În luna ianuarie a anului 20… o răpire a unei fete de doar 18 ani dintr-un sat de amărâți din Dâmbovița a șocat și revoltat întreaga țară, care nu mai fusese așa de șocată și revoltată de la crima din decembrie anul trecut. Motivul nu era dispariția fetei în sine, fete de 18 ani dispar în mod frecvent, ci faptul că era deja al patrulea an în care se întâmpla această faptă în comuna Nicolae Bălcescu, formată din satele Boscheni, Săraci, Țigănie și Lihniții de Pădure. Atenție, nu vorbim despre comuna Nicolae Bălcescu din Călărași, de comuna Nicolae Bălcescu din Bacău sau de comuna Nicolae Bălcescu din Vâlcea, ci de comuna Nicolae Bălcescu din Dâmbovița, cea mai puțin cunoscută, aflată undeva în munți, mai sus de Fieni.

Până să ajungă în atenția presei, într-o perioadă în care nu prea erau știri, comuna Nicolae Bălcescu din Dâmbovița era cunoscută doar pentru că acolo se afla cel mai vechi gater de pe teritoriul țării noastre. Nu neapărat că țineau la tradiție, pur și simplu nu au avut bani să cumpere unul nou sau să-l modernizeze pe ăsta. Numeroși lideri din administrația județeană sau centrală uitau în mod constant că există această comună iar când își aduceau aminte trimiteau fonduri din greșeală spre celelalte comune cu același nume, ceea ce a făcut ca Nicolae Bălcescu din Bacău să devină cea mai bogată comună din cele cu acest nume, având la un moment dat patru gatere, din care unul achiziționat cu fonduri europene și inaugurat cu fast chiar de președintele țării.

Dar Bălcescu de Dâmbovița a devenit brusc faimoasă în toată țara odată cu apariția știrii despre răpirea fetei și răpirile precedente. Adevărata forță civilizațională a meleagurilor, internetul, a îndreptat un tsunami de opinii pe acest subiect, în doar trei zile fiind înregistrate, conform agregatorului independent statuscounter, peste 2,7 milioane de păreri pe această temă. În privința împărțirii acestora 37% căinau puternic soarta fetei, 28% căinau în mod moderat și spuneau că se poate și mai bine, 18% căinau alegătorii din comună și observau că vina aparține în întregime PSD-ului iar restul de 17% susțineau cu înverșunare și dovezi că fata era cam curvă și poate și-o merita deci nu ar trebui căinată deloc.

Pe de altă parte, una din cele mai importante judecăți cu privire la incident, mestecată atât în mediile academice cât și cele de birt, era că numai în România se poate întâmpla așa ceva. Aparent doar această rasă de homo sapiens, cu tricolor la gât, era capabilă ca atunci când se-adună să producă evenimente random ce țin de activitățile specifice oamenilor s-o facă atât de lată încât nimeni de pe planetă să mai fi făcut așa ceva. Impresia generală era că chiar și în îndepărtatul Peru doi localnici și-au dat căciulile croșetate din cap și naiurile de la gură și au discutat subiectul. „Băi Pedro, ai auzit ce s-a întâmplat în comuna Nicolae Bălcescu din România?” a întrebat primul. „Care dintre ele”, a vrut să știe celălalt în timp ce-și ștergea naiul cu căciula și aranja CD-urile în valiză. „Oricare, ce contează, nu mă mai întrerupe”, răspundea primul. Și-apoi îi nara întreaga tărășenie cu fata răpită și cum s-a mai întâmplat de patru ori tot acolo și nimeni nu face nimic. Iar acesta izbucnea „O dios mio, așa ceva, ai dreptate, numai în România se poate întâmpla”.

Altă idee vehiculată în spațiul public era că nu ne mai facem bine. Oricare doi bețivi care se întâlneau în centru, sanchi, cică venind de la muncă, își istoriseau unul altuia întâmplarea, condimentând cu titluri din presă și trăgeau această concluzie: „Nu ne mai facem bine - Așa-i. Mai bem berea asta și ne mergem acasă, da? - Sigur! Da să luăm și niște crochete de cașcaval că mi s-a făcut un pic fomiță”.

