Dom’le, s-au adunat hienele în jurul Patriarhului, mi s-a transmis că însuși Vasile Bănescu a avut pe Facebook o poziție contrară celei din Lumina. Iar în ziarul ăla cică nu apare nimic fără aprobarea lui Daniel.

Problema importantă care se dezbate acum este “de ce nu sărbătorim Paștele cu catolicii ca oamenii normali” și situația e încordată.

Atât de încordată încât a trebuit să mă întrerup din zugrăvit o cameră să mă bag și eu în discuție, că se știe, eu cu Danny-s sunt pe felie, noaptea-i neagră când mă duc pe deal la Mitropolie, tragem whiskey și tutunuri și băgăm o anarhie, ca să fie, dacă-ți sună a poezie, hai descrie, auzi basul și cu toaca mare cum răsună în chelie? A, și am auzit că pentru fiecare text pozitiv mi se iartă 20 de păcate, deci mai am de scris doar patru miliarde și v-am pupat pe bască. Plec ca sfântu Ilie spre ceruri, într-un car de foc.

Și dacă ești troll, te rog, sugerează-i lui Bănescu că Daniel mă plătește mai bine ca pe el, gen, cu 50 de lei în plus, să vedem dacă poate să fie și mai lugubru și mai încruntat. Că am impresia că nu și-a atins întregul potențial.

Și toate astea au pornit de la domnul Adrian Papahagi, pe care toată lumea îl cunoaște ca un om erudit. Și de-aia, pentru început, trebuie să explicăm ce-i erudiția.

Și de ce unii au mai multă erudiție decât alții
Și de ce unii au mai multă erudiție decât alții

Erudiția: definiții, exemple, studii de caz.

Erudiția e o boală specifică tocilarilor. Vorbesc foarte serios, uite, iau acest citat din wikipedia: “Conform Centre national de ressources textuelles et lexicales (CNRTL), erudiția poate fi definită drept: practicarea unei metode de adunare a unor documentelor numeroase și deseori exhaustive în scopul cercetării lor”. Adică șobolănismul de bibliotecă. Ion Cristoiu e un erudit.

Eu am mai zis-o, am avut și eu erudiție când eram mic, dar am fost la medicul de familie și mi-a dat o alifie.

Da, în fine, noi asociem erudiția cu intelectualitatea și pe intelectuali cu oamenii deștepți, care este o chestie care încă n-a fost dovedită. În România cel puțin. Că cu intelectualii noștri avem o treabă. Că-s cam tâmpiți și cam țărani. De-aia l-am și pus pe Ceaușescu în titlu, să-i sperii, că și ăla avea niște păreri despre ei.

Să dăm cuvântul intelectualului Theodor Paleologu, ca să stabilim nivelul discuției: “Hater-ul ortodox detestă intelectualii și tot ce poate fi asociat cu această categorie: cultură, educație, rafinament, știință de carte, libertate de gîndire”.

Eu sunt convins că a scris fraza asta cu o singură mână, pentru că cu cealaltă făptuia malahie și se admira în oglindă. Să ne înțelegem, când vorbea de intelectuali, se descria pe el: cultură, educație, rafinament, știință de carte și libertate de gândire”.

Bine, mi-a dat block după ce i-am atras atenția că din cauza bășinilor de genul ăsta nu-i suportă oamenii, dar principiul rămâne.

Și dup-aia continuă la același nivel de antagonism: “De unde vine atîta ură? Din invidie, frustrare, prostie, răutate”.

În fine, n-o să redau tot textul, cine vrea n-are decât să-l citească , ideea generală e că “eu sunt deștept, iar voi sunteți proști”, de parcă-i un Glen Runciter ce și-a găsit angajații morți de proști și acum vrea să comunice cu ei (dacă ai prins referința asta, bem o bere).

Și, mai departe, textul e incredibil de simpliot. Dar, pentru că e erudit bagă niște cuvinte mari, ca să nu pară că gândește ca un absolvent de 10 clase la uman, ci un mega-deștept.

