Înainte de toate să păstrăm un moment de tăcere pentru toți deștepții care vor face acum o horă și vor zice „hâr, mâr, AUR, naționalisme, ortodoxie, ruși”, în timp ce le curge scuipat din gură. Pentru toți cei care citesc presa aia bună și onestă care le spune cum să gândească. Pentru toți cei care cred că dacă spui ceva vag patriotic ești prost.
Micimea noastră la scară europeană
Vara trecută mi-a trecut prin fața ochilor un articol al unui doctor în istorie care încerca să explice de extremiștii de dreapta sunt atrași de istorie. Bănuiesc că materialul a apărut ca o reacție la un discurs ținut de un băiat la Putna la un congres al studenților ortodocși în august 2021.
Aparent acel discurs făcuse ceva vâlvă prin ortodoxie, știu că în perioada aia aveam în vizită pe la mine un amic popă pe care-l invitasem să-și facă un concediu la Brașov cu familia, vorba aia, să-i arăt și cealaltă capitală a Moldovei, nu doar aia în care stă el, și a fost menționat în trecere. Bine, a făcut vâlvă și în presa tăpălagă, unde s-a menționat că Ioan Aurel Pop și Big Danny „au aplaudat un discurs de tip AUR” că atâta înțeleg ăia. Presupun că redactorul a fost amendat că n-a menționat rușii.
Conform istoricului nostru (și el brașovean la origine, ca Ioan Aurel Pop, eu, Godină sau Mișu de la Hi-Q) motivele pentru care extremiștii de dreapta vor diplomă de istorie ar fi astea:
Pe fond, ei acționează în virtutea atașamentului pe care l-au dezvoltat față de istoria-mobilizare, care nici nu impune bariere de acces (fie vorba între noi, orice prost poate face istoria în România)(s.mea). Și, bineînțeles, își vor alege acele subiecte și cursuri care le vor confirma bias-urile identitare.
În formă însă, e vorba de o strategie de legitimare. Având acele diplome, ei sunt asimilabili istoricilor profesioniști și, drept rezultat, se simt îndreptățiți să debiteze discursul lor ideologic și fake histories având spatele asigurat de autoritatea diplomei. Nu toți pun botul la figura cu studiile, dar există suficient public în România dispus să ciulească urechile la vederea unei diplome. I-am auzit atât pe Corneliu Vadim Tudor, cât și pe George Simion, exprimând falsuri istorice cu argumentul că au niște studii în domeniu.
În afară de partea asta, pe care o poți citi și în wikipedia la definiția extremei drepte (dar doar oamenii care au internet), restul articolului este atât de haios încât am simțit nevoia să-l descos un pic.
Parexamplu scrie „În România, mariajul dintre extrema stângă și discursul istoric e, din anumite motive propuse mai jos, o raritate”, el fiind unul care a scris o carte despre perioada comunistă în România. Bine, despre partea economică, nu despre partea în care mariajul ăla era mai strâns decât cel dintre tovarășii Nicolae și Elena Ceaușescu.
Mai bagă că nu consideră că mediul universitar din Iași e o pepinieră de extremiști de dreapta așa, degeaba, ci din cauza unor factori externi, cum ar fi sărăcia culturală și faptul că este cea mai înapoiată zonă a României. Ceea ce ne arată cam câtă cultură și economie știe, de poate să zică asta despre Iași. Și da, zona Moldovei este săracă, dar județul și orașul Iași, nu prea. Dacă și-ar fi făcut temele la economie (deja-mi închipui ce prostii o fi scris în cartea lui) ar fi observat că dacă extragi din București companiile de stat, jumătatea de milion de bugetari plătiți peste media din privat, subvențiile și scutirile de taxe, sudul României este cea mai săracă zonă a Europei. Faptul că prin centralizare excesivă Bucureștiul parazitează economia României să falsificăm PIB-ul ca pe vremea lui Nae e o chestie pe care o poate sesiza și un absolvent de liceu și, în cazuri excepționale, un reporter de la Recorder care se minunează când vede o firmă organizată.
Monopolul imaginat al extremei drepte asupra istoriei e parazitic, deci îi este vital, cu atât mai mult cu cât România nu are o ofertă identitară prea bogată. Cum am răspuns de-a lungul secolelor la întrebarea „cine suntem noi?” În absența unei diferențe specifice de ordin politic, economic, cultural, în micimea noastră la scară europeană și globală, ne-am întors deseori în trecut să culegem de acolo o haină confortabilă, care să ne exonereze și de oareșicare responsabilități. „Noi suntem urmașii Romei”, „noi suntem urmașii dacilor”, „noi suntem victime ale imperiilor”, „pe noi alții ne-au condus”, „noi am fi putut fi ca x sau y, dacă nu ne-ar fi apăsat alții”.
