clar.

Uite un exemplu: Dacă furatul alegerilor este ilegal, de ce nu este pedepsit ca atare? Știi, dacă ți se fură Dacia Logan, te duci la poliție, se face dosar penal, poate se găsește hoțul și ăla trebuie să-ți dea mașina înpoi. Sau să te recompenseze financiar pentru pierderea ei. Plus ăla e pedepsit pentru faptă. Sigur, poate în realitate lucrurile nu se întâmplă exact așa, dar aceste premize sunt baza. Prima, revenirea la starea inițială, a doua, pedepsirea celui care a făcut fapta.

Ei, dacă se fură alegerile, acest lucru nu se întâmplă. Poate este găsit făptașul și e pedepsit, dar nu se revine la starea inițială. Nu se anulează alegerile furate și se reia de la început.

Și aici ar fi bine ca o a treia materie să fie predată corect, nu ca o poveste. Vorbim de istorie. Istoria este predată ca o succesiune de mituri naționale și internaționale, nu ca și cum ar fi ceva real, ce s-a întâmplat și ar trebui evitat. Uite, de exemplu, la istorie ți se spune că comuniștii au furat alegerile în ‘46. Ei bine, asta e prezentată ca o poveste, nu ca o lecție.

Dacă ar fi predată ca o lecție, atunci toți elevii ar învăța că alegerile trebuie furate dacă vrei să le câștigi. Uite, comuniștii au făcut asta și au stat dup-aia încă 70 de ani la putere.

Deci, matematic vorbind, un vot nu contează, logic vorbind, constatarea de alegeri furate nu produce efecte, deci nu e o problemă morală, iar acțiunea în sine este eficientă.

Dar cum o să trăiesc/trăim fără votat?

Prima chestie pe care trebuie să ți-o scoți din minte este că votatul este esențial într-o democrație. Nu e. Ca dovadă nu votezi în fiecare zi și totuși e democrație afară. Votezi destul de rar, în medie cam o dată la un an și jumătate și aproape niciodată nu iese cine crezi tu că ar trebui să iasă.

În primul rând este baza de recrutare, ce fel de oameni alegi. Un salariu de primar de municipiu e până în 3000 de euro. Câștigi mai mult ca mecanic de locomotivă în Bamberg. Acuma înțelegi ce fel de oameni se bagă pentru un salariu de-ăsta, da? Un om cu o charismă suficientă să convingă câteva mii de oameni să dea la păcănele pentru el, dar nu suficient de competent să fie mecanic de locomotivă. Ca să nu zic de oameni care au meserii gen “dentist” care zic “Ia hai să renunț la veniturile mele ca să câștig 4000 de euro ca primar”, genul de job în care poți intra la pușcărie că ai semnat ceva aiurea.

Statistic vorbind, în domeniul politicii sunt cei mai puțini performeri din toate domeniile de activitate umană. Chiar și în țara noastră, poți să te gândești la orice domeniu și vei avea mai mulți oameni performanți decât în politică. De exemplu, croitoria. Unde avem tot felul de meseriași, de la Cătălin Botezatu la Florin Dobre.

Indiferent dacă votezi sau nu, ăia tot trebuie să facă ceva, să aibă de lucru, că nu-i poți lăsa pe stradă. Dacă-s hoți, cum sunt majoritatea, te țin vigilent. Relația ta cu statul este una de pândă permanentă. Statul, mai ales cel român, nu crede în existența poporului. Pe bune, de ce crezi că ți se cere certificatul de naștere la orice căcare? “Ce spui dumneata, că ești viu? Susții că te-ai născut? Păi ai vreo hârtie aici, au ba? Că altfel nu te cred că exiști”.

Știi cum se râde în draci de cetățenii suverani care umblă cu o hârtie la ei și susțin că sunt născuți vii? Ei, ăia care râd au o asemenea hârtie, doar e o oficială cu antet frumos, dar în esență e același lucru. Cu ștampilă oficială, ești viu. Fără, nu. Și partea cea mai comică e că-ți cere bani să-ți dea dovadă că ești viu. Oricum o învârți în teorii, în practică, plătești o taxă la stat ca ăla să recunoască că te-ai născut oficial. Practic, dai o șpagă ca să exiști legal.