Pe vremuri, oamenii n-aveau dexonline la o aruncătură de băț, și când venea câte un papagal de-ăsta și începea să toarne ce cuvinte a învățat el prin cărți și ce citate știe de la niște deștepți, nu prea era contrazis. Acum poți să verifici că sunt doar cuvinte care zornăie interesant, în rest e vai de capul lui. Ăsta, de exemplu, zice că ura împotriva intelectualilor e veche, de-aia l-au omorât pe Socrate. E la același nivel mintal ca oamenii ăia din bancuri care se iau la bătaie că au aflat că ungurii l-au omorât pe Mihai Viteazu abia acum.

N-am terminat facultatea la Sorbona, dar până și eu știu că faza aia cu “fericiți cei săraci cu duhul” nu se referă la ăia care n-au citit și-s proști. Duhul are alt sens, e daimonul ăla care te freacă la cap, că tot vorbim de Socrate, ăla din capul tău care cu care te tot cerți. Poți să-i zici cum vrei, duh, spirit, conștiință, Dumnezeu sau chiar și Vasile. Și Iisus, care era deștept, deși nu prea citise cărți cât Paleologu, la aia se referea. Deci cu cât ești mai sărac în direcția aia, cu atât mai multe șanse să ajungi în Rai. Poți să fii și foarte deștept și sărac cu duhul, și invers. Sunt vreo cinci pseudoștiințe și vreo două științe care se ocupă exclusiv de chestia asta.

Și, oricum, ăsta e un geniu pe lângă alt cetățean care suferă de intelectualism în fază terminală, respectiv Teodor Baconschi. Gagiul ăsta a scris acu’ vreo câțiva ani o carte numită “Facebook - Fabrica de narcisism”, ca un om care înțelege fenomenul, după care, și nu mint, verifică, câteva luni mai târziu s-a certat cu imgur că e nesimțit că acolo a apărut o poză cu Cărtărescu parcând aiurea.

Dar nimeni nu se așteaptă la acest om să se priceapă la internet, dar măcar la chestiuni mai pe la el pe-acasă, gen organizarea Bisericii, că la un moment dat a făcut parte dintr-o comisie care l-a pus pe Daniel patriarh interimar prin anii 90, când Teoctist a avut un moment de slăbiciune.

Ei, în privința unirii Paștilor, argumentele lui Baconschi - după ce trece peste perioada de autogratulare (malahia e demon puternic în acești oameni, o să mai vezi) că l-a adus pe Papa Ioan Paul al II-lea în România - sunt că asta ne-ar face mai proeuropeni .

Vezi tu, Baconschi e îngrijorat de asocierea asta între oamenii care sunt eurosceptici și un pic cam precauți cu NATO, ortodoxie și naționalism. Pe bune, e atât de simpluț.

“Concretizarea propunerii de a sărbători nu doar Nașterea, ci și Învierea lui Hristos în același timp cu restul lumii creștine ar putea reconfirma europenitatea Ortodoxiei noastre de matrice latină, amintindu-ne tuturor că milioanele de români din diaspora nu s-au mutat în Federația Rusă”.

A, și ca orice gargaragiu care doar reciclează idei, nu emite una proprie, confundă euroscepticismul cu guvernoscepticismul. Orice om care nu e năuc tot timpul de la avalanșa de titluri de pe fabrica de narcisism ar putea observa o chestie: românii n-au o problemă cu UE, dimpotrivă, le place. Au o problemă cu guvernul UE, Comisia Europeană și restul scamatoriilor. E ca și cum ai spune că ești româno-sceptic că nu-ți place Guvernul României. Ideologia asta cu “ești anti-guvern => ești anti-stat” am mai văzut-o. De obicei statul te convinge cu bastonul de jandarm. Sau cu armata, că la noi se practică să te omoare armata pe stradă și să nu-și ceară scuze.

Argumentarea de tipul “ești anti-globalizare, dar ai iPhone” e făcută de idioți. Nu-s anti-globalizare, sunt anti-reguli globale din care aș putea pierde. Cum ar fi dolarul monedă mondială, că mai pățești o pandemie, ăia dau ajutoare la săraki, tipăresc bani în prostie și pentru că e monedă de referință ți se scumpește totul pe planetă, pentru că US exportă inflație.

Și-ajungi să te întrebi de ce este așa de iobag dl. Baconschi în relația cu guvernele, dar și alții de teapa lui.

