Am avut ocazia să văd ultimul film cu Batman, numit Batmanul, la noul Cinema City de la Afi Brașov. Ce să zic, mișto cinema, poți da scaunele pe spate un pic, rândurile sunt suficient de depărtate să vezi ecranul bine. Chestiile astea contează când ai parte de un film de trei ore, cum văd că e moda acum. Și-acum să vorbim despre film și cinema.

Starea cinema-ului la început de 2022

Înainte de film s-au dat niște trailere, toate erau la filme de-astea cu super-eroi. Excepția o făcea o comedie românească, în care aspectul comic este că cineva crede că Smiley este actor. Filmul cică e bazat pe fapte reale, trailerul e făcut românește, adică nu mi-am dat seama despre ce ar putea fi vorba iar Smiley arată deprimat și cumva buhăit, pentru că probabil cineva i-a zis că oamenii serioși sunt luați în serios. Probabil.

În rest, era unu în sală care fuma. Nu țigări de-astea normale, iQos, ceea ce mi s-a părut un gest de căcat. Aparent nu există cineva în sălile de cinema să se mai uite din când în când dacă nu cumva clienții sunt cocleți. Și-acum să vorbim despre Batman, dar serios, cum nu s-a vorbit niciodată. Cum nu se predă la școală, pentru că anumite lucruri nu se spun.

Ce este Batman

Pe hârtie, Batmanul e un erou de benzi desenate, care erau pe hârtie, pe vremuri. Ca personaj face imediat un secol în varianta asta, că înainte se numea Zorro. Personajul este un băiat de bani gata care-și vede părinții omorâți și vrea să-i răzbune, în particular, și apoi să împartă justiție la el în oraș, în general. Cam asta este varianta oficială. De prin anii ‘80 în fiecare decadă am avut la cinema un Batman, care arăta cumva diferit la suprafață, conform trendurilor din acea epocă. Înainte de anii ‘80, cum spuneam, Batman se numea Zorro, excepția făcând-o anii ‘60 când am avut parte de amândoi.

Întrucât publicul care merge la cinema are aparent o preferință pentru acest tip de personaj, trebuie să înțelegem mai bine ce este cu adevărat Batman, dincolo de pagina de wikipedia și explicațiile miilor de site-uri și canale youtube care ne vor spune ce „easter eggs” și „details” am ratat.

Dacă te duci până la capăt, scormonești până în întunericul care-l înconjoară și o faci cu sinceritate, Batman este sentimentul ăla pe care-l avem toți că am bate pe cineva. Ăsta e adânc înrădăcinat în psihicul bărbaților în special, cine n-are așa ceva este, cel mai probabil, o femeie care încă n-a făcut trecerea. Transexual înainte de operație, cum se mai zice.

În ciuda a ce se predă la ora de propagandă, diferențele între bărbați și femei sunt mult mai adânci și mai complexe decât ștromeleacul, țâțele și cantitatea de testosteron din vene. Sunt și psihice, iar psihic vorbind, orice bărbat care a făcut vreodată o introspecție de-aia adevărată, cum se face, să ieși terminat de spaimă din subconștient și ce-ai descoperit acolo, cunoaște sentimentul. Batman este personificarea acestui sentiment, peste care s-a pus, pentru a fi acceptabil în societate, niște glet de-ăsta, niște scuze. În cazul lui e că cineva i-a omorât părinții.

Sunt numeroase cazuri în care oamenii care au trecut prin faza asta au reușit cumva să se împace cu ideea. Inclusiv Batmanul o face aproape de fiecare dată, dar rămâne totuși pe metereze pentru că mai are ceva de făcut. Recte, să bată oameni. Batman nu omoară, asta e o regulă de bază în cazul personajului, nu, el doar bate alți oameni de le sună apa în cap. Îi bate de le rupe fața, mâinile, picioarele, coastele, îi bate ca la fasole, ca pe ouăle pentru maioneză.

Filozofia de viață a lui Batman este simplă: vede în jurul lui o grămadă de oameni pe care-i consideră inferiori, ba pentru că fură, ba pentru că-s urâți, ba pentru că nu au aceleași idei ca și el, și decide să-i bată. Scopul nu este neapărat să-i îndrepte, să-i convingă să nu mai facă chestiile alea care-l deranjează pe el (și poate și societatea), nu, scopul lui Batman e să bată. Îi bate pe oameni până ajung la azil, după care ăia scapă, și Batman îi mai bate încă o dată.

În toată istoria recentă nu există un personaj care să fi spart mai multe fețe decât Batman. Sute de mii de personaje imaginare s-au trezit la un moment dat cu pumnul, cotul sau piciorul lui Batman în față, iar în ultima perioadă am văzut că e pasionat de dat cu capul în gură.

Și toți ăia care ne uităm la Batman trăim acest catharsis minunat, această descărcare, de a bate pe cineva, chiar dacă pentru câteva ore. Aceasta este magia filmului, ne transportă într-o lume în care spargem fața cuiva. Dacă vrei să vezi cât de puternic este acest sentiment e suficient să observi că în mai toate filmele Batman mai are parte și de femei, toate super-mișto, zeițe de-a dreptul, dar cumva pe toate le abandonează pentru plăcerea de a bate alți oameni.