Ce unea în schimb toate aceste păreri era o idee de dojană la adresa oamenilor din zonă, care se făceau vinovați cu toții de situația dată. Așa ceva nu s-ar fi putut întâmpla, nu repetat oricum, dacă nu ar fi fost vorba de o indolență ciudată a localnicilor. Așa s-a trecut la faza superioară, respectiv jocul de șotron național cu păreri, în care fiecare jucător aruncă o piatră pe subiect, țopăie până acolo, emite părerea numărul X, conform căsuței pe care o ocupă, apoi ridică și se întoarce țopăind de unde a plecat în aplauzele celorlalți. Toată lumea arunca cu piatra, de la cel mai analfabet taximetrist la simpaticii MC Glume și DJ Spintecă Labă, popularii animatori care realizau matinalul de la FolkFM.

Toate astea până a intrat pe teren un veteran al șotronului cu păreri, un ziarist pe nume Lucian Mindruta. Acesta a jucat pe o tablă de 8 (cea recunoscută și de Federație și de Comitetul Olimpic) și a aruncat direct acolo cu precizie, apoi a început să țopăie spre subiect și înapoi cu atâta grație că lumea a explodat în like-uri. Dojana aplicată de acest Lucian a fost atât de puternică încât o parte din public s-a speriat, ba chiar a simțit o senzație de părere de rău pentru bieții oameni din comuna Nicolae Bălcescu. Acesta a explicat că nu există doar indiferența nicolaebălceștenilor care a dus la acest trist eveniment, ci a întregii țării, populată de români abrutizați și egoiști care nu mai știu ce înseamnă interesul pentru semeni, niște șobolani. Făpturi fetide la suflet care bântuie această țară precum niște fantome lipsite de consistență. Sunt străvezii, vezi prin ele doar gunoiul pe care-l lasă în urmă. Când ne vom trezi din acest vis urât, a întrebat Lucian și a încheiat apoteotic: Probabil, niciodată.

Articolul său pus pe rețeaua Facebook a avut un puternic impact emoțional și social. S-a constatat o cocoșare puternică a populației țării care abia mai putea să circule sub povarea acestei dojeni extrem de puternice. În cele din urmă până și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării s-a autosesizat. Președintele acestuia s-a trezit furios de dimineață și, după ce s-a masturbat la fel de furios în fața oglinzii în timp ce striga Crezul, înlocuind pe Dumnezeu cu el însuși, a convocat o ședință extraordinară a Consililui. De data aceasta a fost chiar și televizată, să vadă întreaga țară ce acuzații se aduc.

S-a arătat în deschidere că dojana, la fel ca și insulta, calomnia sau arătatul curului pe geam, are intenția să provoace tulburări emoționale în persoana dojenită. Între dojenitor și dojenit intervine o relație de dominanță, întrucât dojenitorul se comportă ca și cum ar ști el mai bine care e treaba, ceea ce-l pune într-o situație de inferioritate pe cel dojenit. Folosirea forței fizice, sau verbale, pentru a pune pe cineva într-o situație de inferioritate nu este permisă, întrucât provoacă efecte psihologice pe termen lung. Numeroase studii realizate în universități de prestigiu din Canada, SUA sau Marea Britanie au arătat că, de exemplu, oamenii care au fost supuși dojenii în copilărie au crescut cu sechele.

Lucian Mindruta a folosit apărarea greșită și a zis că și el a fost dojenit în copilărie și mai este dojenit în mod constant. În aceast moment i s-a pus în vedere că exact aceasta este problema, omul dojenit în copilărie devine dojenitor ca adult și perpetuează acest ciclu al răului.

