La finalul anilor ‘90, pe platoul continental al Mării Negre, s-a descoperit cel mai important zăcământ de opinie publică din ultimii 30 de ani. Acesta a fost imediat supus exploatării, prin sondare, și din când în când câte un sondor de-ăsta de opinie publică vine și ne spune ce-a mai descoperit în zăcământul ăla.
Anul ăsta însă pare să fi fost cel mai slab din toți anii de când se sondează opinia publică. Aparent, zăcământul e tot mai prost, practic asta spune orice om când prezintă un sondaj de-ăsta: “Domnilor, am încercat, am sondat până la capăt, nimic. Opinia publică de-aici e din ce în ce mai proastă. Nu mai e opinie publică de-aia bună, cum se găsește în Europa, știți dumneavoastră, la standarde”.
Cel mai prost lot de opinie publică, conform mass-media e ăsta, ultimul, din care reiese că românii ar fi nostalgici după comunism și Ceaușescu în proporție tot mai mare.
Ce-ai zice dacă ți-aș spune că presa minte?
O să mă înjuri, binențeles, că știi asta. Te uiți și tu în jur, vorbești cu oamenii, nimeni nu zice “bă ce bine era atunci” așa, în general. Oamenii vorbesc de chestii specifice din perioada aia, nu de tabloul complet, cu care toți sunt de acord că era cam nașpa. Dar subiectul e prezentat în presă ca fiind tablou complet, jumătate din români vor comunism.
Unul din cei mai importanți scriitori de SF, Michael Crichton, avea o teorie de-asta mișto cu presa, îl numea efectul de amnezie Murray Gell-Mann (după un amic de-al lui).
“Pe scurt, amnezia Gell-Mann e cam așa. Deschizi un articol de ziar pe un subiect pe care-l cunoști bine. În cazul lui Murray, fizica. În cazul meu, showbussines. Citești articolul și-ți dai seama că jurnalistul nu stăpânește deloc faptele sau chestiunile de care scrie. Destul de des articolul este atât de greșit încât prezintă povestea inversând cauza și efectul. Numesc aceste povestiri «străzile ude provoacă ploaie». Sunt pline ziarele de ele.
În fine, citești cu exasperare sau amuzament multiplele erori din articol și apoi dai pagina mai departe, pe subiecte naționale sau afaceri internaționale și citești restul ziarului ca și cum ar fi mult mai exact pe subiecte cum ar fi Palestina, și uiți ceea ce știi deja.
Acesta este amnezia Gell-Mann. Atrag atenția că nu funcționează în orice aspect al vieții. În viața de zi cu zi, dacă cineva minte sau exagerează constant, după un timp începi să nu-l mai crezi. În curțile tribunalelor există conceptul falsus in uno, falsus in omnibus, ceea ce înseamnă că dacă ai mințit parțial, ai mințit complet. Dar când vine vorba de media credem, împtriva tuturor evidențelor, că probabil merită să citim și restul ziarului”
Despre Crichton am mai scris, uite aici un articol cu timp de citire cam o oră, omul chiar era un meseriaș.
Așa că, da, deși știi că presa e prin bălării când e vorba de chestii pe care le cunoști îndeaproape, tot uiți că așa e pe orice subiect. Inclusiv pe ăsta cu “nostalgicii”.
Bine, lucrurile astea se întâmplă și pentru că majoritatea celor care produc conținut pentru “mass-media” sunt acea specie de semi-analfabet imun la disonanță cognitivă. Garantat 95% din ăia care scriu știrile cu “românii nu citesc cărți”, nu au citit o carte de când erau în RR-uri și și-atunci un rezumat. Pe bune, verifică, eu am testat asta de nenumărate ori. La orice giornalist de-ăsta care plânge că nu se mai citește zi-i “Și ce carte ai citit în ultima lună pe care ne-o recomanzi și nouă?". Se plâng de testele PISA, dar unul nu le-ar trece.
Să nu crezi că-și dau copiii la meditații că n-au timp să stea la teme cu ei? Nu, majoritatea o fac pentru că efectiv nu pot înțelege materia de-a 8-a.
Dar la nivel mult mai practic, urmărește cu atenție pe deștepții care-și dau link în primul comentariu. Fii atent: deci scriu un articol cu titlu clickbait, după care scriu despre ce e vorba în articol, postează aia și link-ul mai încolo. În loc să dea un titlu explicit, ca să nu mai facă mișcarea asta în doi pași. ABC de jurnalism, repetenți la asta, pentru că în delirul lor mistic față de “Algoritm” trebuie să facă datini și tradiții, nu meserie.
Care e scopul unei întrebări generale?
Unul din bancurile mele preferate este cu un tip ciuruit de gloanțe pe trotuar, sângerând. Se apropie de el un lord englez și-l întreabă: “Omule, te doare?". Iar ăsta răspunde: “numai când râd”. Cam așa e și întrebarea asta cu comunismul, era mai bine atunci? “Ca acum, exact acum? Poate”.
Prima chestie de la care pornesc toate analizele e răspunsul la întrebarea generală, fără să-și pună problema că întrebarea e super-generalistă. Ca atunci când te întâlnești cu cineva și-l întrebi ce face: uite, fă un sondaj între prieteni. Majoritatea or să-ți răspundă “bine, merci”. Din asta agitatul de mass-media va trage concluzia că toți prietenii lui o duc bine, în ciuda faptului că nu toți prietenii lui sunt Ion Țiriac.
Mă rog, ar fi și aspectul că românii nu au fost întrebați dacă sunt nostalgici după comunism. Că ziaristul își întreabă prietenul “Ce faci, bine?” și dup-aia se duce și scrie “Prietenul meu nu are cancer, că l-am întrebat”.
Bănuiala mea, și o să explic mai încolo de ce ce, e că întrebarea e pusă general în scopul manipulării. Sondajul nu are ca scop sondarea și extragerea doar acelei părți care poate fi folosită pentru speriat lumea. De ce ai speria lumea? Pentru că spaima cere control. Controlorii sunt plătiți bine, mai ales ăia care lucrează la stat.
Dar, hei, chiar și așa, ce spune de fapt răspunsul la întrebarea aia, că oricum o învârți, cam jumătate din români apar “nostalgici după comunism și Ceaușescu”.
Dar cum interpretează sociologii sondajul?
Din fericire Vasile Ernu, care nu e ziarist, a întrebat niște specialiști pe subiectul ăsta. Înainte să spună părerea lor, a băgat părerea lui, iar părerea lui e mai nuanțată decât titlurile menite să stârnească furia.
Deseori, când oamenii fac o comparație ipotetică cu acel „era mai bine”, ei spun, de fapt, ce-i nemulțumește acum. Și aceste lucruri sunt legate de câteva elemente-cheie cum ar fi: precaritatea vieții care rupe grosul populației, lipsa ascensoarelor sociale, precaritatea muncii – prin muncă nu poți ieși din sărăcie, accesul dificil la un job decent plătit, lipsa unor structuri de minimă asigurare socială, lipsa siguranței zilei de mâine, accesul tot mai precar la o educație și sănătate publică decente, sărăcirea unei pături largi care este pusă pe drumuri și împinsă spre exod economic etc.