În toate variantele ajutorul lui Batman este valetul său Alfred, un om mai în vârstă, al cărui rol este, de fiecare dată, să-i spună „băi, înțeleg că-ți place bătaia, dar poate mai ieși și tu în lume, mai fă și altceva, serios acuma”. Aproape în fiecare film Alfred îi spune asta lui Batman, să găsească și alte activități în afară de cafteală.

Evoluția cinematografică a lui Batman

Primul Batman de cinema a fost, totuși, prin 1966. Pentru că societatea încă mai avea în minte memoria a ceea ce înseamnă bătaie adevărată, după A Doua Mare Bătaie Mondială, acest Batman masca pofta de cafteală prin tot felul de gesturi comice. Te bătea dar te și făcea să râzi, cumva. Doar cât să nu-ți aduci aminte ce se întâmplă când escaladează bătaia. Cumva ăsta nu a produs catharsisul scontat, că a urmat o lungă perioadă de timp în care nu s-a mai produs un Batman serios. Pofta de violență a fost cumva satisfăcută prin alte filme, plus că trezindu-ne un pic, a trebuit să găsim o soluție prin care omul nostru să caftească alți oameni fără să fie consecințe pentru el. A, și la finalul anilor ăia toată lumea era prăjită, era mișcarea hippie, toți cântau numai despre pace. Reprezentantul mișcării hippie în România a fost Nicolae Ceaușescu, care a dus manifestările de pace la un alt nivel, practic erau stadioane pline de oameni care formau cuvântul PACE cu corpurile lor. Acest ultim hippiot a murit împușcat, și el și nevastă-sa.

Cam în aceeași perioadă în care se pregătea să i se scoată pacea din cap lui Ceaușescu, cu ajutorul unui glonț, Batman revine pe marile ecrane. Acest Batman este un tip care arată ca psihopații ăia de pe Wall Street, are privirea aia fixă și vede în jurul lui numai Jokeri care merită niște pumni în cap. Michael Keaton, care mai jucase personaje psihopate este ales pentru rol. Tot el revine în 1992 să mai bată și alți oameni, în general de-ăia care nu arătau mișto și trăiseră mult mai nasol ca el. Pinguinul, de exemplu, unul din oamenii bătuți de Batman era atât de urât că părinții l-au aruncat în canal. Sigur, chestia asta te face un pic mai nasol ca om, iar Batman rezolvă problema cum știe el, cu bătaie.

Următoarele două filme cu Batman au fost cu actori care nu prea aveau vibe-ul ăsta în ei, de psihopați care te bat de plăcere. Nici Val Kilmer nici George Clooney nu sunt genul ăla de oameni. Desigur, actori buni, dar nu-i vezi în rolurile astea. De-aia nici nu au fost apreciate foarte mult filmele deși oamenii și-au făcut treaba, au spart cu bătaia oameni care avuseseră niște probleme în viață și acum se răzbunau pe societate.

Pentru renașterea seriei este ales un actor cu experiență în roluri de oameni bolnavi la cap, Christian Bale. Actorul a adus cu el pe ecran plăcerea aia de a bate alți oameni până-i bagi în spital. Acest nou Batman petrece aproape 7 ani călătorind în lume să învețe să bată mai bine. Acesta este considerat poate cel mai bun Batman, pentru că omul e extrem de dedicat ideii de bătaie. Când, într-un final, este bătut de unul și mai bun, singurul lui gând este cum să se întoarcă ca să-l bată. Încununarea trilogiei este când Batman se întoarce în oraș, nu ca să-l salveze, ci ca să-l bată pe ăla. Restul sunt chestii secundare, ce este important să mai spargă pentru ultima oară pe cineva cu bătaia.

În deceniul trecut pofta de bătaie a lui Batman a ajuns la paroxism. Următorul Batman este, pur și simplu, despre cum Batman trebuie să-l rupă cu bătaia pe Superman. Este o orgie de violență. Superman este, practic, bărbatul perfect, puternic, frumos, un zeu printre simpli muritori și singura idee a lui Batman este „dacă nu-l bat pe ăsta nu mă simt bine”. O spune foarte explicit. Bărbații care au trăit sincer vreodată în ei înșiși vor mărturisi că știu cum e asta, senzația se numește „fața ăluia cere pumni”. Și-i dă să zacă. La un moment dat chiar îi sparge o chiuvetă în cap.

Filmul ăla are o scenă ciudată, care nu a prea plăcut, că Batman se oprește că ăla rostește numele lu’ mă-sa. Greșeala nu e că el și Superman au mame cu același nume, greșeala e că Batman s-ar opri din bătaie din cu totul alt motiv decât „am terminat să-l bat pe ăsta”.

Evoluția acestui Batman se încheie când, după ce a bătut tot ce poate pe planetă, vine cu ideea de a bate un extraterestru, și pentru că partea asta îl depășește un pic, adună mai mulți oameni capabili de bătaie, cu care atinge obiectivul scontat.

