Puterile lui Dan Puric sunt în continuă expansiune

O să vorbesc în special despre evenimentul înregistrat la Căminul Cultural Mireni, care a ajuns deja în presă, deși semnale cu privire la puterile lui Dan Puric și dezvoltarea acestora au tot apărut. Din păcate am tratat cu lipsă de seriozitate acest fenomen și acum ne vedem în fața unui fapt împlinit.

Nu mai menționez de la ce a început totul, de la spectacolul de la Târgoviște, unde Dan Puric a ținut un fir de grâu în mână și s-a gândit puternic la românism și grâul a încolțit. Sau la spectacolul de la Timișoara, unde a îndoit o potcoavă de cal doar vorbind despre creștinătatea poporului român. Iar la Brașov, unde s-a legat cu lanțuri, a fost atârnat de picioare într-un bazin cu apă plin de pirania și când a început să spună despre cum spiritul dacic zamolxian străvechi s-a auzit un pocnet și a apărut viu și nevătămat, fără lanțuri, în celălalt capăt al sălii, nu mai este vorba de un caz inedit. S-au mai făcut de-astea.

Botezul căpitanului Kathryn Janeway

Botezul religios al căpitanului Kathryn Janeway de pe nava spațială Voyager a avut loc în sezonul 3, episodul 7, în timp ce eu îmi făceam un cabanos la tigaie, să am ce pune lângă fasole. După ce s-a perpelit bine și-am pus și-un ou ochi lângă, m-am uitat mai departe, să văd ce se întâmplă.

Janeway e genul ăla de căpitan pus pe treabă, mai puțină democrație, mai multă ordine, mai lejer cu diplomația, mai rapid cu bătaia, o persoană de acțiune, un căpitan de secolul 23-24, de-ăla. Vizitau o planetă, niște temple ceva, și o tipă de la ea din echipaj, Kes, se apropie prea mult de un altar și cade în comă. Janeway zice, gata, trimitem inginerii jos să vedem ce energie e acolo, să găsim antidot, să reparăm treaba. Ăia de pe planetă zic că nu se poate, că ei au separat religia și statul de tot, deci nu se bagă în chestii religioase, popimea e șefă acolo. Și cu popii nu te înțelegi.

Presupuneri despre Densuș Ciula

Densuș Ciula este „a geological formation” din insula Hațeg din Marea Tethys. Aici s-au găsit trei fosile de dinozauri, după cum urmează: Maghyarosaurus (M. Dacus), Zalmoxes și binențeles Hatzegopterix, cel mai mare dinozaur zburător evăr. Pe insulă s-au găsit și urme de balaur , dar noi ne vom rezuma la Densuș Ciula.

Nu știu cine a botezat acest loc și la ce s-a gândit și sunt convins că este logică denumirea formației stâncoase pline de dinozauri. Dar, având în vedere faptul că dacă rostești cu voce tare (și asta faci acum) numele ajungi la scena asta:

Tot ce ți-ai dorit să știi despre balaur și nu ți-au spus părinții sau profesorii

Bănuiesc că suntem cu toții de acord că cea mai tare scenă de bătaie din istoria filmelor SF a avut loc în episodul 18 din sezonul I al Star Trek (1967). Cutezătorul căpitan Kirk este pus într-o situație dificilă, trebuie să se bată până la moarte cu un Gorn. IATĂ!

Gornii sunt o specie de reptilieni reuniți sub „Gorn Hegemony”, câteva sisteme solare. Ca tehnologie sunt la nivelul Federației iar una din cele mai puternice nave de luptă ale lor se numește Balaur Dreadnought .

„Un bulgăre de humă”, primul film românesc despre relații homosexuale

În 1989 regizorul Nicolae Mărgineanu împreună cu scenaristul Mircea Radu Iacoban reușesc să facă unul din cele mai cutezătoare gesturi din cinematografia românească, neegalat de niciun avort sau film cu noroi al lui Pintilie. Nu doar că au prezentat primul film de dragoste între doi bărbați, dar au avut și curajul ca, în plin comunism, să facă primul și, probabil, ultimul film care tratează povestea de dragoste trăită de doi mari oameni obligatorii pentru Bacalaureat, Ion Creangă și Mihai Eminescu.

Realitatea nu există, cu toții trăim în visul dement al lui Cristian Tudor Popescu

În urmă cu câțiva zeci de ani un tânăr poet și scriitor de ficțiune speculativă a început să chelească sub presiunea gândurilor sale extrem de puternice. Confruntat cu primul adevăr imuabil al universului, inevitabilitatea cheliei, tânărul s-a dus să-și limpezească gândurile, în codru. A mers cale de trei zile și a nimerit într-un luminiș unde o fată stătea aplecată lângă un izvor cu apă cristalină.

– Ce vânt te aduce pe-aici, voinice?
– Amăreala futilității vieții, domniță.
– Dar de ce ești amărât, nu pentru asta o trăiești? Cafeaua oare n-o bei pentru amăreala ei binefăcătoare?
– Dar pun și zahăr în ea.
– Vino la mine, și eu voi fi zahărul tău, a spus domnița care, în realitate, era Știma Apelor.

Ce faceți, drogaților?

https://alba24.ro/video-imagini-scandaloase-intr-un-autobuz-la-alba-iulia-un-tanar-trage-prenadez-din-punga-de-fata-cu-restul-calatorilor-1007037.html

Discuția despre droguri a ajuns atât de retardată încât până și Klaus Iohannis, actualmente președintele țării, a discutat-o în Consiliul Suprem de Apărare al Țării.

Omul care a făcut avere din corupția în educație, care apoi ajuns președinte al țării a făcut un plan pentru educație care este, s-o spunem politicos, un căcat (logic), primarul celui mai urât oraș din Transilvania (nu asculta bucureștenii, ăia aplaudă și când văd Mizilul), se va ocupa acum și de problema drogurilor. (Și nu, Sibiul n-a ajuns capitală europeană prin concurs sau dosar, a fost un fericit concurs de împrejurări. Noroc, opusul lui “ghinion”)