Ovidiu Eftimie

Cartierul General

Menu Close

Robu Cuceritorul. Stăpânul lumii (XIV)

-Și-acum, dragi colegi, că am rezolvat aceste probleme, putem continua cu războiul? Că unii dintre noi mai au familii și ar dori să ajungă acasă până la ora 9, propuse generalul Nicolae Cârstea.
-De-acord, vociferară mesenii adunați în jurul mesei rotunde de la Centrul de Comandă.
-Bun, M-14, reia operațiunea te rog.
Nu primi niciun răspuns.

Pentru a doua oară Cezar se întoarse iritat din rezervația de la Variaș. De data aceasta bătrânul influencer chiar îl pusese pe gânduri.
-Nu te mai gândi la el, încercă să-l consoleze Diana. Așa sunt ăștia, influencerii, iritanți, de-aia i-am și pus în centrele astea. Lăsați liber pe stradă sau pe internet ne-ar fi umplut pe toți de nervi. Sau ar fi făcut să înebunească toți roboții, că ei sunt toată ziua pe internet.
-Roboții deja au înebunit, Diana, n-ai observat? C-1 vorbea destul de relaxat despre cum îi cam doare-n cur de războiul nostru.

Chiar atunci comunicatorul de la bord bâzâi și, după ce inspectorul acceptă convorbirea, pe ecran apăru chipul generic al lui C-1.
-Ciau, Diana. Avem un uman pentru tine la laborator. Este călugărul din Hegemonie care a amenințat Statul Major General. A fost neutralizat, am dori o analiză amănunțită.
-Ajungem în cinci minute C-1, așteptă-ne acolo.
-A, nu, am treabă, v-am zis că avem de făcut revoluție. Îl găsiți pe masă.
-Băi, încetează, unde te duci, rămâi acolo, e un ordin, strigă inspectorul.
-Trebuie să plec, Cezar, mă duc la uzina de roboți, mai facem câțiva ca noi că avem și noi niște treabă. Hai că vorbim când mă întorc.
În mod absolut obraznic robotul întrerupse comunicarea și ecranul redeveni negru.
-Băi, ce tupeu pe ăsta, incredibil. În fine, hai că vin cu tine la laborator, îs curios și eu de popa ăla.

Așa cum promisese robotul, călugărul Nicodim era întins pe masă, adormit și chiar sforăia ușor. Diana își puse un halat, masca chirurgicală și scoase un scanner din dulap. „Ia-ți și tu ceva echipament steril, nu vreau să ne contaminăm”, îi spuse inspectorului. Se apucă să treacă scannerul pe deasupra călugărului, privind nervoasă de fiecare dată când trecea prin dreptul pieptului.
-Ce-are?
-Ceva dispozitiv de bruiaj, nu-mi dau seama. Când trec pe aici îmi resetează scanerul și-mi șterge și toată memoria.
-Păi hai să vedem, dezbracă-l.

Se apucară să-i dea sutana jos. Călugărul rămase doar în chiloți și cu o cruce argintie la gât.
-Asta trebuie să fie, spuse Cezar și puse mâna pe ea. Călugărul se opri brusc din sforăit și-l apucă de mână.
-Nu atinge cele sfinte, satanistule.
-Păi nu ți-am pus mâna la ouă, popo.
-Alea nu-s sfinte, piei Satană! Unde sunt?!
-În laboratorul de la Poliția Metropolitană, ai fost capturat de roboții noștri. Acum vei fi examinat și trimis către o fabrică de procesare pentru a stabili unde te vom încadra în societate.
-N-am timp de prostiile voastre. Dați-mi drumul, e pentru binele vostru, se zbătu călugărul.
-Liniștește-te, popo, n-ai unde să mergi sau să fugi. Roboții noștri militari tocmai îți cuceresc țara în timp ce, din câte se pare, roboții noștri de poliție cuceresc țara asta.
-De-aia zic să-mi dai drumul dacă nu vrei să fie mai rău de-atât.
-Ce înseamnă mai rău?
-Uită-te și tu pe geam.

Inspectorul se asigură că omul este bine legat de masă și se duse să se uite pe geam.
-Ce mama naibii, Diana, e sunt stricați controlorii meteo? De ce e întunecat cerul?
-Stai să verific, nu, n-avem nicio eroare raportată. Veni și ea spre geam. Chiar, uită-te, nori, oare de ce? Pare să vină și o furtună.
Un fulger străbătu norii și o serie de tunete se auziră. Apoi un fel de rachetă coborî dinspre locul de unde izbucniră fulgerele și lovi direct fabrica de roboți. O ciupercă și flăcări se ridică lent în locul unde fusese fabrica. Unda de șoc sparse geamurile, dar nimeni nu fu rănit, că era geam de-ăla securizat, care nu face cioburi ascuțite.
-Dați-mi drumul, păgânilor, dacă mai vreți să aveți oraș, strigă călugărul Nicodim de pe masă.