Batman în 2022

În ciuda circului media, Robert Pattison este o alegere bună pentru rolul ăsta, pentru că omul poate interpreta psihopați, cine nu crede n-are decât să se uite la superbul Cosmopolis al lui Cronenberg. Nu e niciun spoiler, îți dai seama și din trailere, Batmanul acesta caută bătaia. Tipul nu e un ninja, nu are intenția să o facă discret, nu, se pune în situațiile în care poate împărți cât mai mulți pumni. În mod repetat de-a lungul filmului spune extrem de explicit „băi, știi cine sunt eu?”, înainte să se apuce să care pumni și picioare.

Toți Batmanii au o anumită furie în ei, iar ăsta este cel mai nervos dintre ei. Orchestrația excelentă a filmului ajută, omul bate pe muzică simfonică, fiecare pumn e însoțit de glorioase violoncele și alte instrumente similare. Dușmanul lui este un tip aproape indentic în privința filosofiei de viață, atâta doar că ăla nu știe să bată cu pumnul și alege alte metode. Acest Batman este poate cel mai pasionat de bătaie, nu doar că nu-l interesează prea mult femeile, nici măcar banii nu înseamnă foarte mult pentru el. Este primul Batman care nu are o scenă de-aia de tip „întâlnire de afaceri”.

Filmul este destul de realist, cu excepția faptului că el și primarul ales al orașului sunt imuni la gloanțe. Fata care o interpretează pe CatWoman e bună, așa cum trebuie, știe bătaie, dar nu o ajută foarte mult, pentru că are totuși 45 de kile. Există tendința asta în filme de a arăta femei bune la bătaie care reușesc să doboare oponenți dubli ca dimensiuni, de fiecare dată pare fals iar filmul ăsta nu face greșeala asta. Iar personajul e bine făcut, cel puțin aici, aș zice că e cea mai bună CatWoman de până acum.

Ca aspect general e cam noir toată treaba, 90% din timp plouă în oraș, plin de reclame și grafitti-uri cu tâlc, ai niște senzații de Blade Runner, ăla bun, din ‘82. Când nu bate Batman își petrece timpul fiind amenințător, simți tot timpul că ar putea izbucni, e bine făcută partea asta. Sigur, în viața reală Batman ar fi milionarul Bruce Wayne, dar aici apare în vreo câteva scene, este filmul cu cel mai puțin Wayne dintre toate.

Povestea nu se grăbește, durează până Batman își satisface pofta de bătut, cam vreo trei ore. Putea fi mai scurt un pic, e o urmărire cu mașini care nu e chiar așa de interesantă pe cât ar părea, dar în fiecare film trebuie să apară și mașina lui Batman, și ăsta e motivul. Altfel, e filmul în care Batman își pune problema, la modul cel mai serios, dacă nu cumva exagerează cu bătaia și n-ar trebui să mai facă și altceva, că nu prea ajută deloc orașul faptul că el bate pe toată lumea. Sincer, nu cred că o s-o facă, am înțeles că rupe deja la box-office, deci e loc de un sequel cu și mai multă bătaie.

Farmecul lui Batman

Știu, o să zici că mai sunt și alte filme cu bătaie, alea cu karate, Matrix (care este practic fantasy-ul programatorilor că bat și ei ceva), John Wick, care e și bătaie și omor, Rocky, o serie de filme numai despre cărat pumni în cap, Nobody, care este John Wick cu alt personaj, sau filmele Marvel, în care majoritatea oamenilor care se bat au oricum puteri supra-naturale. Acolo e bătaie pe steroizi, americanizarea conceptului de bătaie. Este un fel de Beyond Bătaie, cum burgerul făcut în laborator din chimicale, ca să nu fie din carne, să bucure pe vegani, se numește Beyond Burger. E cam același lucru.

Diferența în filmele Batman o face un mic detaliu. Batman e mascat. Oricine dintre noi poate fi un pic Batman, își trage o cagulă pe față și se duce și bate oameni fără consecințe. După ce ți-ai satisfăcut pofta de bătaie și de condus mașini neomologate RAR distrugând ce vrei tu prin oraș te întorci acasă și faci pe normalul. „Nu știu boss, am auzit că s-au bătut unii prin oraș, habar n-am ce s-a întâmplat”.

Nu e o coincidență că Batman trăiește și se naște într-o peșteră. Bărbatul civilizat așteaptă să-i plece musafirii din casă, face frumos cu mâna, apoi dă cravata și costumul jos, se dezbracă de toată civilizația și se duce într-o peșteră de unde renaște ca omul inițial. Ăla care se uită la lună și zice „în seara asta bat pe cineva”.

Cu toții știm că nu e ok să te bagi la bătaie nemascat, că riști sancțiuni. Plus că te ține minte lumea, poate chiar ăia pe care i-ai bătut, și or vrea să te bată și ei la rândul lor. Așa, mascat, noaptea, tu alegi momentul și locul unde te duci să faci niște bătaie.

În ciuda a ceea ce cred cucoanele, filmele cu bătaie nu fac băieții și bărbații mai violenți, dimpotrivă, oferă un debușeu psihologic. Iar acest Batman din 2022 conține niște bătaie de calitate. Recomand.