Departamentul de Erudiție al Statului

Ei, aici e șpilul, dacă avem o problemă rămasă din comunism e că avem prea mulți intelectuali de stat. Francezii, care au inventat tot ce este nasol pe planetă, au inventat la un moment dat și naționalismul. Și pe glob au loc frecvent campionate de naționalism, iar una din metodele de câștigat la asta e să ai mulți de-ăștia, deștepți, filosofi, oameni cu facultate.

Țara comunistă România voia să câștige foarte mult la campionatul ăsta, cam ca la gimnastică, și a creat foarte multe locuri de muncă pentru intelectuali. Dacă nu mă crezi, întreabă-l pe Pleșu la ce uzină a lucrat înainte de 1989. Sau pe Cărtărescu. Am mai scris faza asta, existau pe vremea aia două feluri de a fi ostracizat, ca inginerul Gheorghe Ursu, mort de la bătaie în pușcărie, sau ca Pleșu, cu domiciliu forțat și trei mese copioase pe zi la vila lui George Enescu.

Scriitorii, care-s cei mai bășicați pe moartea comunismului, primeau bani de la stat la liber aproape, din fondul literar, să scrie moloz și să se pozeze cu Marin Preda sau alți vreo câțiva care erau buni.

Dar, că erau buni la gargară, au lansat teoria asta cum erau ei oprimați pe vremea comunismului, și-acum le e dator cumva statul. Și-uite-așa, cumva, statul a creat și mai multe locuri de muncă pentru intelectuali.

Dl. Papahagi, de exemplu, este medievist și profesor de literatură engleză veche la Universitatea Babeș Bolyai, un mamut de stat. Unde-i învață pe studenți despre Shakespeare și alții. A și scos niște cărți cu sonetele lui, omul e specialist. Și bugetar. Statul român plătește pe unul să explice la oameni care-i faza cu engleza medievală.

Care trebuie să fie ceva esențial, aparent. Că, aparent, în privința tractoarelor, am zis că nu mai avem nevoie de ele, le putem cumpăra și din altă parte. Dar la engleză medievală, fratele meu, fără aia nu se poate.

Paleologu face parte din corpul diplomatic, am impresia, că a fost ceva ambasador printr-o țară, de-aia se uită de sus la noi. L-am trimis să arătăm occidentului că știm și noi să purtăm papion. E și profesor la Universitatea București, de Științe Politice, că și de-asta avem nevoie în loc de tractoare.

Acuma, eu nu-s anti-universități, dar dacă tot ne place occidentalismul și SUA, de ce nu le privatizăm și pe astea, erudiților? Nu știu ce să zic, că tot lucrează ăștia acolo, și-i plătesc, gen, de ce nu discută despre asta toată ziua? Ah, stai, pentru că dacă ar fi pe privat s-ar discuta pe performanță și nivelul lor este extrem de redus. Să fim serioși, niciun om cât de cât deștept nu citează din ăștia doi dacă e ceva.

Baconschi este angajat la Ministerul de Externe, cu rang de ambasador, se ocupă de problemele Dunării de jos. Și cred că face treabă bună, că încă nu ne-a atacat Dunărea. Probabil pentru că n-am făcut nimic s-o supărăm, nici măcar un pod.

Măcar Dan Alexe, care nici el nu e o lumină, când îi mai ia pe toți ăștia la șuturi o face pe banii lui. Că ăla e angajat la un post de radio. Sigur, postul de radio al CIA, dar nu-s banii mei. Papahagi, Paleologu, Baconschi sunt doar niște bugetari aroganți, semi-competenți, care se masturbează public de fiecare dată când scriu ceva care se termină cu cât de deștepți sunt ei.

Și pentru că nimeni nu le spune asta în față, că de fiecare dată când le-o spune cineva blochează dialogul, tot exagerează cu tâmpeniile pe care le scot pe gură. Intelectualii plătiți de stat se numesc propagandiști. Singura diferență între comunism și acum e numele ideologiei. Ei fac același lucru. La comuniști n-a funcționat treaba asta, de ce ar funcționa acum?


Asta ca să explicăm de ce nu-i suportă lumea pe intelectuali. Poate citește și Paleologu când ia o pauză de la tras propriile bășini pe nas cu o pasiune demnă de un cocainoman.

Și de ce ăștia sunt pro-guvern de fiecare dată. Că-s iobagii Guvernului. Ce, crezi că l-ai putea angaja vreodată pe Papahagi în privat? Pare genul de om care se electrocutează când schimbă becurile.