Cum spuneam, nu-i ziarist, dar nici sociolog, dar a întrebat și oameni de-ăștia. Am extras la fiecare partea importantă:
“Sociologic, este evident că aceste atitudini sunt asociate cu creșterea inegalităților sociale, adâncirea disparităților economice și eșecul politicilor postsocialiste de a crea un stat al bunăstării colective. În ciuda creșterii economice măsurabile prin indicatori generici (de ex.: produsul intern brut, salariul mediu pe economie etc.), tot mai mulți români se simt abandonați forțelor necontrolate ale pieței, ceea ce îi face să găsească în statul paternalist de dinainte de 1989 o alternativă de preferat situației din prezent” - Mihai S. Rusu, sociolog Universitatea Lucian Blaga - Sibiu.
“Sondajul fotografiază o profundă stare de inegalitate creată și accentuată în ultimii 30 de ani și nemulțumirea ce derivă de aici. Contextul în care apare sondajul nu e marcat doar de crize conjuncturale (pandemie, război, inflație), ci și de unele sistemice: prăbușirea iluziilor cu privire la beneficiile inevitabile ale capitalismului și pieței libere pentru o bună parte a populației, mai ales pentru muncitorii imigranți, pentru cei care nu pot trăi dintr-un salariu și pentru tinerii care intră acum pe piața muncii; colapsul sub greutatea propriilor contradicții a ideologiei (neo)liberale a tranziției care determină astfel căutarea unor idei alternative; și criza profundă de legitimitate a clasei politice autohtone” - Florin Poenaru – sociolog, Universitatea București.
“Dacă în comunism încă existau atât ideea de istorie, cât și multe promisiuni ale unor viitoruri aparent realizabile, acum nu le mai avem. Avem sfârșitul lumii (încălzirea globală), colapsul sistemului de pensii, inegalitate resimțită de o bună parte din populație, policrize și din când în când reprize de austeritate. Or, nostalgia aceasta, în cheie hauntologică, nu reprezintă atât de mult regretul unei stări concrete de fapt, cât mai degrabă un soi de regret față de un viitor (sau de mai multe viitoruri) care nu doar că nu s-a mai materializat, ci nici nu se mai poate materializa acum, în condițiile prezentului” - Alexandru Dincovici – antropolog, sociolog, lector asociat la SNSPA.
Sublinierile îmi aparțin. Pentru că în articol apare și un domn Alex Bălășescu, antropolog, “a studiat la University of California, Irvine” care are o altă abordare:
“Ca de obicei, pericolul nu e al fenomenului în sine, ci al intensității sale – căci de va fi extrem și a toate explicator, ne putem aștepta la tot felul de restaurații simbolice, reunite sub stindardul independenței identitare de neam și țară câștigate împotriva decadentei Europei, al cărei adevărat spirit se regăsește în estul ei (cum frumos amăgea cu cuvinte potrivite domnul Jordan Peterson auditoriul bucureștean). Mișcările politice născute din nostalgii care doresc restaurări ale unor epoci de aur (fie comuna primitivă sau comunismul ceaușist, fie „adevărata tradiție” pursânge românească ortodoxă) ajung mai devreme sau mai târziu la violență.
Omul nostru din California pare că nu vrea să explice, vrea să-i înjure pe ăia. El se cam încadrează în vibe-ul general de presă, că oamenii cu opinia greșită trebuie cumva bătuți. Bine, nu de el personal, dar se lasă cu violență dacă o țin tot așa. Am mai văzut abordarea asta la maestrul Radu Paraschivescu, care în prezentarea pe care o făcea “Dacopatiei” lui Dan Alexe asocia pe dacopați cu ăia care-și bat nevestele. Dar nu-s supărat, că n-am așteptări mari de la un nazist gramatical în afară de clasicul primitivism intelectual cu colegii de peșteră, să dăm cu silexu în ce nu înțelegem .
Deci, mno, oricum o învârți, nu e despre comunism, este despre că e nasol acum.
Hai să vorbim despre chestiile bune din comunism
Acuma, sunt conștient că trăiesc într-o societate în care oameni care nu-s în stare să recunoască culorile semaforului recunosc ei manipulare rusă în orice cîcat care nu le convine. Orice argumentare despre “a fost ceva bun în comunism” trebuie începută cu o lungă poliloghie în care autorul trebuie să explice că știe că Moș Gerilă era o copie după Moș Crăcin, adică un fel de Coca Cola din care s-a scos zahărul, acidul și caramelul, de a rămas doar partea cu “Rece ca gheața”. Dar decât să explic că știu părțile rele, că am avut “prieteni de familie” care veneau la două weekenduri să ne întrebe ce mai facem și dup-aia ce mai fac neamurile din străinătate și cam atât, că bunicul a cumpărat opt cai că-i tot confiscau comuniștii, că tata avea interdicție să iasă din țară (că, no, nu era intelectual anti-comunist ca băieții ăștia de-acum), o să mă rezum să răspund la toți care mă fac nostalgic sau ignorant despre perioada aia cu tradiționalul “mă pupi în cur”. Ca să nu o mai lungim.
“Îți dădea statul casă”
Asta e o simplificare a unui concept general ce exista în epoca aia. În realitate “nu-ți dădea” statul casă. Dacă erai ultra sărac și stăteai la oraș, îți dădea o locuință cu chirie modică. Dacă erai “om al muncii”, adică angajat, statul construia case și ți le vindea în rate. Rate mici, pe 30 de ani. Nu-ți dădea casă așa, că te vedea pe stradă cu tricolorul desenat în dinți.
Actualul stat trebuie să explice, și nu cred că poate, de ce naiba nu mai construiește case. Sunt prea multe, sau cum? Sunt prea scumpe? Cum explici tu, orașul X, că bagi milioane de euro în stadion de fotbal pentru 15.000 de inși și 10.000 de pile, în timp ce tu ai boschetari pe stradă.
Umblam într-o seară prin Brașov, un pic fomică, logic că mă duc la Ando’s. Când să ies un boschetar îmi cere bani, n-am bani, că nu umblu cu cash, așa că-i dau senvișul. Și mai stau un pic la palavră cu el. Omul avea o geacă nou-nouță pe el, era bine îmbrăcat. Pe bune, avem printre cei mai bine îmbrăcați boschetari din Europa. Știi de ce? Că o geacă poți să-i dai. Fiecare are prin casă o geacă de-aia bună pe care a purtat-o de două ori. Sau o pereche de pantaloni. Sau una de ghete. Problema ăluia, cea principală, rămânea. Omul nu avea unde să doarmă, nu avea casă. De unde și termenul boschetar, că doarme în boscheți. Mai exact dormea în ăia din preajma flăcării eterne în cinstea eroilor care au învins comunismul, că era călduț.