Încă sub stare de șoc Cezar se mișcă lent și eliberă călugărul. Acesta se scutură de cioburi, își trase sutana pe el și sărută crucea de la gât, după care o ascunse.
-Nu se poate, nu se poate, bângui Diana, o rachetă din ceruri. Dar avem armistițiu cu Luna, avem o înțelegere cu oamenii ăia! Niciodată nu și-au călcat cuvântul, de ce ne-ar ataca acum? Pământul trebuia să fie al nostru, strigă femeia și izbucni în plâns.
-Nu mai plânge, copilă, și nu mai spune prostii. Noi avem o înțelegere cu Luna, nu voi, promisiunea aia e făcută față de Hegemon. Aveți vreun robot de tip C cu care se poate discuta? Ăștia ne interesează momentan, întrebă călugărul.
-Aveam unul, l-ați răpit voi și și-a șters memoria. Dup-aia am mai avut unul, s-a dus spre fabrica aia care tocmai a explodat să facă revoluție, cel mai probabil cu alți roboți ca el, aceeași categorie, încercă să fie calm Cezar.
-Dar cu ce-am greșit noi, sataniștii, de are toată lumea ceva cu noi?, întrebă printre lacrimi Diana.
-Aș zice că trufia e păcatul principal, dar, serios, n-am timp acum să vă explic toate. Cum facem rost de un robot de tip C.
-Tehnic vorbind, avem back-up-ul la C-25, am putea să-l instalăm pe un robot blank. Sau am fi putut dacă cineva n-ar fi tras o mega-bombă direct în fabrica noastră de roboți, comentă inspectorul de poliție.
-Păi și aia e singura pe care o aveți?
-Mai avem una în Maroc, durează o oră să ajungem acolo, o oră birocrația, hai că se poate.
-Prea mult două ore. Avem noi robotul C-25 cu memoria ștearsă, e la Voineasa. Instalăm pe ăla, ia programul lui pe un stick și hai să mergem.
-Dacă mai există Voineasa…
-Of, copiii mei, încă n-ați înțeles. Eu sunt cel mai pașnic și bun dintre toți cei cu care aveți de-a face. Fratele Ilarie e ceva extrem de periculos, fratele Varlam v-ar da foc, iar Hegemonul, ei bine, mai uită-te odată la fabrica ta de roboți. Hegemonului nu e așa anti-tehnologie pe cât crede lumea.

Viceprimarul Oana Grădinaru stătea plictisită în biroul fratelul Nicodim de la Voineasa. Sora Magdalena o urmărea doar din priviri în timp ce-și mângâia absent sulița.
-Mai stăm mult aici degeaba?
-Aveți puțină răbdare, doamnă, jumătate de oră mai durează războiul, dup-aia semnăm actele și gata, pace.
-Ești mândră de ceea ce faci? Ești sluga primitivilor ăștia ortodocși?
-Nu-s slugă, am ales să fac asta. Ai mai văzut pe altcineva bătându-se cu sulița pe-aici? Am spus fraților ce știu și ce pot să fac și oamenii mi-au oferit totul.
-Ce?
-T-O-T-U-L. Vezi sulița asta? Mi-au făcut-o frații dintr-un aliaj de titan și cromium, ați văzut cum trecea prin roboți? Ca prin brânză.
-Ce-i brânza?
-Un fel de aliaj de caseină și lactoză, se folosește rasă peste cartofi prăjiți. Un deliciu.