Bun, și-acum, după ce i-am așezat pe ăștia în contextul potrivit, hai să facem și vreo trei argumente, cum am învățat la școală, de ce nu e bine să unim Paștile. Și nici măcar n-o să fie neapărat religioase.

Primul argument: zile libere

Pentru că ăștia-s bugetari, și au cam 300 de zile libere pe an, habar n-au cum e munca în mediul privat. În principiu, cam prost plătită. N-am ceva cu bugetarii în general, ai nevoie și de ei, am ceva cu ăia inutili. De exemplu, părerea mea e că Universitatea Transilvania din Brașov trebuie privatizată și banii pe care-i dădeam să scoatem 300 de absolvenți de Litere (numai în Brașov, apropo) pe an să fie redirecționați spre poliție. Sau un adăpost de boschetari. Economic, social și moral vorbind, să iei un boschetar de pe stradă și să-i faci un rost e mult mai profitabil decât să iei o putoare și să-i subvenționezi trei ani de școală să mănânce cacao dup-aia despre cum lumea nu mai citește.

Pe de altă parte, la privat, dacă ești altă religie decât cea creștină, primești câteva zile libere în plus, pentru sărbătorile tale. Acuma, cât de greu e să te dai evreu sau ceva? Ce crezi, la rabini nu le plac banii? Dai și tu 100 de lei, scoate ăla o adeverință pentru servici. Sau poate ai un preten musulman.

Bine, și dacă ești ungur e bine. Că dacă ești ungur și ai mulți români prin firmă, ai liber de Paștele tău, ai liber și de Paștele lor, că n-or să te cheme ăștia pe tine singur la job.

Separarea asta cu sărbătorile aduce mai multe zile libere, și dacă nu crezi că e un gest cu adevărat ortodox, am o informație pentru tine, mafrend. Să nu-ți închipui că Andrei a fost ales sfânt național pentru că chiar conta. Puteam s-o punem pe Parascheva. Sau mai sunt mulți alții. Nuuu, a fost ales că se sărbătorește cu o zi înainte de ziua aia națională, și putem face punte, mai scoatem și noi o zi liberă în plus, știi ce zic? Aici s-a văzut înțelepciunea BOR.

Pentru bugetarioții ăștia universitari nu contează, dar pentru noi, ceilalți, da.

Iar la discuția cu “românii au prea multe zile libere” și “ar trebui să muncească mai mult”, ar trebui să te gândești bine. Dacă ai un vecin care dă cu bormașina ar trebui să știi că românii muncesc. Nu vor să muncească la muncă, iar aia se întâmplă pentru că-s salariile mici. Că dacă se duc în Occidentul la care se închină Baconschi, bagă ca sparții. Le pun ăia ceva în salariu. Cel mai probabil, bani.

Patronachii de România nu prea vor să mărească salariile, că altfel n-ar mai putea ei să aibă suficienți bani să ia Lamborghini la copchil, că merită săracul, a luat 3 puncte la Bac și din ce știm din fotbal, asta e o victorie.

Și pentru că statul nu se ocupă de măritul salariilor la privat, că trebuie să plătească erudiți la facultăți, oamenii își măresc și ei salariul cum pot, pe matematică simplă: muncești mai puține zile și ai tot atâția bani.

De-aia, dacă se poate, nu doar că nu trebuie să unim Paștile, trebuie să vedem dacă nu putem cumva separa și Crăciunurile între ortodocși și catolici. Poate mai iese ceva și de-acolo, știi ce zic?

Al doilea argument: nu mă interesează birocrația

Lăsându-i la o parte pe măscăricii publici de care am vorbit mai sus, sunt câțiva care au dosarul la ei. Și mi se tot invocă lucruri, Conciliul de la Niceea, Ședința de Apostolat de la Capadocia, Teambuildingul de la Păltiniș, în fine, de-astea.

Acuma, vii tu și de dai creștin și când te întreb ce-ai înțeles din asta, după ce mă faci prost, te-apuci și-mi explici că cea mai importantă schemă e când a fost crucificat Iisus. Gen, data din calendar. Că aia contează acum. Erudiții, că beau numai în cercuri înalte, și vorbesc mai mult decât ascultă, habar n-au ce probleme serioase a Biserica acum. Faza cu data crucificării e chiar ultima pe lista de priorități.