Ei, preocupările administrației sunt să facă un stadion de jdemilioane de euro, cu toate că tot prin grija administrației, Brașovul nu are echipă de fotbal nici măcar în liga a 2-a. În condițiile în care sportivii primăriei se antrenează la o sală privată de sport, pe ochi frumoși și rugămiți la patron “Hai nea Teodorescu, ne-ajuți și pe noi un pic”. Culmea, primarul se laudă cu ce va face el pentru sport, Teodorescu n-o face, deși chiar face ceva pentru sport.
Terenuri ale primăriei sunt căcălău. Bani sunt, căcălău. Dacă un bișnițar cu 10 clase poate face un bloc pe terenul primit moștenire de la tac-su, tu primărie, de ce nu poți face? Nu e profitabil, sau ce? Știi care-i faza? Rămâi prost, e super-profitabil să faci case pentru săraci. E cel mai profitabil lucru posibil pentru toată societatea.
Parexamplu, toată lumea e în limbă după Finlanda, tot așa, la nivel general, că ăia fac școală, stradă și spital. Sanna Marin a fost subiect de labă pentru toată intelighenția română, indiferent de sex, dar dacă-i întrebi pe ăia ce le place în mod special la ea, în afară de e anti-Rusia și e femeie, nu prea au ce spune. Ei, doamna Marin a continuat un program început înaintea ei, l-a și extins un pic, de scăpat de boschetari. Se numește “Housing first” și presupune să iei homeleșii de pe stradă și să-i pui într-un apartament, direct, fără să mai treci prin etape intermediare. Apartamente construite de stat. Finlanda e singura țară europeană în care numărul de boschetari e în scădere an de an datorită programului ăsta. Și nu e doar de fațată, au făcut și calcule, ies pe plus, câștigă între 9500 și 15.000 de euro pe cap de boschetar dacă fac gestul ăsta.
Și presupunând că ai făcut un bloc în care să bagi cei, să zicem 300 de boschetari ai Brașovului, îi ai pe toți la un loc, poți să ai grijă de ei, să-i controlezi, să le asiguri servicii medicale etc etc, ce te oprește mai departe să faci încă 10 blocuri pentru semi-săraci? Că tu, primăria, nu trebuie să faci profit imdediat din asta. Ai terenul, asta e deja important. Poți face stradă până acolo, linii de transport, să nu umble toți cu mașina, PARC bă, parc în centrul blocurilor ălora, pistă de alergare, parcare subterană, prize de mașini electrice tot. CĂ TU NU TREBUIE SĂ FACI PROFIT IMEDIAT. Și le dai la prețul de producție, care e pe la 450-600mp, nu 1200-2000 la cât vând afaceriștii imobiliari. Faci și tu ca ei, angajezi o firmă privată de construcții și gata. Ecologie, futurism, panouri solare, standarde europene, faci ce vrei, bă!
Presupun că nu trebuie să explic cum un om căruia nu-i tremură curul că tre’ să plătească o chirie la casă cât salariul sau o rată similară e mult mai productiv economic pentru restul, nu? Că banii ăia care-i rămân îi sparge în economia care contează, respecti pe băutură și donații la tot felul de opinologi importanți, să aibă și ăia bani de băutură.
Știu că multora li se ridică părul pe ceafă când aud de “sistematizare”, că ăsta era un cuvânt folosit constant pe vremea comunismului, dar faptul că ăia au făcut tâmpenii în numele ei nu înseamnă că și tu trebuie să faci la fel. Altfel, trăim în orașele astea în care cade curentul din când în când, ca pă vremea comunismului, că a făcut nea Vasile bloc într-o zonă unde nu ține transformatorul pentru încă 10000 de televizoare, 500 de mașini de spălat, 500 de frigidere și 50 de mașini electrice. Sau unde canalizarea nu face față, că n-a prevăzut nimeni că mai pui acolo încă 500 de persoane cu buda-n casă nu în fundul curții.
Degeaba faci tu gât, european, că trebuie să lăsăm mai mult mașina acasă și să mai mergem și pe jos, când n-ai creat condițiile pentru așa ceva. Că Nea Vasile face bloc de apartamente și atât, tu poți face tot contextul, cu trotuare largi, să nu mergi cu căruțul copilului doar cu o roată pe bordură. Cu școală și grădiniță acolo, tembelule, să nu se ducă 6 kilometri cu mașina până la școală. Cu PIAȚĂ și o zonă de chioșcuri, să nu mai meargă până la mall să-și ia țigări. De-astea.
Sunt miliarde de studii care spun că mersul pe jos face piciorul frumos, de ce naiba nu construiești cartiere în care se poate face exact gestul ăsta, ca să ai mai puțini oameni cu probleme cardiace, kilărul număru 1 în România. Și putem vorbi și de sănătatea mintală, ai văzut garsonierele alea bășite din Cluj la prețurile alea oribile? Cât de sănătos crezi că se dezvoltă un student care stă în aia, că dacă vrea să-și aducă o gagică acasă trebuie să-l roage pe vecin să țină ușa deschisă ca să poată s-o întindă pe aia la orizontală? Cât de dispus crezi că e ăla să-și întemeieze o familie la vârsta la care funcționează instalația de făcut copii în condiții optime? Cum crezi că s-au simțit ăia psihic când nu aveau voie să iasă din casă în vremurile de tristă amintire?
Ți se pare că natalitatea e o problemă, nu? Păi uite rezolvare: fă case ieftine, ca să aibă ăia unde să-și crească copiii. Are rata mai mică, are bani mai mulți pentru copii, că și ăia costă bani. Privatul nu o să facă asta, pentru că scopul lui e profitul imediat. Că dacă-ți scade natalitatea și ai nevoie de oameni, o să imporți din Pakistan sau Vietnam și dup-aia crești tensiunile sociale și ajunge să-ți reproșeze antropologul lui pește că pute a naționalism pe-aici.
Că tot sondăm toată ziua, s-a făcut sondaj și de ce 1 din 5 tineri nu au în plan să se căsătorească vreodată. Ai idee care-i cauza principală? “lipsa banilor sau a bunurilor materiale”. Care e cea mai mare cheltuială pe care ar avea-o un tânăr în ziua de azi, bre? Cine poate rezolva problema asta? Ce crezi, or să se drogheze mai puțin dacă nu sunt super stresați că trebuie să dea 75% din venituri doar să aibă o casă? Vrei mai puțini drogați, bă, policianule, zi, nu-i așa că vrei, nu asta spui toată ziua?
Și nu că m-am trezit eu deștept așa, peste noapte, că am dormit sub brad și a fost cutremur. E o analiză în The Economist pe tema asta, principala problemă a economiilor dezvoltate e prețul locuințelor.
În mod normal, singura explicație pentru faza asta e îmbârligarea între stat și afaceriștii imobiliari. Dar, la noi, la Românica, mai vine și un prost să-ți bage pe gât aia cu “ce bă, ești nostalgic după când îți dădea Ceaușescu, casă, animalule?".
Faptul că în comunism s-au făcut blocurile alea urâte nu înseamnă că și tu trebuie să faci la fel. Ai standarde europene pentru locuințe, ești statul, fă-le european, na. Dar fă-le, nu mai înjura săracii. Profitul pe termen lung e imens, ai mai mulți oameni, mai relaxați, mai puși pe spart bani în economia țării tale, nu puși pe fugă în Spania că n-au bani de-o garsonieră.
Planul cincinal
Faza asta e mereu luată la mișto, că Ceaușescu & Co tot o dădeau cu îndeplinirea planului cincinal. Care se împlinea pe hârtie în patru ani și jumătate și, în realitate, doar pe jumătate. Cumva din toată povestea asta lumea a rămas cu ideea că un plan pe mai mulți ani e o prostie.
Doar că nu e. Până și cel mai șomer dintre psihologi îți spune că dacă vrei să ieși din depresie trebuie să-ți faci un plan: într-un an slăbesc 25 de kile, mănânc sănătos, iau o mașină, fac o treabă. Plan, dă-o-n mă-sa de treabă. Un plan care să depășească ciclurile electorale, astfel încât să nu se schimbe de fiecare dată când vine alt zgubilitic la butoane.
UE face planuri încontinuu. Până în 2050 ne plimbăm doar cu mașini electrice. Până în 2035 ne lăsăm de fumat. De-astea. Care e planul, acum, pentru România? Ca-n întrebarea aia super-cunoscută: unde te vezi peste 5 ani?
Ultimul om care avut un plan pentru țară a fost Ion Iliescu, și pe ăla-l înjură lumea cu spume la gură. Bine, nu toți, agitații ăștia de click-bait. La un moment dat Iliescu i-a chemat pe toți ștrumfii la Snagov și au semnat toți că de-acum încolo planul nostru e să intrăm în NATO și în UE. Băi, aveam un plan, da? Toată lumea îl știa. Sigur, nu a decurs perfect, a fost cu hopuri, cu pași înapoi sau în lateral, dar a fost totuși un plan.
Și faza era că era un plan care conținea toate planurile. Un fel de Plan Național. Avem acum un astfel de plan, se numește Planul Național de Redresare și Reziliență(PNRR). Sună ca și cum ar fi un plan, dar nu este un plan. Citește cu atenție ce se scrie despre el, se vorbește doar de bani, câți vin, câți pierdem, câți scoatem și pe unde, cine e de vină că pierdem bani etc. Și nici măcar nu e planul nostru. Scrie pe el, e “adoptat de Comisia Europeană”. Practic e doar o înțelegere între noi și UE pe niște bani, ăla nu e un plan. Ăla e un job: faci treaba X, primești banul Y.
La nivelul percepției generale nu există un plan. Nea Costel, care stă în Mizil, nu știe care-i planul României pe următorii cinci ani. Drum bun până la Mizil, e trecut prin plan? Ceva manufactură acolo, că e o problemă social-economică, n-ai unde munci, e în plan?
Nu uita, când n-ai un plan, intri în depresie. Când o țară întreagă n-are un plan, depresie națională mafrend.
Și nici ideea de “economie planificată” nu era tâmpită. Serios, explică tu acum, statule, de ce ai 300 de locuri bugetate la Facultatea de Litere Brașov, anual. Unde-i bagi pe oamenii ăia în câmpul muncii. Câte fabrici de literatură sunt la Brașov de au nevoie de minim 250 de absolvenți de litere anual? Când scoți peste o mie de absolvenți de teatru și film anual, pe banii tăi, cam care-i planul, vrei să bați Hollywoodul la filme sau ce?
De ani de zile urlă patronii că nu găsesc profeosioniști și tu ce faci, mai bagi 500 de locuri la jurnalism, să aibă cine să scrie despre asta dar să nu citească absolut nimeni?
Când cineva îți spune că pe vremea lui Tata Ceau lucrurile erau mai organizate nu spune neapărat că era o organizare exemplară. Spune doar că era mai multă decât acum, când nu e mai deloc. Nu trebuie să faci planul lui Ceaușescu, dar trebuie să faci un plan.
Mari ctitorii ale Epocii de Aur
Știu că diverse construcții megalomane erau prezentate ca o victorie a socialismului. Trec peste, nici atunci nu prea credea nimeni. Dar erau niște construcții făcute de români și de România. Barajul ăla de la Vidraru e o chestie. Știu, făcut de comuniști, comunismul e nasol, dar în realitate e făcut de români. Mare chestie. La fel și Porțile de Fier. Ai curent electric, coa, că pe aia merge laptopul cu care-i înjuri pe nostalgicii comuniști.
Din când în când mai apare câte-un prost să aducă aminte cum pentru Porțile de Fier am distrus Ada Kaleh, ceva istoric, relevant și unic. Ei bine, întreabă-l pe ăla câți megawați e dispus să sacrifice de la el pentru rahatul ăla de insuliță.
Hurr, durr, au fost făcute prost, înțeleg, am auzit, am citit. DAR au fost făcute. Uită-te că după ‘90 lucrările astea majore de infrastructură sunt puține. Și mai urmărește o treabă: vibe-ul general e acum să râdem de toți muncitorii și doreii care muncesc la chestiile astea. Dacă ies cumva bine apare un papagal la tăiat panglica și-și asumă cumva meritele pentru el și colegii lui de mâncat semințe. Ei, pe vremea împușcatului era glorificat și Dorelul ăla, bă, era prezentat ca Superman. Pe de o parte era Ceaușescu împreună cu sinistra lui soție, dar în partea cealaltă erau și ciocănarii, bă!
Acuma nu prea se mai face PR pe ciocănari, câteva multinaționale mai bagă campanii de-astea cu “uite ce cool sunt angajații noștri” și cam atât. Că știi cum e la presă, banii ți-i dă politicianul din administrație, nu Dorel care bea coniac Unirea care-și face reclamă tot la tine la ziar. Pen’că tu lucrezi la ziar, nu-l citești.
Mai mult, din cauza asocierii cu comunismul, cam orice construcție de anvergură e privită cu suspiciune. Când vrea cineva să facă ceva major imediat încep ciorile de pe gard cu “planurile lui Ceaușescu”. Lasă-l în pace pe Ceaușescu, ăla-i mort, tu de ce nu faci ceva mai bine decât el?
Și e și problema cu fabrici și uzine. Principalul reproș e că ălea erau proaste, supradimensionate și făceau produse de calitate inferioară. Ok, aceste lucruri le știm. Soluția ta e să le desființezi de tot, sau cum?
Chiar ar trebui făcut un sondaj de-ăsta, pe bune, printre deștepți, să-i pui să explice de ce e OK să faci stadion, sau facultăți de jurnalism și sociologie pe banii statului, dar nu fabrică de tractoare. Care-i explicația pentru care tu, statul, n-ai face tractoare pentru țăranii români. Că te tot plângi că-s necompetitivi. Mă piș în el Institutul de Studiere al Levantului sau Academia Omenilor de Știință, ce-ar fi să luăm bugetul anual la chestiile alea și să-l investim într-o fabrică de tractoare. Să vinzi tractoare în rate la țărani, să le faci super-ieftine, băăă, să fie țăranul tău competitiv cu țăranul european. Că i-ai făcut o belea foarte mare, să nu uităm .