În minuta de încheiere a ședinței s-a precizat că la fel ca și ca “insulta” sau “calomnia” și “dojana” reprezintă un instrument cu care nu se poate exagera și prea multă dojană poate aduce atingere demnității umane, iar majoritatea locuitorilor din țară sunt umani. Și, deși Lucian Mindruta a dojenit nediscriminatoriu pe toată lumea, efectele negative ale acesteia nu pot fi ignorate. Totodată, s-a cerut și spânzurarea jurnalistului, în baza legilor în care funcționează CNCD, decizie care poate fi atacată la Curtea de Apel, conform unui act ce datează din vremea domnitorului Mavrocordat, care a specificat clar că hotărârile Inchiziției se răstoarnă doar la Apel.

După sentință, Lucian Mindruta a fost judecat de colegii săi jurnaliștii, care s-au împărțit în două tabere perfect egale. Unii s-au făcut că nu-l cunosc, în timp ce restul s-au lepădat de el ca de un cadavru de câine pe care l-au călcat cu mașina când ieșeau beți de la o petrecere cu politicieni. Una din cele mai răsunătoare voci pe lângă subiect a fost cea a jurnalistului Cristian Tudor Popescu, care a spus că regretă că s-a întâlnit odată în parc cu el și dacă ar fi știut ce jigodie e l-ar fi scuipat atunci în gură, pe loc și i-ar fi dezumflat și roțile la bicicletă.

Odată fiind condamnat jurnalistul, opinia publică a simțit că i se ridică o povară de pe umeri și a continuat să dezbată subiectul fără prezența enervantă a marelui barosan care strica jocul de șotron. De spaimă, mai multe festivaluri de film din Europa și-au trimis premiile la București, preventiv, să nu mai fie nevoie să și urmărească inevitabilele filme ale noului val de cinema pe această temă. O dubiță a deșertat în fața blocului în care cineastul Radu Jude era restant la întreținere 60 de kilograme de premii la toate categoriile.

Numeroși prezentatori TV au rămas cu urme pe față de la cât s-au schimonisit să pară îngrijorați pe subiect iar un cunoscut moderator a fost dus de urgență la spital după ce și-a dat ochii peste cap în timpul unei emisiuni și nu și-a mai revenit. Reprezentantul ministerului de interne care a dat declarația fatală a fost scos din funcție și pensionat fără milă, să nu mai poată să apară în public.

Ancheta în privința dispariției fetei s-a desfășurat cu dificultate și fără rezultate concrete. În total s-au găsit un pantof, care ar fi fost purtat de ea, un telefon mobil, care ar putea fi al ei, și o bucată de țesătură, care ar putea să fi fost din rochia fetei sau din steagul de luptă al legiunilor lui Tudor Vladimirescu, lăsat acolo de un fost arnăut care s-a stabilit în comună în 1831.

Aflarea adevărului nu e o treabă ușoară și necesită o imensă putere de concentrare. Nu toți oamenii sunt capabili să afle adevărul, și mai ales nu cei care se gândesc tot timpul la pensie. Brațul cu epoleți al legii și ăla făcător de dosare nu are suficient spațiu mental pentru descoperiri, că 70% din creier este ocupat de calcule cu pensia, cât va fi, ce grad, dacă se poate ieși mai devreme la pensie și ce acte trebuie să aducă pentru ca pensia să fie mai grasă și zemoasă. Să ne închipuim aventurile lui Sherlock Holmes, dar toată discuțiile pe care le au cei doi în fața șemineului sunt despre pensie, cât o să ia Watson ca doctor, ce spor a mai primit și cât se mai dă pe gardă, ce grad are Sherlock când va intra în rezervă și dacă frate-su care lucrează la minister poate să-l bage pe o listă specială, unde să ia o pensie mai mare să-și permită s-o plătească și pe doamna Hudson, care are și ea o pensie mică. Iar când vine Lestrade de la Scotland Yard acesta anunță pe renumitul detectiv că s-a mărit punctul de pensie pentru angajații MAI. A, și s-a furat Giuvaerul Coroanei, dar despre asta disctutăm mai încolo.

Așa că sarcina pentru aflarea adevărului a căzut în cârca adevăraților copoi, ziariștii ăia de investigație care trăiesc din idealism și donații, adică, serios vorbind, mai mult din idealism.