E, ăia care au inventat schema asta or să-ți reproșeze că lucrurile nu merg cum trebuie, pentru că tu n-ai votat. Sau n-ai votat ce trebuie. În ambele cazuri, tu ești de vină. Ca să eviți dialogul cu ei trebuie să renunți la ideea de a vota în general.

Aaaa, crezi că fără vot se ajunge la dictatură? Ce-i aia dictatură? Tu crezi că-i opusul la democrație, adică ce ai acum, dar definiția este mult mai mișto: “Prin dictatură se înțelege un regim politic în care societatea nu mai dispune de mecanisme capabile să controleze puterea politică și, prin urmare, un popor este condus forțat de către o persoană, un partid, sau un grup de oameni”.

Ia zi, ți se pare că ai vreun mecanism să controlezi puterea politică? Nu de altceva, dar puterea politică e exercitată de oameni nevotați de tine. Cum ar fi prim-ministrul țării. Sau Arafat. Sau parlamentarul. Care poate fi parlamentar cât vrea el, că tu nu-l poți da jos, știai asta? Nu poți face referendum să renunți la parlamentarul tău că nu-ți place. Ăla te conduce cu forța.

A, dar ai alegeri democratice. Așa se numeau și pe vremea când era Ceaușescu dictator. Te duceai și alegeai niște oameni de pe lista PCR. Oricum o învârteai, tot pe ăia îi alegeai. Acum alegi același individ dar poate schimbă partidul, materialul de bază e exact ăla. Și nu poți scăpa de el. Și decide fără să te bage-n seamă.

Știi că s-a făcut un referendum în România să avem parlament unicameral și 300 de parlamentari. Și am votat pentru? Ei,“un grup de oameni”, cam aceiași de ani buni, au decis “pula referendum”, deși cred că termenul legal e altul.

Votezi, nu votezi, cam aceeași chestie.

Și, statistic vorbind, nici măcar nu alegi

Nu știu dacă ai observat, dar de obicei alegerile funcționează pe principiul “hai să scăpăm de ăla” nu să alegem pe cineva. Iliescu a fost votat prima oară să scăpăm de comuniști, apoi să scăpăm de burgezo-moșierimea care vrea să ne fure țara și a treia oară să nu iasă Vadim. Emil Constantinescu a fost votat să scăpăm de Iliescu. Băsescu să scăpăm de Năstase și Geoană, care-s pesediști. Iohannis să scăpăm de Ponta și Dăncilă, alți pesediști. Și, în viitor, probabil vom vota pe Rareș Bogdan, ca să nu vină iar cineva mai măscărici decât el la putere.

Dacă alegeam cu adevărat am fi avut 10 ani glorioși cu președintele Vadim, care era cam ca Băsescu, dar nebețiv.

Cazurile în care cineva e votat pentru că mulțumește poporul sunt rare și, fii atent aici fază, privite cu suspiciune. Când afli de o comună în care primarul iese cu 80% din voturi presupui automat că ăia-s proști acolo. Sau e ceva la mijloc, corupție, furat, ceva. Efectiv știm în sufletul nostru că nu se poate chiar să alegi ceva pentru că-ți place.

Singurul motiv pentru care participi la vot este viciul, drogul băgat adânc în organism, care te face să gândești irațional. De-aia ți se pare important votul, deși el este egal cu cel al unuia care nu știe să citească și cu al unuia care poate să-și cumpere trei parlamentari într-o comisie și să treacă ce legi vrea el. Acolo unde se decide în ce fel de mai tâlhăresc ăștia la colț de stradă, până unde a ajuns coada la ANAF, nu există limită de mandate. Știi ce zic, două mandate și te cari, că poate mai ai și altă treabă.

Sunt niște șobolani prin parlament care fac cam aceleași manevre de vreo 20 de ani și când întrebi ce nu merge bine în țara asta, tot pe tine te arată cu degetul, că n-ai votat cum trebuie sau n-ai votat deloc, de parcă i-ai putea scoate pe ăia afară de-acolo.