Pe faza cu agricultura putem intra în detalii de-astea, din afara glagoriei care se dă de obicei prin presă. Zic doar atât: la mine la țară la Galați, cam până prin 2022 CAP-ul plătea cam 450 euro pentru că aveam terenul dat la ei. Acum dau 200. O să mă prefac că nu înțeleg cum țara vecină vinde acum, când e în război de doi ani, mai multe cereale decât vindea când nu avea război, că nu știu cât de bun e ca îngrășământ racheta rusească.
Faza e că eu nu depind de banii ăia, dar există oameni în județul Galați care depind de banii ăia, și ăia ar putea să facă niște conexiuni apropo de niște șmenuri și ajung să fie nostalgici, știi ce zic? Ăia văd drona și racheta de la balcon, președintele tău iese și spune că nu-s dom’le drone, îs beți ăia, propagandă ceva.
Era ordine, dom’le
De obicei la asta se răspunde prin “Era ordine în sensul că te bătea securitatea dacă nu făceai ce trebuie”.
Dar erau și niște aspecte de care nu vrea nimeni să vorbească. Ai auzit, nu, că în cutremurulul din ‘77 niște blocuri, inclusiv unele noi, s-au cam dărâmat, nu? Ei, știi și ce-au pățit ăia care le-au făcut de mântuială? Ei, unii dintre ei au făcut pușcărie, alții au făcut direct saltul spre Dumnezeu, că au fost executați. Nu prea se povestește de asta, că lumea zice doar de Toma Caragiu. La genul ăla de ordine se referă intervievații. Că ai văzut cum a fost la Colectiv, toată lumea-l voia mort pe Piedone, prea puțină lume avea ceva cu exact oamenii care nu și-au făcut treaba, de la pompieri la inspectorii din primărie. Că Piedone trebuia să verifice personal, cu mânuța lui, unde au pus ăia stingătorul.
Constant e câte o tragedie de-asta din care auzi, mereu, că procesul durează cinșpe ani și pe la final se scapă cu doi ani sau mai ales “cu suspendare”.
Am cunoscut un tip, poate ai auzit și tu de câte unul, care a făcut pușcărie pe vremea comunismului că “a furat din gestiune”. Câți de-ăștia ai auzit acum? La aia se referă nostalgicii. Pe ăștia îi înjură ăia care frecventează Vama Veche unde, fiscal vorbind, sunt cam 3 turiști pe zi în perioade de-astea, gen 1 mai.
Am mai explicat asta odată, dacă te duci la magazin și ăia-ți vând șobolan, nu pățește nimeni, nimic. Ia magazinul amendă, dă niște bani la stat, dar tu rămâi cu șobolanul mâncat.
Și e de la chestii mari la chestii mici treaba asta. Ăia, bătrânii nostalgici după tinereți, reumaticii, își mai aduc aminte că era o vreme când te urcai în autobuz pe la “taxatoare”. Că autobuzul se plătea. Acum ai autobuze noi și nu plătește mai nimeni, și se tot urcă boschetari, bețivi, persoane de-astea nedresate social din comunități în care nu s-a mai făcut ordine de mult, și se cam strică vibe-ul. Și când întrebi companiile de transport public de ce, au tot felul de explicații fanteziste. Iar când le întrebi “câți călători aveți și câți plătesc” nu știu, dau estimări. Efectiv încasează bani de la stat pentru transportul ăla pe mințit, că date reale cu numărul de călători nu au.
Apropo de ăștia, anul ăsta au venit la urgențe pe-aici niște cetățeni din categoria aia, un pic tăiați cu sabia. Se tăiaseră între ei că tocmai participaseră la un viol în grup și nu s-au înțeles la ordinea intrării. Când au auzit treaba asta medicii au refuzat să-i trateze. Știu, jurământul lui Hipocrat, dar mai dă-i în mă-sa și pe ăia. Că potera n-a făcut nimic, statul n-a făcut nimic, eu nu cos acum violatori în morții mă-tii. Se știe zona din care provin, este cea mai mare concentrație de cetăței de-ăia acolo și statul se face că nu vede. Curierul nu merge acolo, poșta nu merge, taxiurile nu intră, ăia de la Enel nu merg deși se fură curent. Apare câte-o fufetă de 25 de ani cu studii superioare și-ți scrie în ziar că-i discriminezi, tu, că nu vrei să mergi în zona aia unde s-ar putea să fii tăiat și să nu pățească ăla nimic.
La ordinea aia se referă, mafrend, nu la partea în care-ți rupea securistul ușa dacă ascultai Europa Liberă și nu erai intelectual angajat la stat, că ăia aveau voie.
Măcar Ceaușescu ținea la România
Ei, dacă e să fim drepți, ăla ținea la România că o considera proprietatea lui personală. Și no, nu vrei ca ăia care se plimbă prin ea să zică de ea că e de căcat.
Dar era o întreagă propagandă referitoare la imaginea României în România. Românilor nu li se reamintea constant că sunt ultimii handicapați din Europa și că, dacă nu venea Europa mâncau și acum scoarță de copac și salam cu soia. Acuma, propaganda asta cu “România e o țară de căcat” e cauzată de capitalism, din păcate. Pentru că în comunism eram cam toți egali, unii un pic mai egali decât alții. În capitalism, fiecare după puteri. Cu cât e omul mai ratat în viață, cu atât mai mult crede că toți românii sunt la fel ca el.
Dacă le urmărești pe femeile alea care au făcut un spital din donații, n-o să auzi de la ele faza asta. Că l-au făcut cu bani de la românii ăia, așa cum sunt ei, cu bune și cu rele. Dar dacă Dumnezeu te-a blestemat de tânăr cu chelie, te-a făcut scriitor ratat și-apoi angajat exclusiv la ziare finanțate de stat, normal să trăiești cu impresia că românii sunt super-nasoi. Și da, la CTP mă refer, care abia acum, la aproape 90 de ani, lucrează și el la o publicație care nu ia bani de la buget, Recorder.
În retorica publică sentimentul naționalist este prezentat aproape exclusiv ca o idee proastă, venită cel mai probabil de la Putin. Americanu’ poate să stea mândru cu steagul, vulturul, AR-15-le și grătarul de burgări că e mândru că-i american, dar dacă românul face o schemă similară, cu steag, două manele, un topor și grătarul de mici, sigur e propagandă rusă. Efectiv e atâtă ură pe ideea asta încât dacă cineva se bucură că un român de-al lui e bun la un sport, imediat i se aruncă o căldare de zoaie în cap, “păi da, bă, dar țara e de căcat, ce te bucuri tu, că n-ai făcut nimic”.
Oamenii cu retorica asta sunt atât de drogați și de neinformați încât habar n-au că Statul Român a făcut mai multe pentru Popovici decât cel american pentru Phelps. Că nu poți citi cât ești drogat, și chiar dacă te informezi, uiți, că drogurile îți afectează memoria. Verifică pe oricine contrazice teoria asta, o să vezi că nu cunoaște subiectul deloc dar va urla și mai cu sete că e așa cum zice el.
