Cum le vinzi cărți țăranilor

Frederick al II-lea al Prusiei a fost considerat unul din cei mai mișto și competenți regi germani și cel mai de succes vlăstar al clanului Hohenzolern. Printre multe povestiri și legende care circulă despre el una este legată de propagarea cartofilor. Inițial, când cartofii au ajuns în Europa, nu erau consideați o mâncare pentru oameni, mai ales de țărani, care și atunci erau recunoscuți pentru prosti înțelepciune populară. Dar cartoful este o mâncare destul de bună și consistentă, mult peste cereale, cu toate că și acum există proști nutriționiști înțelepți care spun altceva.

Frederick al II-lea ținea morțiș să propage cartoful și la prusaci, așa că după ce a văzut că nu e cale să-i convingă pe deștepții de sub el că e o soluție bună a încercat altă metodă. A cultivat un câmp cu cartofi și a pus garda să-l păzească zi și noapte. Țăranii au presupus că sigur e ceva important și s-au dus noaptea să fure iar gărzile s-au prefăcut că nu se văd.

Și-așa, spune legenda, a ajuns cartoful popular la populație. Bine, ce știm sigur este că Fritz a dat un edict al cartofului, Kartoffelbefehl, prin care i-a obligat pe toți supușii să cultive cartofi, indiferent dacă le place sau nu. De ce? Ei bine, nu poți cuceri Europa cu o nație de mămăligari. De-aia acestui rege i s-a spus „cel Mare” după moarte, ba chiar și parțial în timpul vieții.

Această poveste ne arată, de fapt, cât de vechi sunt anumite tactici de marketing. De-aia, dragi copii, la începutul anului, și poate pe la jumătatatea lui, veți citi reportaje cu „Cele mai furate cărți din libării”. Că cineva încearcă să aplice o tactică veche de un sfert de mileniu pe țăranii care, și acum, sunt suspicioși la chestii utile. Și cei care fac asta știu că țăranii chiar sunt proști și o vor crede, de-aia și topul din link-ul de mai sus cuprinde pe primul loc „444 de fragmente memorabile de Neagu Djuvara” sau „Întoarcere în secolul 21” de Ioana Pârvulescu. Dacă te iei după știre românii fură doar intelectualisme.

În realitate nu cărțile alea se fură. Dacă e de furat ceva, se fură ceva util imediat, adică un volum necesar pentru facultate. Nu Pleșu sau Djuvara. Fanii de Pleșu sau Djuvara nu sunt ciorditori mărunți, ei își păstrează niște bani și aleg cartea cu grijă, să fie cu coperta nezgâriată, să o citească în tihnă și apoi să discute ideile din carte cu alți oameni la fel ca ei, care iar nu sunt genul să fugă cu o carte în chiloți din librăria Humanitas. Plus că e și hoția e o chestie ce ține de domeniul economiei, iar o știință invizibilă pentru țărani. Dacă e să furi ceva, nu furi o carte de 40-50 de lei, furi un album cu picturi de 200, să-l dai pe OLX cu 100, ce mama dracului.

Dar, hei, nu-i așa că trebuie să fie excelente cărțile alea, de hoții s-au apucat să le fure în loc să ia oglinzi la mașini? Pune un om pe gânduri… Dar nu suficient, câteva minute până dă de un articol care-i spune că trebuie să slăbească renunțând la cartofi prăjiți și trecând pe quinoa. Că așa slăbeau și erau sănătoși țăranii rupți în cur din Peru și, dacă e să știm ceva, e că țăranii sunt înțelepți.

Salut, cea de-a doua carte a mea, Bacalaureat, a apărut deja prin librării. O găsești online la Emag, Nemira, Cărturești sau Libris.

13 thoughts on “Cum le vinzi cărți țăranilor

  1. cătălina

    în calitate de fost librar, vă asigur că intelectualii fură de rup. și dacă-i prinzi cu cartea furată în geantă, se prefac că le-a căzut din raft. nu mai spun că n-au nici o recție când le atragi atenția că furturile lor sunt acoperite din salariile angajaților. 🙂

    Reply
    1. eftimie Post author

      🙁
      Înseamnă că am e o imagine greșită despre cititorii de Djuvara, Pârvulescu, Pleșu, Cărtărescu etc.