Bine, presupun că nu e atât fraier încât să nu înțeleagă că răspunsul la întrebarea „cine suntem noi” s-a dat de vreo 500 de ani, sunt numeroase izvoare istorice care ne povestesc că țăranii știau că sunt „urmașii lui Traian” încă de dinainte ca Mihai Viteazu să se vrea șef peste toate țările din jur care vorbeau cam aceeași limbă. Sunt cărțile alea cu „Călători străini prin țările române”, sigur a auzit de ele.
Cât despre „micimea noastră la scară europeană și globală”, aș zice că acolo e un fel de supărare personală a dânsului. E plină Europa de popoare cărora nu le-a ieșit schema la fel de bine ca nouă, nu suntem chiar neica-n drum, în general suntem pe la jumătatea clasamentului. Având în vedere că mega-mux am luat de la comunism și Uniunea Sovietică (caută SovRom pe Google) e bine măcar c-am supraviețuit.
Și știu exact de ce oameni ca el și alții sunt frustrați de „micimea noastră”. Că răspunsul la „cine suntem noi” este simplu și a fost dat deja. „Suntem români”. Pare rău, atâta s-a putut. Și orice om care crede că a fi român este cumva de nașpa, are, cum să zic, un fel de complex de-ăsta de superioritate, știi ce zic? Dacă nu știi citește despre ăia care considerau anumite rase și popoare inferioare. E tot în pagina de wikipedia cu extrema dreaptă. Practic omul nostru nu doar a explicat de ce sunt atrași istoricii de extrema dreaptă, a și demonstrat-o prin discurs. Bravo, băiatu’!
Singura fază cu care sunt de acord e că se cam folosește istoria pentru a ne exonera de oarecare responsabilități. Dar, pe de altă parte, am cam fost la intersecția unor imperii și alea ne-au cam dat pumni în cap, ce să zic. Dacă ai chef, uite, poți să afli de ce țăranii români sunt înapoiați față de cei europeni . Și nu, nu e din cauza că sunt leneși, e o complexă problemă economică și istorică. Păcat că n-am făcut și eu facultatea de istorie să pot fi considerat extremist.
Și am fost curios să aflu cine este cu adevărat acest tip care a explicat cum Patriarhul și Popaurelionul au aplaudat un tip pe care el l-a categorisit drept legionar. Ăla era legionar pentru că ăla avea o părere despre cum e nasol să fii creștin în zilele noastre și că ar trebui să ne luptăm cu lenea și să luăm țara înapoi de la ăia care ne tot dau ordine, direcții și sfaturi.
Ca o paranteză, orice prostovete râde când aude „creștinii sunt persecutați” ar trebui să facă odată experimentul ăsta. Să anunțe, cam cum am făcut eu, că „buey, știi ce m-am gândit, eu am impresia că există Dumnezeu și că e ceva de învățat din ortodoxie”. Să vezi dup-aia scuipați și cum imediat începe lumea să te întrebe ce gust are icoana pe care o lingi. Până și la adresa lui Cristi Presură (care e un fel de savant) am observat comentarii răutăcioase pe motiv că gagiul crede în Dumnezeu. Pe de altă parte, creștinii n-ar trebui să se plângă de astea, e practic în contractul de muncă creștinească s-o iei pe coajă un pic. Adică, serios, tipul care a dat numele religiei a fost torturat și bătut în cuie, tu te plângi că face mișto de tine unu’ că mai dai cu ochiul pe Doxologia?
Omul se recomandă ca fiind in orașul multicultural Brașov, ceea ce înseamnă că știe de Gicu Sfinteș și contribuția sa la dezvoltarea culturismului (că în privința culturii m-am lămurit cât pricepe) și că a făcut doctoratul în istorie la Universitatea București.
Și, zbang, așa ajungem la James Bond. Serios, citește mai departe să vezi. Chiar e o legătură.
„My name is Bond”
Cam tot în vara anului trecut, când stăteam la taclale cu popa până târziu în noapte, la niște vinișor, eu încercând să-i explic unui doctorand în teologie că m-am prins eu exact ce scrie în Biblie, am avut parte și de vizita domnului P., un om pe care doar oamenii care citeau internet în vechime îl mai țin minte ca un individ ce știa exact prețul roșiilor din piață. Dacă nu știți la ce mă refer, nu contează.
Domnul P. a fost la un moment dat o somitate în umor dar, din păcate, a contractat o formă gravă de burghezie și a ajuns în deplorabila situație să se pensioneze pe la vreo patrujșiceva ani pentru că nu mai putea fi momit cu salariul să se prezinte la un loc de muncă. Având și mai mult timp liber ca înainte, domnul P. citește și studiază încontinuu tot felul de trăznăi. Orice întâlnire cu el este periculoasă pentru că poate să-ți trântească o bibliotecă în cap.