Apropo, găsisem deunăzi un articol despre istoria fotbalului. Căutam de fapt pe un sportiv, aproape uitat în zilele noastre. Fii atent, omul nostru se plângea că în prima jumătate a anului 1978 fotbalul nostru n-a mai performat în condițiile în care, preciza omul, în prima jumătate a anului ‘78 la celelalte sporturi stăteam cam așa:
- Maria Alexandru si Mariana Mihut, CAMPIOANE EUROPENE în proba de perechi la tenis de masa. E demn de mentionat ca sportiva Maria Alexandru are 39 de ani.
- luptatorii români Constantin Alexandru, Stefan Rusu, Ion Draica si Roman Codreanu CAMPIONI EUROPENI la Campionatele de la Oslo (stilul greco – romane).
- luptatorii români Constantin Alexandru, Stefan Rusu si Ion Draica CAMPIONI MONDIALI , la stilul greco-romane, la Campionatele Mondiale desfasurate la Ciudad de Mexico.
- atleta româna Ileana Silai a cucerit titlul de CAMPIOANA EUROPEANA în proba de 1500 de metri. De mentionat ca atleta noastra are aproape 37 de ani.
- echipa feminina a României a cucerit titlul de CAMPIOANA MONDIALA DE CROS.
- echipa masculina de popice a României din nou CAMPIOANA MONDIALA.
- popicarul român Iosif Tismanar CAMPION MONDIAL în proba individuala .
- tînara tenismena româna Virginia Ruzici a cucerit TITLUL INDIVIDUAL la Ro land Garos (6 – 2, 6 – 2 în finala contra iugoslavei Mima Jausovec), TITLUL LA DUBLU feminin, alaturi de Mima Jausovec (5 – 7, 6 – 4 , 8 – 6 contra perechii Gail Lovers, Leslie Bowrey) si a jucat finala probei de dublu mixt alaturi de francezul Dominguez, pierduta, din pacate, în fata perechii Tomanova-Slozil (Cehoslovacia). -Vasile Dîba (la caiac1 – 500 de metri) si Ivan Patzaikin (la canoe 1 – 10.000 de metri), CAMPIONI MONDIALI la recentele Campionate Mondiale de caiac –canoe.
Ca idee, Iosif Tismănar ăla e cel mai mare campion de popice pe care l-a avut România și planeta. Fi-sa mai trăiește, lucrează în primărie. Primarul se dă mare fan sport, habar n-are de asta, că habar n-are de nimic. Nu există sală de popice în Brașov, pe bune. E una în Poiană, în cea mai urâtă clădire din toată Poiana Brașov.
Când auzi de români valabili, și când toată lumea spune de români valabili, parcă te simți și tu bine că ești român. Acum mass-media e plină de români nevalabili, iar dacă consumi căcat, îți pute gura a căcat.
Dacă spuneam acu’ doi ani de zile că naționala României la fotbal se va califica la Europene în vârful grupei și fără să piardă un meci, ziceai că-s nebun. Acum, dacă le spui oamenilor faza asta tot nu pot să se bucure, nu, mue România, am avut noroc, nu contează, important e să scoatem ceva nasol din asta.
Și astea-s exemple din sport, că sportul e popular, dar erau pe toate domeniile. Tot apărea câte un inginer care a inventat nechezolul premium, transformatorul de mare putere de la Clinceni sau ăla care a inventat stabilopozii, bă, să ținem marea în loc.
E un vibe general de ură față de țara asta, și-atunci nu era. Asta regretă oamenii, nu orfelinatele în care mureau copii, că existau și alea. Acum nu se mai omoară copiii în orfelinate, că e resursă importantă pentru pedofili. O activitate pentru care, aparent, trebuie date din doi în doi ani legi tot mai dure, fără a se discuta la modul serios că nu e OK să fii pedofil sau să corupi minore. Sunt mesaje la radio, că “e ilegal să arzi minore” pentru că aparent publicului de radio trebuie să i se aducă aminte constant să nu mai facă gestul ăsta.
Nu-i așa că toate personajele istorice românești sunt nașpa, cu excepția celor care nu erau români, și atunci trebuie să ți se scoată ochii că nu era de fapt român, de-aia nu e nașpa? Ai observat cum singurul voievod care e protejat de Vlad Țepeș, că din ăla se scot bani, în rest toți sunt niște neica-nimeni care nu contează, n-au contat, nu există, sămoarămamalor?
Dar că fiind de bani, ai văzut cum singurele filme bune în România sunt alea care demantelează definitiv orice idee națională, din orice poziție, și cum alea sunt premiate dincolo? Și dacă e un film care nu e despre asta ci e despre manele, taximetriști, party sau ce-i mai dixtrează pe ăștia de-aici e automat o mizerie? Cel puțin în ochii criticilor de specialitate?
Și ar fi păcat să ignorăm pe ăla care i-a luat locul lui Ceaușescu, președintele. Băi, ăla e un mare gunoi, știm asta, nu? Și Ceaușescu făcea vizite externe, că el era globalist în capul lui. Dar aproape în fiecare an avea o vizită de prietenie în vecini, bă, aici. Tot timpul se întâlnea tovarșul cu Jivokov al bulgarilor, sau ăla al ungurilor sau al Yugoslaviei și da, mergea și la Moscova, că eram vecini. Anual. De câte ori s-a întâlnit ăsta cu șeful bulgarilor în aproape 10 ani de mandat? Că bulgarii sunt lângă noi, pana mea. Până la Bruxelles ne mâncă Schengenul. Prăjitului îi pasă de țară doar după ce-i reproșează lumea pe Facebook că doarme, și-atunci bagă și el un comunicat de-ăla în care se dă îngrijorat.
Ei, prin comparație cu Klaus, lui Ceaușescu îi păsa de țară. Este extrem de descurajant să vezi cum șeful diplomației externe, ales direct de către tine, nu face gât din două în două zile că nu suntem primiți în Schengen. Băi, putoarea abia de s-a dus să țină un discurs la Bruxelles, n-a mânjit și el măcar cu pastă de dinți clanța Comisiei Europene, n-a amenințat, n-a făcut rugăminți, canci. E ditai război la graniță, cel mai mare de la al doilea încoace și ăsta convoacă Consiliul Suprem de Apărare al Țării o dată la șase luni. Știi cum se zice, știu că sunt leneș, dar când mă uit la Klaus Iohannis prind curaj.
Serios, nu i se pare nimănui bizar că în timp ce România se bate cu pumnul în piept, oficial, cât ajută Ucraina, șeful lor de-acolo decorează pe civilul Radu Hossu, în loc de președintele țării care pretinde că face ceva? Înțelegi cât de mare e prăpastia între șeful țării și un crăcănat oarecare, cât de mare e diferența între bulangiul ăla și cineva care chiar face ceva?
Acum știm ce, dar oare de ce?