Pentru atei: e ca și cum ai afla că peste o săptămână vom avea primul contact cu o civilizație extraterestră și ar ieși o mega-dezbatere publică între intelectuali despre cu ce ne încălțăm când vin ăia. Sau dacă ne încălțăm sau nu, să nu-și facă o idee greșită, cum ar fi că nu avem degete la picioare. Că e importantă prima impresie.

Și ar veni Baconschiul ateilor și ți-ar spune că dacă te duci descălțat la întâlnirea de gradul trei ești putinist.

Mi se pare nasol să mă controlezi la credință așa low-level, auzi, dacă tu crezi în Învierea Domnului de ce o sărbătorești în altă zi? Ai ceva cu noi? Zi bă, nu-ți place Europa? Păi după ce te-am scos din foame, că erați toți prin copaci pe-aici până să vină UE, mai ești și nesimțit.


Și-aici trebuie să deschidem o paranteză pentru dl. Vasile Bănescu pe care, personal, eu l-aș da afară. Mi-e simpatic omul, că e hater ortodox, așa ca noi, dar e un detriment teribil pentru funcția de purtător de cuvânt al BOR.

Atitudinea sa generală este una ostilă. Nu-l cunosc în particular, poate e haios, dar imaginea publică este a unuia care își antrenează sfincterul ca să spargă nuci cu el. E extrem de încordat.

Bănescu pare genul de om care se duce să spună bancuri la orfani, să le facă ălora o bucurie. Că micuții, după ce aud un banc de la Bănescu, își dau seama că viața nu e chiar așa de nasoală. E nasol să nu ai părinți, dar e mult mai nasol să auzi un banc spus de Vasile Bănescu. Dacă ar auzi vocea Domnului, chestie de care mă îndoiesc, aceasta i-ar spune “Bre, mai relaxează-te un pic, ai încredere în mine”.

Pe cine pui în loc? Pe Andrei Duban. Și ăla poate repeta ce vrea Partriahul să zică, e actor doar, și, în plus, știe și câteva bancuri bune. Te duci tu ziarist să iei o părere de la BOR pe nuștiuce scandal, pac, vine Andrei Duban, îți spune părerea, apoi îți zice și o dumă. Ziaristul pleacă informat, dar și cu o părere pozitivă, că a auzit un banc bun.


Revenind, mi se par nasoale și inutile discuțiile despre birocrație religioasă. S-ar putea să nu fie un argument asta, ci doar o părere personală, dar pe de altă parte dacă ai chef, n-ai decât să asculți un angajat din primărie de ce nu merg lucrurile cum trebuie în primărie.

O să te apuci de băut în 30 de minute, și băut de-ăla, nasol.

Orice discuție despre birocrație generează nervi, iar ăia care au venit cu ideea ar trebui să înțeleagă asta. Adică să înțeleagă partea în care enervează lumea ca să fie băgați în seamă, că altfel nu vrea nimeni să stea de vorbă cu ei.

De-aia se bate Papahagiul cu progresismul, că prima dată îi enervează pe ăia cu ce idei mai circulă prin lume și apoi se pune pe tronul lui de deștept și explică de ce nu e bine să nu fie bine.

Îmi aduce aminte de o discuție cu un tovarăș într-un birt, care mă tot freca la cap cu idei de la Andrew Tate cum “ce vor femeile” și “ce idei au” și tot încercam să-l fac să se oprească. Că ultima oară când credeam că există o conspirație a femeilor împotriva noastră, ălea jucau ălea elastic în timp ce noi ne cățăram în copaci și credeam că pentru că nu ne imită au ceva cu noi. Aveam vreo 6 ani, zic.

Acuma revenim la același nivel de discuție, că de ce ăia fac Paște atunci și de ce noi acum. Simplu: pentru ca să fie deschis de Paști la unguri la birt. Duminica dimineață poate vrei și tu un kurtos, o tocană, o treabă.

Nicăieri nu scrie că nu te poți bucura de Învierea Domnului la un gulaș. Deși, probabil, e un intelectual care poate să-mi povestească cum Cociliul de la Parma a decis ceva pe subiect și sunt reguli: ai voie gulaș, dar fără pâine, că e păcat. O prostie de genul ăsta.