Și cum degustam noi o berică pe aleea de sub Tâmpa, discutând genul ăla de discuții care-i face pe copii să se înfigă și mai abitir în telefon, îmi aruncă pastila: „Știi că Barbu Știrbey a fost Bond, da? Întreabă-l pe amicul tău Damian, sigur știe povestea”.
Acuma, stimați camarazi, ca să vorbim ca între legionari, practic îmi dau cu firma în cap după ce am râs de băiatul ăla istoric. Că și Damian al meu e un doctor în istorie, numai că e pe partea aialaltă și nu de puține ori a fost acuzat de naționalism și ortodoxie. Chestii de care, în ciuda presiunilor, a refuzat să se lepede. Și ca o glumă a destinului, gen, am fost și vecini la Brașov. Eu stăteam în scara A, el în scara B. Știți cine stătea în scara C? Rapperul Ca$$anova C-Threex, serios, m-am întâlnit zilele trecute cu el când duceam gunoiul.
Și-l sun pe Damian „băi, ce știi de faza cu Barbu Știrbey și Bond?”. Omul, proaspăt venit din concediu, îmi spune că n-a auzit în viața lui de așa ceva, ceea ce înseamnă că trebuie să-l dăm afară din cuibul legionar că nu și-a făcut temele. Deși poate va fi iertat dacă dă o bere prin Berceni, unde iar suntem vecini, de data asta doar prin cartier.
Și totuși informația asta există, e menționată în pagina de engleză de wikipedia a lui Știrbey. Treaba se întâmpla prin primăvara lui 1944 când România cocheta cu ideea de a rupe colaborarea cu nemții întrucât exista riscul să o încasăm destul de nasol. Așa că Antonescu l-a luat la discuții pe Barbu Știrbey și l-a delegat cumva să negocieze un armistițiu cu aliații la Cairo. În drum a trecut pe la Ankara unde i s-a făcut un pașaport fals cu numele „Bond”.
Ăsta-i, mafrend, primul spion Bond din lume, atestat documentar. Povestea e mai complexă, despre cum au aflat naziștii că se duce acolo, că britanicii aveau un spion pe care l-au plătit cu bani falși și ala a trădat la naziști, despre cum în presa britanică se vorbea foarte lejer cum Barbu Știrbey a fost amantul reginei Maria și cel mai probabil tatăl prințesei Ileana, mama boschetarului ăla Dominic de Hasburg căruia i s-a făcut cadou castelul Bran. „Bond” a fost însoțit în misiune de agenți secreți americani și britanici ca să prevină vreo tentativă de asasinat. În fine, presupun că tipul care coordona în vremea aia genul ăsta de comando-uri de „intelligence” din partea britanicilor, un anume „commander Ian Flemming” poate să spună mai multe.
Dar, serios nu mă puteam baza doar pe wikipedia, așa că am încercat să aflu exact de unde provine informația asta. Că wikipedia îmi dădea ca sursă doar „Activity of the Special Operation Executive in Romania via Turkey, 1943 - 1944”, un articol scris de o anume Liliana Boșcan pentru „Journal of Anglo-Turkish Relations”.
Așa că am căutat lucrarea aia și am găsit-o. În ea se menționează cam aceleași lucruri, că ăla a primit pașaport cu numele „Bond”. Ok, cucoană, de unde știi. Și doamna citează sursa. Uite cum citează sursa:
Ei, în momentul ăsta ajung la impresia că cineva mă trolează. Doamna Boșcan nu e neica-nimeni, a lucrat vreo 5 ani la ICR Stambul și încă vreo 10 la Facultatea de Istorie București. Unde e PROFESOR. De unde naiba are informația asta, că să citeze calumea nu știe. Ce căcat e „op. cit”? Care e aia? O fi și doamna o extremistă de dreapta de care ne avertizează istoricul ăla de la început, care inventează falsuri istorice?
DACĂ TOT CE-AM ZIS PÂNĂ ACUM A FOST O PROSTIE?
Noroc că, deși doamna profesor nu știe să facă o citare calumea, am rămas cu un nume. A. Cretzianu. Alexandru, cum era numele lui complet, de fapt. Fost ministru de externe al României, nepotul lui Știrbey. Aparent acesta a scris într-o carte faza cu Bond. Și, totuși, care-i cartea, că doamna profesor nu vrea să-mi zică. Întreb pe Damian, ce-i cu Cretzy? Îmi spune că dacă găsesc ceva de el să-l cred, ăla era om serios și, tehnic, ar fi trebui să știe ce-a făcut neamurile sale. Plus că era ambasador la Ankara în perioada aia. (Deși ar fi o mică poveste cu el cum a făcut o mică inginerie financiară înainte să dispară din țară, altă treabă).