90% din deciziile majore se iau fără să fii consultat, deși crezi că ai votat. De la programa școlară, care nu e ceva votat, e decis de niște oameni care nici măcar n-au câștigat postul prin concurs real, până la când să ieși din casă. Mai ții minte, nu, când niște cetățeni pe care nu i-a ales nimeni au decis că nu mai ai voie să ieși din casă că te amendează, nu? Ăia, genul ăla de oameni care-ți spuneau să te speli pe mâini, deși ei nu se spală. Că dacă s-ar spăla cu atenție n-ar mai rămâne praful ăla pe degete când îi prinde cu șpaga.

Nu alegi șeful poliției, șeful judecătoriei sau procurorul general, ești atent? Tu alegi primarul și-i ceri ăluia să rezolve problema cu mașini care fac raliu în oraș, dar ăla nu poate că șeful poliției rutiere e un tip ales de “un grup de oameni”, nu de votanți.

Dacă nu mai votăm se duce totul dracului

Dacă crezi asta înseamnă că n-ai citit nimic cu atenție până aici. Acțiunea în sine este o formă de adicție la un drog inventat, din care profită doar dealerii. Apropo de ce spuneam mai sus, alegerile sunt organizate tot de niște oameni pe care nu i-ai ales, s-au numit ei între ei.

Faza e că politicienii ăștia au o slăbiciune, ei vor să fie populari. Dacă n-ar vrea să fie populari, să-i știe lumea de buni și de deștepți nu s-ar băga în treaba asta. E o aplecare spre megalomanie în fiecare dintre ei. Recent am primit o decizie de impunere de la ANAF pentru impozitul pe casă și în plic am găsit și o scrisorică de la primar. În ea primarul, care are și cont de instagram, și de Facebook, și face și live-uri, și probabil are și pe YouTube, îmi nara niște fantezii de-ale lui cu ce a făcut și ce vrea să facă pentru oraș. Și nu ca să mă informeze, că nu e ca și cum dacă construiește un stadion nou n-o să-l văd prin oraș dacă nu se laudă el cu așa ceva. Ci doar că vrea să știe lumea de el și cât de important e și toate alea.

Sunt convins că și actualul președinte Iohannis e un pic mândru în suflețelul lui că are multe like-uri pe pagina de Facebook. Știi cum tot lansează fumigene de-alea, ba că e luat în calcul pentru șefia NATO, ba a comisiei europene, și știi de ce crede astea? Că are mai multe like-uri decât competitorii lui. De-aia și comunică prin conferințe și Facebook, că poate să măsoare câți oameni au fost atenți la ce prostii a mai spus el.

Ei, prin tehnologie, și tu poți să fii la fel de important ca și ăștia, important e să ai multe like-uri, cele mai multe. Fie la tine în oraș, la tine în județ sau la tine în țară. Pe ce platformă vrei tu, da să fie una să știe lumea de ea, nu Twitter, că acolo sunt doar moși și fani anime.

Îți dau exemplu real, cel mai important om de la mine din oraș e Marian Godină, că el are cele mai multe like-uri. S-au chinuit primaru’ cu viceprimaru’ să treacă o hotărâre de Consiliu Local să nu mai construiască lumea clădiri în pantă vreun an de zile. Abia când a intervenit Godină, care are like-uri cât amândoi la un loc, s-a votat ce trebă. Ce trebă pentru ăia din Schei, unde stă și Marian, nu neapărat pentru oraș. Și Godină nu a fost ales de nimeni, s-a dus el în ședință și a avut și el o părere. Și a scris pe internet.

Deci, important nu este să votezi, ci să ai multă influență. Asta o poți obține prin popularitate, prin exemplu personal sau prin bani. Ori toate astea presupun un volum imens de muncă și slavă domnului că de-acum încolo vei avea timp. Votatul și gânditul cu cine să votezi și interesul pentru toți scamatorii ăia consumă foarte mult timp, eu estimez cel puțin o lună, o lună și jumătate pe an. Investești tot acest timp în dezvoltare personală și într-un ciclu electoral ai câștigat aproape jumătate de an.

Practic, poți face cincinalul în patru ani și jumătate.