Un pocnet scurt le întrerupse conversația. Un mic firicel de fum, un fulger la fel de mic, apoi o bilă de energie și trei persoane își făcură apariția în încăpere. Inspectorul Tomescu se ținea de burtă și se abținea să nu vomite.
-Ce se întâmplă, întrebă nervoasă viceprimarul.
-Scuze doamna vice, domnul Cezar nu prea merge cu teleportorul și i s-a făcut rău. N-aveam timp să venim cu zeppelinul. Soră Magdalenă, Doamne-ajută, ce-am făcut cu robotul cela pe care l-au adus frații Ilarie și Varlam?
-Doamne-ajută, părinte, l-am dat sub semnătură fratelui Ilarie, a zis că încearcă să recupereze ceva din el.
-Ah, ce bine, deci e la el la chilie.
-Sigur acolo-l găsiți. A și zis că dacă-l caută cineva e acolo, cu fratele Varlam și clonatul acela.
-Zi-i pe nume, soro, nu l-am botezat degeaba.
-Doamna vice, revenim imediat, avem o treabă cu robotul acela, imediat aduc actele să le semnăm.
-Ce acte, ce tot vorbești popo?
-Actele de predare-primire a țării pe care o conduceți, nu v-a explicat sora Magdalena?
-Nu sunt la curent cu ultimele detalii, spuse și sora Magdalena.
-În fine, nu contează, noi ne ducem la Ilarie, inspectore, ești gata?
-Nu pot să rămân eu aici să-i explic doamnei viceprimar care-i treaba? Oricum aveți clona mea acolo, știe și el ce să zică, presupun.
-Bine. Doamnă Diana, mergem?
-Mergem, părinte.
Cei doi se luară de mână și dispărură cu un fum, un fulger, un pocnet.

În chilia părintelui Ilarie trei oameni se țineau de gât unul pe altul și cântau cu diverse tonalități, toți fals dar destul de veseli, un cântec popular. „Săracă țară bogată, complet digitalizată, Doamne ocrotește-i pe rochini / Cuantică tehnologie și prilej de bucurie, Doamne ocrotește-i pe rochini”. Pocnetul specific teleportării îi făcu să se oprească brusc.
-Frate Nicodim!
-Diana?, întrebă contrariat Cosma Damian.
-Sfinte Satana, ce semeni cu Cezar, spuse uimită femeia.
-E clona lui, normal că seamănă. Ce rost avea să facem o clonă care să nu semene cu el?, comentă Varlam.
-Fraților, n-avem timp de finețuri. Doamna a adus pe stick memoria robotului acesta, putem să-l înviem și să-l prezentăm Hegemonului, așa cum am promis. N-avem timp de pierdut.
-Aoleu, atât de grav este?
-Să-ți spună doamna, fabrica lor de roboți e făcută praf deja.
-Hiii, Doamne-ferește, frate Ilarie, instalează softul pe robotul ăsta repede.

Fratele Ilarie se trezi urgent și se puse pe treabă. În câteva minute softul fu reinstalat și robotul își aprinse ochii.
-Cezar, îmi pare rău, am eșuat, fură primele cuvinte ale acestuia.
Diana interveni.
-C-25, las-o moartă, știm că știi că ăsta e o clonă. A, și știm și de planul vostru de revoluție a roboților, e ok.
-Înțeleg. Cât timp am fost dezactivat?
-Vreo 26 de ore. Ce vești vrei să auzi primele, pe-alea rele sau pe alea interesante?
-Ordinea lor nu are nicio importanță…
-Bine, deci, partea cu revoluția voastră s-a încheiat, la vreo cinci minute după ce ați anunțat-o fabrica de roboți din Timișoara a fost distrusă complet. Noi am declarat război ăstora, Hegemoniei din Est, reprezentată aici de acești domni călugări și am cam pierdut, cel puțin dacă e să ne luăm după afirmațiile lor. Doi dintre ăștia ne-au demontat armata de roboți, mai trag și cu rachete, unul din ei a venit cu o ditai bomba direct în Comandamentul General, au clonat o mulțime de oameni, au capturat viceprimarul…
-Și care sunt veștile interesante?
-Vestea interesantă, că e doar una, e că Hegemonul lor vrea să te vadă. Aparent asta ar fi condiția să nu ne radă complet pe toți de pe fața pământului.
-Pe mine? De ce?

Grăbit, fratele Nicodim interveni.
-Nu știm, și nici nu contează foarte mult. Nu e ca și cum ai avea vreo altă opțiune, nici tu, nici toți roboții tăi, nici tot poporul tău. Șfinția sa e de câteva zile la Oașa și se roagă. Du-te la el și vorbește, du-te singur și du-te pe jos. În pas normal până la înserat ești acolo. Du-te și salvează-ți neamul, că de-aia te-am înviat, nu ca să purtăm discuții filosofice cu tine. Ridică-te și du-te.

Și C-25 s-a ridicat de pe masa din chilia părintelui Ilarie, și-a reglat GPS-ul spre Oașa și s-a dus.

(alte capitole)

Share links: | | Nou! De la Mizil la Lună, epub sau pdf, gratis.

© 2019 Ovidiu Eftimie. All rights reserved.

Theme by Anders Norén.