Și-acum caută, fratele meu, la întâmplare, din ce-a scris Cretzianu, unde a menționat el de Bond. Nuș cum să zic, dar majoritatea scrierilor sale nu-s în România ci undeva prin SUA, la Hoover Institute de la Stanford, vreo 30 de volume. Dar îmi aduc aminte că domnul P. zice că a citit asta într-o carte în română. Și, ca să n-o mai lungesc, informația apare în cartea „Ocazia pierdută” scrisă de el însuși și publicată la Iași, oraș despre care, după am aflat de la istoricii contemporani, e sărăcia culturii. Și-am investit 24 de lei (cartea de la anticariat plus transport cu poșta) să fac eu munca profesorilor de facultate de istorie.
Și cât de mult ar putea fi acest Bond inspirația pentru James Bond?
Cea mai tristă știre despre James Bond pe care am citit-o în ultima vreme, în afară de aia în care scenariștii de la ultimul film voiau să facă o secență cu un Bond femeie care-și schimbă tamponul, este povestea unei familii din orașul Swansea. Bunicul lor a fost un tip pe nume James Charles Bond care ar fi lucrat ca SOE (Special Operations Executive) și de-acolo s-a inspirat Flemming pentru nume.
Îți dai seama cam cât fac ăia diferența între filme și realitate de cred așa ceva. Pentru că ei cred că un fost angajat al serviciilor secrete poate să scrie la câțiva ani după cărți despre spioni ai acelor servicii secrete având exact numele spionilor fără să fie împușcat și aruncat la pinguini de acele servicii secrete.
Versiunea oficială, practic cea acceptată de toată lumea, e că James Bond este luat după numele unui ornitolog american care scrisese o carte despre uitat la păsări. De fapt, Flemming a explicat de vreo câteva ori că a ales numele de „Bond” pentru că i se părea super-banal și voia să ca purtătorul lui să pară cel mai plicticos om din lume. Genul ăla de nume pe care-l pui pe pașaport unui tip care trebuie să meargă în secret într-o misiune diplomatică să nu atragă atenția, știi ce zic? Genul ăla de nume pe care l-ar da un tip care a lucrat în servicii secrete.
Aș zice că nu l-a dat neapărat că ăla era ornitolog și că avea cartea lui prin casă, ci că era un nume super-plicticos (mă rog, la vremea când a scris cartea). E ca și cum i-ai da unui spion o mașină Skoda Fabia albă în care are doar CD-uri cu muzică de Bryan Adams.
Așa că, dacă amărâtul ăla din Swansea susține că Bond era tac-su, nu văd de ce nu am susține și noi o trăznaie similară. De ce n-ar fi inspirația pentru Bond exact genul de gagiu care putea să combine o regină la un sexuleț, să știe să învârtă banii și să aibă, efectiv, un pașaport cu numele Bond, dat de serviciile secrete britanice?
A, și știu că genul ăsta de idee va fi privită prin aceeași prismă cu „românii au inventat roata și focul”, dar nu-mi pasă foarte mult. Cimpanzeii ăștia binari pot participa liniștit la același congres cu intelectualii de tip taximetrist, fanii discursului „nu ne mai facem bine” și să arunce cu fecale unu’ într-altul până se satură.
Pentru a trece peste circul media făcut pentru clickuri trebuie să privești anumite lucruri cu relaxare, nu să sari ca rața la muci de fiecare dată când unu’ zice „băi, ia, mai șmargu cu indicațiile de la Bruxel, că mă doare și pe mine un pic capul. Chiar nu-s ultimul fraier de pe planetă” și să-l faci legionar, extremist de dreapta, Hitler direct, ce mama mă-sii.
Nu orice om care admiră dacii e un tâmpit iremediabil, nu orice om care-și afișează steagul pe casă e un ultranaționalist care vrea să iasă din UE, nu orice om care are rezerve față de vaccin este un „anti-vaxxer” și trebuie să moară ca să vadă c-a greșit și nu orice rumân care se duce la slujbă duminica automat are impresia că Dumnezeu a făcut lumea cum face Tăpălagă un editorial, punând un căcat pe roata olarului și dând cu apă, îngrijindu-l, mângâindu-l și modelându-l până iese un ulcior de înțelepciune.
Și până una alta, oricum o învârți, primul Bond a fost rumân. Dacă isterioții care vor să facă din seria James Bond ceva mai incluziv, care să introducă o lesbioancă latinx non-binară demisexuală, eu zic că mult mai mișto ar fi ca următorul Bond să fie un moș de 70 de ani dintr-o țară de care n-ai prea auzit. Că ăia sunt mai puțin reprezentanți în filme decât negrii. Și-n loc de martini să ceară un Supramax Articulații. Shaken, not stirred.