Când a început, cu un cadru de-ăla lung, de regizor român care penetrează subsolul artei cu arta lui plină de art, am zis „Doamne Dumnezeule, o să trebuiască să găsesc repede o scuză să mă car de-aici, gen cancer subit”. Dar înainte vorbise Irina Margareta Nistor și pe ea o știu că nu se bagă la filme de artă (adică de căcat) și văzusem în sală o femeie normală, care semăna cu Cărtărescu, făcând poze, ceea ce m-a liniștit un pic. Un film prost are tot timpul un fotograf artist în preajmă, ăla care-și semnează și bonurile de masă cu „Ion Popescu Photography”.

Dar, după cadrul ăla, filmul a început să fie mișto. Este despre un tânăr care vrea să fie toboșar de jazz, se duce în cea mai bună școală de muzică din țară, acolo ajunge în trupa profesorului nebun, diabolic și abuziv în care vrea să ajungă toată lumea. Dup-aia bate la tobe de la început până la sfârșit, întrerupt din când în când de profesor. Acesta este interpretat de JK Simmons într-unul din puținele roluri în care nu este un personaj unidimensional. Tipul aruncă unele din cele mai frumoase înjurături când încearcă să-și strunească elevii.

Și ăla, personajul principal, tipul care-l va juca pe Reed Richards din Fantastic Four, este tare mișto. Arată exact a toboșar bolnav de boala tobelor, chinuit de pasiune, dar nu în stilul ăla obosit gen Florin Piersic jr. ci altfel, jumătate detașat, jumătate epuizat.

Filmul are vreo 7-8 personaje în total, dar în afară de ăia doi principali, celelalte roluri pot fi jucate de oricine, de la Arșinel sau Dana Rogoz la tipul din reclama la tocmai.ro. Nu sunt negri în rolurile principale, ceea ce mi se pare straniu în condițiile în care e vorba de jazz aici. Se vorbește obsesiv de Charlie Parker, puțin de Buddy Rich și deloc de Max Roach. Bun pentru ăia care cred că Travis Barker e cel mai mare toboșar evăr. Chiar când crezi că se va termina tragic, nu, se termină mișto.

A, a câștigat ceva premii și nu se găsește pe torrente. Va fi în cinema-rile din România prin decembrie.

Share links: | | Nou! Acum poți comanda