Al treilea argument: ce zice tovarășul Nicolae Ceaușescu

Dacă ești mai tânăr și nu știi cine a fost tovarășul Nicolae Ceaușescu, e simplu: a fost cel mai mare super-erou român. Dacă adunăm toate poveștile despre Ceaușescu, ce-a făcut, ce-a ordonat, ce-a interzis, ce-a dărâmat, ce indicații a dat personal, vei afla că omul muncea cam 72 de ore pe zi controlând întreaga țară.

De-aia, cel mai probabil, a murit de epuizare.

Ceaușescu este folosit de foștii lui angajați de la Departamentul de Erudiție ca principalul vinovat pentru ce nu s-a făcut bine. Repet, oamenii nu-s foarte deștepți, dimpotrivă, nu le-ai da mașina pe mână. Că altfel s-ar întreba de ce avem un coleg de țară pe care s-au aruncat toate păcatele noastre. Că pare un arhetip cunoscut.

Da, mafrend, Ceaușescu este Iisus Cristos al pseudocreștinilor ăstora (povestesc mai încolo care-i treaba) că a luat toate păcatele lumii asupra lui și a murit cu ele în cârcă. Și pentru că nu cred în Înviere, ci doar în data ei, nu se închină încă la el.

Pe lângă sacrificiul pe care l-a făcut pentru țară (nu că eram noi lichele, el le-a făcut pe toate nașpa), Ceaușescu avea și niște idei. Omul nu era prost, oricât încearcă ciumpalacii să-l prezinte așa, dacă nu crezi, documentează-te pe istoria PCR și vezi dacă tu, un cizmar oarecare, cu câțiva ani de pușcărie la activ până la 25 de ani, poți să preiei puterea în cel mai mare partid in România. Și să ții de ea încă vreun sfert de secol.

Ăsta avea niște păreri și despre intelectuali. Ăia care zic că au fost oprimați, dar și alții. Uite, de exemplu, ce a vorbit la o ședință a Comitetului de Partid Bucureşti, din 15 noiembrie 1956. „Clasa muncitoare a dat o preţuire înaltă, care i se cuvine ştiinţei înalte, dar savanţii trebuie să‑şi facă datoria şi trebuie să-şi dea seama că ei trăiesc pe spinarea clasei muncitoare. Bunurile materiale se creează la sate şi pe ogoare şi din bunurile acestora trăiesc şi intelectualii. La rândul lor trebuie să-şi facă şi ei datoria, ca să-şi poată câştiga bunurile materiale”

Faza e că citatul ăsta e folosit cumva ca să arate că omul ura intelectualii, deși el spune altceva. Și-anume că ăia trebuie să-și aducă aminte, tot timpul, că trăiesc pe spinarea clasei muncitoare.

Eu, parexamplu, tot timpul încerc să pun pioneza asta pe scaun la tot felul de oameni care lucrează în domeniul meu, adică nemuncă fizică. Zic “Bre, cât am vorbit noi e un băiat care a înfășurat 100 de șaorme. Ăla a hrănit 100 de oameni”. Știu, că și ăla crede despre mine că-s haios și poate râde la glume, dar important e să țin minte tot timpul faza asta, că el poate trăi și fără ele. Eu, fără mâncare, mai greu.

Ce învățăm din asta? Că tocmai l-am glorificat pe tovarășul Nicolae Ceaușescu.

Dar dacă trecem de momentul ăsta, argumentul meu e că intelectualii ăștia ar mai trebui să se consulte și cu prostimea când mai au idei. Problema principală pe care o văd, și se vede din Cosmos, mulțumită credincioșilor care au creat dispozitivele să ajungem acolo, e că față de prostime e o oarecare ostilitate.

L-am arătat pe Papahagi, pe Paleologu, pe Baconschi. Toți au aceeași abordare, proștii nu vor paștele unit că-s proști, răi, putiniști, naționaliști, șoșociști de-alea. De unde atâta aroganță, mafrend? Ăia, opozanții ideii, sunt judecați și condamnați, nu se mai discută cu ei. De ce? Că am făcut eu facultatea la Sorbona. Că tata avea job bun, nu în uzină, că era bun la erudiție.