Treaba asta cu arătatul cu degetul e ușoară și-o poate face oricine. Dar noi, care vrem să ne dăm un pic mai deștepți, mai maturi, mai creștini, trebuie să aflăm și de ce, nu?
Nu de ce sunt nostalgici ăia pentru comunism. Că asta am explicat. E de la sărăcie, inegalități sociale, lipsă de autoritate și de viziune. E foarte ușor să zici că e pentru că sunt bătrâni și proști, că astea-s lucruri pe care nu le poți schimba. Dacă spui exact de la ce sunt, e de muncă, și munca e pentru cine muncește. Vorba cântecului, de-aia la mine țipă sute la tine nici nevastă-ta.
Întrebarea e de ce urlă ceilalți, cu excepțiile de rigoare, aproape exclusiv împotriva unei jumătăți din România. Și de ce majoritatea sunt în poziții de-alea cheie, în universități, în presa de stat, în zone de legătură cu statul?
Ar fi vreo câteva aspecte. Primul e că în general oamenii ăia sunt complet inculți. Trăim într-o eră a informațiilor în care ei citesc doar titlurile. Nu prea mai sunt oameni care au chef și răbdare să citească o polologhie lungă, așa că dacă ai ajuns până aici, să trăiești, uită-te un pic în jur să vezi cât de puțini suntem. Iar când auzi pe câte unul că dă o de-aia radicală, cum că toți cei care zic că “era mai bine înainte” sunt idioți, verifică-l un pic la cunoștințe de cultură generală. O să vezi numeroase lacune.
Unele din aceste lacune sunt legate de lipsa de cultură, clar. În această categorie putem pune oameni ca, să zicem, Lucian Mindruta, care crede că Jack London e cultură, nu literatură de aeroport, că acolo e nivelul. Întreabă-l ultima carte citită și vezi dacă n-a fost cumva editată în perioada aia tristă în care nu aveai altceva de făcut decât să citești.
Altele țin de consumul excesiv de alcool. Vorbesc foarte serios, asta e una din chestiile pe care le privim cu o mândrie cumva ciudată, că mereu suntem în top la consumul de alcool. Dacă verifici cu atenție efectele consumului de alcool, unul dintre ele este pierderea memoriei și înlocuirea acelor bucăți cu diverse deliruri. Lumea crede că delirul alcoolic e doar ăla în care vezi gândaci, dar există etape până acolo. Și ăia par funcționali până când începi să porți o discuție logică cu ei și vezi ce salturi logice fac. De fiecare dată argumentația lor are o pauză când trebuie să răspundă la întrebarea “dar de ce crezi că se întâmplă asta” și răspund doar cu “sigur, ăia sunt proști”.
- De ce nu vrea lumea să se vaccineze? “Că-s proști”
- De ce cresc în sondaje partidele populiste? “Că e plin de proști”
- De ce scad rezultatele la învățătură? “Că-s copiii proști și părinții lor proști”
Asta, ultima, e singura la care nu adaugă “îi manipulează propaganda rusă”, că asta e Satana curentă acum.
Ceea ce ne duce la partea interesantă: dacă cumva Rusia vrea să ne facă mai naționaliști, înseamnă că s-a schimbat strategia KGB în ultimii ani. Pentru că strategia rușilor pentru a ne sparge la cimpanzeu nu e pe naționalism, e pe altceva. Că a existat un spion KGB care a “defectat” la americani și a spus public care-i planul.
Mai ții minte când spuneam că toți șomerii care abia pot observa culoarea semaforului sunt atât de fumați încât cred că pot detecta influența rusească? Ai auzit pe unul dintre ei să povestească despre Yuri Alexandrovici Bezmenov?
Ăsta spunea, într-un interviu public , nu că am eu acces la arhivele CIA, că KGB-ul are un plan de spart America la nivel mental, că cu armele e mai greu de făcut, aproape imposibil. Planul, o “mare spălare pe creier”, e pe durată lungă, vreo câteva zeci de ani, iar prima etapă e demoralizarea
Tipul susține că se poate vedea cu ochiul liber, e suficient doar să te uiți cu atenție. Spune că 85% din activitatea KGB-ului e exclusiv pe chestii ideologice, fazele alea cu spionii și otrăveli sunt puține.
Această primă etapă durează minim 20 de ani, că atât durează ca o generație să fie expusă ideologiei inamicului în mod prietenos, fără supărare. Să fie îndoctrinați într-un mediu în care lipsește gândirea critică, să zicem cel universitar. Dacă ai fost prin vreo facultate în ultimii 30 de ani, știi cam care-i atmosfera acolo, da? Zice că după chestia asta oamenilor ălora nu le poți schimba ideile, orice informație le dai, degeaba le spui că albu-i alb și negru-i negru, n-or să accepte. Un om demoralizat e imun la informații, iar dacă nu mă crezi, discută cu unul care e într-o depresie clinică, să vezi cum e. Cică procesul de demoralizare e ireversibil. Ar trebui tot 20-30 de ani să crești o altă generație care să fie mai patrioată, mai de bun simț care să acționeze în interesul țării din care fac parte. A doua etapă e destabilizarea. Îndoctrinații vor avea o politică de indiferență față de plebi, nu contează ce mănâncă, ce beau, dacă mor, cum mor, practic îi abandonează. Cică asta e mai scurtă, durează maxim 5 ani. Se vor axa pe doar pe trei chestii, economie, relații externe și armată. A treia etapă ar fi criza economică, durează cam 6 săptămâni să faci o criză economică într-o țară. A patra etapă e violența, cu o schimbare violentă de putere, economie și societate.
Omul spune și care ar fi soluția pentru a opri acest atac, prima ar fi o masivă campanie de educație în vederea unui patriotism real și a doua ar fi să nu mai finanțezi comunismul, în context, să nu mai finanțezi Rusia.
Acuma, există mai multe idei ce pot fi extrase din ce spune kaghebistul ăsta.
- Ar trebui să fim naivi să credem că URSS/KGB făcea schema asta doar în Rusia;
- Ar trebui să fim naivi să credem că doar URSS/KGB practică genul ăsta de scheme, că parcă alți spioni sunt mânați de moralități superioare;
- Ar trebui să ne uităm cine încearcă să ne tot demoralizeze de vreo 30 de ani și cine a finanțat Rusia în ăia 30 de ani;
- Ar fi periculos să uităm că omul e, totuși, un kaghebist, și poate băga și el o strâmbă;
Apropo, cine verifică poate afla că fazele alea cu Rusia a afectat alegerile din SUA din 2016 au fost false. Aia e ce vrea să te facă să crezi niște băieți din politică. Mai degrabă ar trebui să te uiți la universități după Rusia și alte chestii similare. Trei din cele mai importante universități din SUA aveau președinți femei, care toate trei când au fost audiate de congres au mers pe ideea că în principiu dacă ameninți cu moartea evrei și-i cam vrei lichidați definitiv, asta nu e un lucru rău. Din universitățile alea ies elitele care cumva au aceeași părere despre Israel ca și Rusia. Nu pe față, că Israelul ar trebui ras de pe fața pământului și toți evreii lichidați, nu, ci că Palestina, care este un stat al cărui plan cincinal e mereu “să lichidăm toți evreii”, este un stat legitim.
A, și mai e vorba și de bani. Tot timpul trebuie să fie și bani la mijloc, nu-i așa?
Ideea nostalgiei pentru comunism e înspăimântătoare, în principiu, că comunismul a fost nasol. Dar cumva toți ăștia care urlă “uite bă, cum era comunismul, vrei comunism morții mă-tii de nostalgic” insinuează că lumea poate alege să treacă la comunism. Gen, votanții, aleg într-o țară să se facă comunism și se face.
Insinuează chestia asta în timp ce spun că în ‘46 alegerile au fost furate de comunism pentru că, așa cum spuneam, sunt imuni la disonanță cognitivă.
Dacă vrei să vezi cum e să alegi comunismul, întreabă un vietnamez bătrân. Că ăia aia au ales, de-aia a și fost intervenția SUA soldată cu genocid în Vietnam. Când zic genocid mă refer doar la faptul că au ucis câteva sute de mii de civil, a dat cu napalm în ăia, le-au băgat și în dinți, fir-a-r a dracului mama lor de comuniști.
Comunismul nu e ceva ce alege lumea, se face prin fals, “revoluție” sau război civil. Și, totuși, sunt câțiva care fac pe îngrijorații, și de fiecare dată o fac pe filiera “fakenews”, că trebuie să ne luptăm cu fakenews. Adică să le dea lor statul niște bani, să se lupte cu fakenewsu, să nu vină dracului comuniștii și nostalgicii peste noi.
Știi că am zis de salturile alea de logică delirante pe care le fac alcoolicii? Ei bine, deci statul, în care lumea nu are încredere din multiplele motive de mai sus, face o comisie care va spune ce-i adevărat și ce nu. Eu, un om în care nimeni nu are încredere ca mecanic auto, fac o comisie de alți oameni care nu-s mecanici auto, să te convingă pe tine că părerile mele despre mecanică auto sunt cele corecte.
Și da, asta e destul de transparentă, de-aia fac gât mulți din presă, că speră bani de la stat, direct prin angajare sau prin finanțare a redacției, să scrie cum o parte din știrile pe care le publică tot ei sunt false sau campanie de dezinformare a Rusiei.
Ia zi, ai citit vreodată în presă de kaghebistul Yuri? Că bani pentru dezinformare se dau căcălău cam de prin 2016 încoace. Nimik.
Și-ar mai fi ceva
Încerc pe cât posibil să nu zic că e o conspirație la mijloc, dar… totuși.
Vezi că știrile astea apar de obicei iarna? Nu e inflamare pe subiect vara, când lumea e în concediu, nu fratele meu, toamna-iarna. Atunci se scoate dosarul lui Iliescu la revoluție, să mai zgândere niște retardați, atunci începe fanfara cu “uite ce nasol era pe vremea lui Ceaușescu”, atunci apar sondajele astea îngrijorătoare. Fie iarna cât de grea, important e că la anul sunt alegeri.
Nu uita să votezi partidul care trebuie, că celălalt e susținut de ăia care vor exact comunism, prezentat în aceste imagini de epocă.
O să zici, taci bă, că nu după fiecare iarnă sunt alegeri. Știu. Dar după iarna asta sunt. Un sondaj similar a avut loc și în 2021, făcut de aceeași firmă, condusă de același om, un tip pe nume Remus Ștefureac. Acum ăsta zice că e gravă situația cu ăștia, tre să facem ceva. Știi ce zicea în 2021, când nu erau alegeri anul viitor?
Colectarea datelor s-a suprapus peste o criză sanitară, economică și, mai ales, politică. Comparativ, datele reflectă mai degrabă o nemulțumire profundă față de prezent. De fapt, e o evaluare a prezentului. E o sancționare brutală a ceea ce se întâmplă în viața politică, e un sentiment de dezamăgire și de depresie socială. După un an și jumătate de anxietate provocată de pandemie, de criza economică, în contextul unei perspective nu tocmai fericite, cu creșteri masive la utilități, nemulțumirea e profundă și, de aici, o evaluare extrem de negativă a prezentului, comparativ cu trecutul” - sursa: CIA .
Ei, acum, ai găsit vreo declarație de-asta de-a lui? Nu, deși el și-a menținut poziția nuanțată.
E plină presa de declarații ale ăstuia în care s-a scos din context exact ceea ce trebuie, partea cu “e îngrijorător”. Până și CIA are o poziție corectă, în care nu menționează deloc nuanțele ci doar se rezumă în a amenința oamenii care nu votează ce trebuie cu ce-i așteaptă dacă nu votează ce trebuie.
După care trebuie să remarci cum există o hoardă de extremiști care tot toarnă povești de-astea din comunism, una mai extraordinară decât alta, în care era atât de nasol că nimeni nu avea curent după 21 seara, cum trăiau oamenii cu un pește pe lună, de-ăștia. Ăștia sunt niște facări care n-au trăit comunism real și compensează exagerând. Cum fac ăia cu anti-Rusia și pasiunea pentru Ucraina. Știu un fraier de-ăsta, NAFO, el crede că nu-l știu. Omul e fiu de primar de la comună de pesedeu-secureu, s-a remarcat turnându-l pe tac-su la DNA, a fost recompensat cu post în administrație de peneleau-pedeau, job de inutil. Ăla a văzut ruși doar în filme, dar dacă-l vezi pe internet, moare cu ei de gât.
Așa și anti-comuniștii ăștia furibunzi, de-i verifici un pic vezi că ei au avut comunism la vilă, nu la apartament de bloc, și acum trebuie să urle de cinșpe ori mai puternic împotriva comunismului, doar să nu se uite lumea la ei, cum erau mai egali decât fraerii în comunism. Nu zic neapărat Vladimir Tismăneanu, zic oameni ca el. Că repet, tata nu era genul de intelectual care să aibă permisie să iasă din țară, el sau fi-su. Și cumva facări ca ăsta sunt mai anti-comuniști decât alții, știi ce zic?
În loc de concluzie
E foarte jignitor să spui cuiva că e prost că răspunde la o întrebare generală cu un răspuns general. E urât să tot ameninți lumea cu comunism când îți reproșează ceva concret, destul de vizibil. De-aia trebuie să le zici de mamă.
Că, în esență, mesajul cu “era mai bine pe vremea lui Ceau” e neplăcut. Îți spune că o duci atât de prost încât până și sistemul ăla, cu care toți am fost de acord că nu era OK, tot se descurca mai bine decât ce faci tu acum.
Asaltul ăsta propagandistic împotriva “nostalgicilor” ascunde, de fapt, o SPAIMĂ TERIBILĂ. Spaima că ăla, după care plâng ăștia, a fost împușcat ca un câine.
Închipuie-ți ce-o să pățești tu, care nici măcar nu te ridici la nivelul lui.