Să demontăm cele mai persistente mituri românești

Era informației a adus cu sine și o eră a dezinformației, a fakenews-urilor și propagandei, aceste elemente fiind folosite pentru manipularea populației susceptibilă de așa ceva. Românii sunt printre cei mai vulnerabili în acest sens, pentru că, din cauza contextului istoric, românii nu au avut acces la democrație ca țările occidentale.

În plus, pe lângă ceea ce americanii numesc “gap educațional” există și un “gap conceptual”. Școala românească a fost folosită pentru propagandă, nu pentru educație, și este folosită în continuare în acest scop. De aceea majoritatea românilor nu pot lucra cu concepte și iau de bune istorii și povestiri care nu sunt altceva decât o mistificare a adevărului științific.

În redactarea acestui articol am vorbit personal cu mai mulți experți în domeniu, specialiști recunoscuți internațional, oameni de știință consultați de cele mai importante universități europene și americane. Voi încerca să demontez câteva mituri și istorii care circulă în spațiul public românesc, folosind știința și dovezile științifice.

Și fac acest demers dintr-un motiv destul de transparent. Iubesc istoria și adevărul științific la fel de mult cum iubesc candelabrele, și toți cei care mă cunosc știu de pasiunea mea pentru candelabre.

1. Nu există mere de aur

Mărul este fructul copacului măr, copacul fiind o plantă care crește foarte mare, de obicei mai mare decât înălțimea medie a unui om. Primăvara, în capătul crengilor unui copac de tip măr cresc niște flori, acestea sunt polenizate de albine și, în câteva luni, produc un fruct.

Fructul este compus din mai multe componente minuscule, numite celule, care sunt un fel de celula de bază a biologiei. Acestea sunt materie organică și nu metale. Metalele se găsesc natural în scoarța pământului, ele nu pot fi create biologic. Altfel spus, un copac nu poate “crea” mere de aur.

“Este o rămășiță din Evul Mediu întunecat, când oamenii erau foarte proști, efectiv ultraretardați, mâncau șobolani și se ștergeau la cur de două ori în viață, o dată la botez și o dată când se întâlneau cu seniorul feudal. Mitul se numea transmutație, respectiv transformarea altei materii în aur. Alchimia nu este o știință, e mai mult religie”, mi-a explicat Radu Costescu, cercetător științific la Universitatea Hans Moeller din Singapore.

“Copacul numit măr nu produce aur. E-adevărat, anumite soiuri produc un fel de fructe galbene, am putea să le spunem aurii, dar ele nu sunt din aur, ci din celule bio”, mi-a precizat acesta.

Mitul a fost propagat de autorul Petre Ispirescu, un om fără educație științifică, ce a trăit în secolul XIX. “Petre Ispirescu nu avea cunoștințe de chimie, biologie sau evoluționism, întrucât era român în acel secol. Cu toții știm că românii sunt cea mai apropiată rudă a cimpanzeului, chiar și în zilele noastre trei sferturi dintre ei fug înapoi în copaci când trece trenul pe la ei prin comună”, spun cercetătorii.

Din păcate falsul științific realizat de Ispirescu a convenit de minune comuniștilor, care foloseau aceste informații pentru a ține populația în ignoranță și a servi intereselor de partid. Scrierile acestuia au fost reeditate în volum, în colecția Biblioteca pentru Toți, coordonată de cunoscutul bolșevic Mihai Șora. Acest țuțăr al Anei Pauker a publicat textele fără editări și explicații, nemenționând nicăieri că nu există dovezi științifice pentru informațiile prezentate în carte.

2. Nu poți să alungi somnul cu sulița

Partea cu merele de aur nu este singura informație fără bază științifică prezentă în lucrare. Autorul ne explică cum acest Prâslea (un personaj fără bază istorică reală) a folosit două țepușe pentru a nu adormi când vine zmeul noaptea să fure merele.

“Își alese un loc de pândă într-un colț pe lângă pom, bătu țepușele în pământ și se puse între ele, așa cum să-i vină unul dinainte și altul la spate ca, daca îi va veni somn și ar moțăi, să se lovească cu barba în cel de dinaintea lui și daca ar da capul pe spate, să se lovească cu ceafa în cel de dinapoi.”

Am avut marele noroc să obțin o opinie profesională pe acest subiect de la Andrew Huberman, Phd, om de neuroștiință de la universitatea Stanford, autor a mai multor lucrări legate pe regenerarea neuronală, plasticitatea și dezvoltarea creierului. Una din direcțiile sale de cercetare a fost exact pe această temă a somnului, fiind considerat autorul conceptului “Non Sleep Deep Rest”, care se referă la punerea corpului într-un stadiu de somn superficial pentru a accelera vindecarea neuronilor. Huberman are, deasemenea, un podcast foarte popular ce poate fi găsit pe YouTube, Spotify și alte platforme și a fost invitat la multe alte podcasturi populare unde a vorbit despre neuroștiință.

“Stimulii externi pot fi folosiți pentru a întrerupe procesul de trecere în perioada de odihnă, somn cum i se zice. Din păcate este cea mai rea metodă pentru a face așa ceva. Mesajul este transmis rapid prin terminațiile nervoase, omul se trezește, dar se află în acea stare de început în care trebuie să acceseze toate informațiile necesare pentru funcționare. Am putea compara cu felul în care bootează un calculator. Un om aflat permanent în această stare de bootare nu poate fi atent și nu poate detecta prezența unui zmeu”, explică dr. Huberman. Acesta a precizat că, pentru rigoare științifică, asta nu înseamnă că somnul nu poate fi alungat sau, ca să folosim un termen corect, amânat. “Există o serie de substanțe psihoactive care reușesc să blocheze receptorii de adenosină din creier permițând astfel creșterea cantității de acetocolină în creier. În felul acesta obținem o stare de alertă artificială. Cafeaua este unul din acesști stimulați, poate cel mai popular, dar în ultimii ani avem tot mai multe studii care ne sugerează că o labă cinstită sau dușurile reci pot avea efecte similare asupra cantității de acetocholină din creier”.

Practic, doctorul Huberman confirmă opinia generală a neurologilor că o țepușă nu este ceva eficient pentru alungarea somnului. Mai mult, nu asigură nivelul necesar de alertă pentru a detecta un intrus în perimetru.

3. Zmeii nu există

Deși literatura în domeniu este vastă și zmeii sunt menționați în nenumărate scrieri, dovezile științifice privind existența acestora sunt rare, ca să folosesc un eufemism politicos pentru “deloc”. Săpături s-au făcut în munții Rodnei, în podișul Transilvaniei și zona Carpaților de Curbură, toate locuri “bănuite” că ar avea urme de zmei, dar până acum nu s-a găsit absolut nimic.

O examinare a solului României cu un laser ultraperformant ce emite lumină în spectrul gamma, cu putere de penetrare de până la 70 de metri în sol nu a relevat nimic ce ar putea fi considerat oseminte de zmeu. Cercetarea a fost făcută de oamenii de știință de la Politehnica București, în cadrul unui proiect pilot realizat în colaborare cu departamentul de imagistică geologică de la Universitatea din Modena, Italia. [1]