Da, știu, suferă de occidentalism pentru că părinții lor au dus-o nasol când n-am avut occidentalism, și invocă rahatul ăsta la fiecare două interviuri. Well, ce să zic, multă lume n-a avut sclavi și când a venit comunismul nu li s-a confiscat o vilă, un palat, ci o căruță. Iar vila s-a dat înapoi, căruța din părți. Și după schema cu confiscarea n-a primit job de intelectual la stat, să zică altora cum sunt proști.

Și-ajungem exact la faza asta, cu pericolul. Dacă-ți închipui că un prost oarecare nu-ți poate face probleme, gândește-te la Nicolae Ceaușescu. Nici ăla nu citise prea multe cărți și era probabil semi-analfabet. A fost relativ băiat bun cu intelectualii, de-aia au supraviețuit suficienți să se plângă de el. Roagă-te, dacă tot mimezi creștinismul, să nu existe deja unul la fel ca el, tot fără carte, fără prea multe idei în cap, care să nu fie atât de milos.

Că alianțe cu Occidentul am mai avut. Ar trebui, că tot îți plac cărțile, să pui mâna pe o carte să vezi cum s-a terminat.

În fine, ideea e că ăștia au pornit foarte ostil toată treaba asta și o continuă la fel de ostil. Ceea ce nu ajută la nimic.

Pseudocreștinii

Cine crede că există totemiști doar în păturile joase ale societății creștine se înșeală. Da, știu, e plin de exemple de oameni care cred că icoanele lăcrimează și e minune. Uită-te și la ceilalți. Icoana care lăcrimează pentru Baconschi este Uniunea Europeană și Alianța Nord-Atlantică. E tristă că sunt românii păcătoși și nu cred în ea și e multă suferință în lume. Dar dacă ne rugăm la ea, o să aducă alinare. Papahagi vorbește de “valori creștin-europene” la fiecare două fraze. Preocupările sale sunt preponderent ideologice. N-a mai vorbit cu un om real de când l-a trimis tac-su în 1991 să-i ia un pachet de țigări.

Icoana lui Paleologu este el însuși. Omul a candidat la președinția României, ăsta e un nivel de narcisim greu de egalat. N-ai cum să porți o discuție cu el să nu cumva să te spargă la nas de cât de elegant este. Sunt convins că, dacă-l întrebi, omul susține clonarea, doar ca să facă încă unul ca el cu care să stea la discuții ore întregi și să se complimenteze unul pe altul.

Și știu, dacă ai avut răbdare să citești până aici, că te întrebi “băi, dar de Mihail Neamțu de ce nu zici nimic, că și ăla e băgat în circul ăsta”.

Ei bine, aici intervine cel mai necreștin gest de la acești filfizoni. Mike Neamțu a avut și el o părere, și n-a fost părerea bugetarilor. Drept urmare Papahagi a dat divorț de Neamțu.

Scuze pentru printscreen-ul ăsta n-am găsit altul la rezoluție mai bună, dar arată cum au sărit bugetarii pe Neamțu că a avut și el o părere.

Cum zicea Paleologu cu libertatea de gândire? E ok, dar nu la Neamțu.

Și fii atent, eu nu-i iau apărarea lui Mihail Neamțu. E mai nasol de atât. Eu zic că, dacă pretindem că suntem creștini, trebuie să-l iubim pe Mihail Neamțu.

Desigur, putem găsi zeci de argumente pentru care Mihail Neamțu nu trebuie iubit. Costumul ăla corai ar fi unul dintre ele. Ideile lui, cu care poate nu suntem de acord. Fața aia. Cartea cu Trump. Mai pot scrie încă vreo câteva, dar deja m-am lungit.

Îl iubești pentru că și ăla caută același lucru, chiar dacă într-un mod diferit. Și dacă ești creștin, principalul argument ar fi fost că vrei să te unești cu ăia din dragoste frățească, nu pentru că Europa, birocrație sau suntem noi mai deștepți.

Și n-am întâlnit argumentul ăsta la domnii intelectuali, de-aia am o părere mai proastă despre ei.


Poate citește vreunul dintre ei asta și pricepe mesajul. Sau poate au un prieten bun care le face un rezumat. Poate folosește la ceva, până una alta, nivelul meu de ortodoxie e la primul verset din Evanghelia lui Ioan. Pwp, pa.