Nu există sărbători legale prea multe, plătești oamenii prea puțin

Amicus daco-romanus, cică suntem un popor de leneși, că iar ne-am dat două sărbători legale, prin ianuarie. Fii atent că o să curgă cu articole de-alea, că noi avem prea multe sărbători, în timp ce în țările alea bune, europene, nu sunt deloc.

Adică rumânul e leneș, mă înțelegi, nu vrea să muncească. Ei bine, e momentul să facem un pic de educație pe subiect și pentru asta trebuie să știi cum se folosește un dildo cu două capete.

Un capăt al dildoului se introduce în cur, celălalt capăt în gură, se strânge cu dinții și se mișcă. Asta ca să ai ambele mâini libere să poți scrie articole despre cum avem prea multe zile libere, și piața muncii, și competitivitate, de-alea. Se numește metoda Teodor Banconschi de editorialism.

În realitate, zilele libere înseamnă că angajații încearcă să-și mărească salariul cu fentă. Mai ales la privați, care nu vor și nu pot să facă asta. Pentru că-i sugrumă statul. Pentru că actualul Stat Român exploatează proletarii mai nasol ca Imperiul Otoman. Pe bune, o să-ți arăt.

1. Salariații nu-s contribuabili

Cetățeanul mediu din România delirează constant cu idei de genul ăsta, că el plătește taxe și are niște pretenții de la ele. În realitate cetățeanul mediu plătește foarte puține taxe. El plătește doar impozite, că alea-s puține. Taxe, spre zero.

A, e adevărat, când iei fluturașul de salariu scrie acolo că vreo 40% din bani s-au dus pe taxe, contribuții și alte fantezii, dar alea nu le-ai plătit tu. Le-a plătit angajatorul.

Proprietatea unui bun presupune că poți să te bucuri și să dispui de el. Ei, în cazul taxelor alea din salariu, tu nu poți să dispui de ele. Angajatorul tău, da, tu nu. Nu poți negocia cu Ministerul Finanțelor sau ANAF să întârzii plata aia cu trei luni că ai pățit niște sărăcie. Să faci un grafic de eșalonare, ceva. Sau cu asigurarea de sănătate obligatorie. Dacă ai una opțională, mai poți negocia, că aia ai făcut-o tu. Aialaltă nu.

2. Statul ia salariul înaintea ta

Presupunând că te angajezi undeva pentru prima oară, să devii un om productiv al societății, să faci PIB, dacă o faci legal prima dată își bagă degetul în miere statul. Efectiv ăla e primul fluturaș de salariu, o notă de informare cu “vezi că ți-am luat niște bani, ți-i dau eu mai încolo, vorbim”.

Pasiunea pentru luat bani este demonstrată și în partea în care statul își dă bani propriilor angajatori care să-i ia înapoi drept impozit pe venit.

Și știi de ce? Pentru că statul este extrem de suspicios pe tine, e paranoic de-a dreptul. De-aia îți cere certificatul de naștere, peste tot, vrea să fie sigur că ești viu. “Dom’le, sigur exiști? Păi n-ai cumva un document eliberat de noi care să ateste asta? Cum adică te-ai născut, cine te crezi, Iisus. Scoate dovada că ești viu”.

3. Salariile se plătesc, legal, cu întârziere

Stai că e ceva ce nu ți-am zis la partea de sus, aia cu iei salariu. S-ar putea să-l iei e formularea corectă.

Vezi tu, există o cutumă contabilicească cu privire la plătit iobagul. La un moment dat se dădea “avans” și “lichidare”. Ideea de avans era că ești plătit în avans pentru munca ce urma s-o prestezi. Ei, asta s-a transformat în altceva mai trist.

Dacă te angajai pe 1 ianuarie, avansul era, să zicem, pe 5 luna viitoare. I se zice “avans” dar în realitate e o întârziere de o lună. Bine, acum a trecut lumea la metode mai moderne, cam peste tot se dă salariul întreg, dar tot cu minim o lună întârziere.

Știi ce înseamnă o lună? Uite, cică inflația a fost 16% în 2022 în țara asta. Ar fi 1,3% pe lună. Asta înseamnă că de când te-ai angajat și până ți-ai luat primul salariu, acesta scăzut cu 1,3%. Dacă ai 1000 de euro asta sunt 13 euro. 65 de lei.

4. Salariații sunt plătiți “pe lună”

Salariul este o chestie care se dă lunar și are cam aceeași valoare. În fine, teoretic, am explicat mai sus cum e cu valoarea aia. Calculează 16% inflație la mia de euro, să vezi cât a scăzut ăla, să înțelegi de ce te doare capul.

Desigur, sunt ramuri industriale unde oamenii sunt plătiți la zi, la oră sau pe proiect. Și prin agricultură e așa. Dar majoritatea ălora care încasează bani din muncă sunt salariați. Și ăia iau lunar un salariu, chiar dacă luna are două zile libere sau 15.

Dar dacă împarți câte zile a muncit pe an la câți bani a câștigat, ajungem la ceva. Ajungem la raportul ăla. Care spune că pentru a mări suma de bani câștigată pe zi într-un an trebuie ori să mărești suma încasată, ori să reduci numărul de zile. E o tendință normală, pentru că orice om vrea mai mulți bani.

5. Statul insistă să dijmuiască iobagii deși e contraproductiv

De ani de zile ni se tot scot ochii cu o măsură a celui mai bun prim-ministru pe care l-a avut România după 90, respectiv Adrian Năstase. Este vorba de scutirea de la plata veniturilor din salarii a celor care lucrează în domeniul IT.

Discuțiile pe tema asta sunt infinite, că poate o e corect, poate nu e corect, că privilegiați, că alea alea. Dar toată lumea e de acord că domeniul e important și a explodat în ultima perioadă. Și unul din motive ar fi exact ăsta, că nu trebuie să plătească firmele “taxă că vreau să plătesc oamenii cu bani”.

Problema e care sunt argumentele să-i taxez pe ceilalți. Ce, industria producerii de mobilă nu e importantă pentru noi? Sau a producției de mașini? De ce nu renunți la banii ăia? O fi o gaură atât de mare în buget?

Mă îndoiesc, bani sunt, e plin de bani în România. Știai că pe România TV se dă reclamă la “Justiție”? Nu la vreun proiect al Ministerului Justiției, nu, reclamă la existența justiției. Efectiv reclama spune că există procurori și judecători care dau sentințe pentru a restabili dreptatea.

Iar dacă nu sunt bani, îl dăm cu cremă pe încheieturi pe Isărescu să mai semneze niște bancnote, ce contează? Mai facem un an cu 16% inflație, dar măcar nu taxăm munca. Și devine atractivă piața.