      Reply
      1. eftimie Post author

        A, și mi se pare extrem de aiurea că librarii trebuie să plătească din salariul lor furturile, ce naiba, sunt angajați ca paznici sau librari?

      2. cătălina

        așa e peste tot. majoritatea angajaților responsabili de o gestiune (indiferent despre ce tip de marfă e vorba) trebuie să acopere o parte din lipsuri. aici depinde, desigur, de angajator.

      3. Vlad Ioan

        Ba ai o imagine corectă. Eu și toți (sau, mă rog, o bună parte) ai mei suntem intelectuali din ăia și nu furăm nimic ! Din contra : ne mănâncă câinii din traistă.

        (Să fiu eu singurul intelectual care-l frecventează pe Eftimie ?! Stai, că mai e și Dan Alexe. Subțirel, totuși…)

    2. omulbun

      Va cred, si o sa mai plusez cu o intuitie personala: intelectualii care fura cel mai mult nu sînt aia îmbracati cel mai ieftin. Cred ca aia care fura sînt cei care si cumpara destul de mult, si atunci se simt cumva îndreptatiti, sau asa îsi spun ei. E adevarat? Ca n-am experienta dvs si mi se pare interesant.

      Cred ca motivul pentru care nu apar cartile pentru facultate sau studii e mixt. Una e ca totusi publicul pentru alea e mult mai redus. Chiar daca procentual din public fura mai mult, per total nu ajung la cîte Plese sînt furate. Apoi, sînt (cred) mai putine librarii care le vînd, si iar se reduc sansele. Si, în fine, astea combinate fac si ca daca te prinde ca ai furat ceva de ce ai chiar nevoie riscul e mai mare, ca daca îti da interdictie dupa aia trebuie sa gasesti alta librarie care vinde exact cartea profului aluia si daca esti la oras mai mic poate n-ai atîtea, sau sa risti sa ramîi fara.

      Reply
      1. cătălina

        în general, sunt destui care cumpără o carte/CD/DVD și dacă-i controlezi, descoperi alte 2-3 produse furate pe sub haine sau în geantă. sau cei care, dacă librăria are cafenea, își iau un teanc de cărți, le răsfoiesc la o cafea și pe urmă dispar ca măgaru-n ceață, cu tot cu cărți. sau cazul celor care le fură ca să le vândă anticariatelor.
        cei care fură cărți pentru drept sau medicină fură din diferite librării sau hypermarketuri, de-asta nu se adună „lipsurile” într-un singur loc. e oricum o poveste lungă și, pe alocuri, haioasă pentru cei care nu concep să fure o carte.

    3. krossfire

      Nu te contrazic, pentru ca n-am date despre furtul din librarii, dar am si eu o intrebare: ce sunt aia intelectuali si ce treaba au ei cu Romania :)) ?

      Reply
  2. K.

    Orice angajat răspunde patrimonial pentru lipsuri în gestiune. Cum cartea e ca o chiflă (o mesteci repede și o înghiți până e proaspătă), normal că se fură.

    Reply
    1. eftimie Post author

      Magister, dacă mie mi se fură calculatorul de pe birou răspunde paza, că eu nu am în atribuțiile de serviciu paza inventarului, nu există așa ceva în contractul meu. Reținerea de sume din salariu pe chestii necontractuale atrage o inspecție de la ITM și o amendă atât de mare că poți cumpăra 10 calculatoare.

      Reply
  3. Ciobi

    identic in acelasi stil, povestea verzei murate pentru marinarii britanici acum 200 de ani.
    Marinarii au refuzat sa mai manance varza murata pe mare (se dadea pentru combaterea scorbutului) asa ca un capitan a luat decizia de a servi varza murata doar ofiterilor.
    Marinarii s-au simtit ofensati si au vrut si ei varza!

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *