Hotelul Continental Forum din Sibiu este situat undeva în centrul oraşului, ieşind în evidenţă printre celelalte hoteluri, în sensul în care nu a fost desenat de un arhitect ce ştie doar unghiuri de 90 de grade. Pe bune, celelalte două hoteluri din zonă sunt nişte cuburi şi bucăţi de cuburi, la nici 70 de ani după ce curentul ăsta nu mai e la modă.

În imaginea de mai jos se vede promenada Bretter şi clădirea actualui hotel Continental, în planul îndepărtat fiind cafeneaua Habermann, unde Coşbuc îşi scria poeziile iar Slavici ieşea la o bere după ce termina de editat Tribuna.

hotel continental sibiu vechi

Se spune că şi Caragiale mergea pe-aici pe vremuri. Oameni simpli, de pe bancnote, puteau ei să ştie că, peste câteva decenii, tot prin preajmă va poposi un adevărat monument de cultură încă viu, practic singura şansă a acestui popor de a primi premiul Nobel la toate categoriile, ca Nadia la Montreal? Căci da!, sunet de viori şi poezii de Coelho, în acea dimineaţă chiar eu mă aflam în holul recepţiei hotelului, luminând cu aura mea caldă, înţeleaptă dar modestă, întreaga încăpere.

Aş face o pauză din acest moment de adulaţie pentru a povesti că la acest hotel există băi de-alea moderne cu pereţi de sticlă. Sunt oameni cărora nu le place aşa ceva, spun că s-ar vedea oamenii care fac duş prin ele. Nu văd care ar fi problema, poate şi pentru că am un trup perfect construit, parcă cioplit din cea mai nobilă marmură de un Donatello îmbătat cu ambrozie, nimic lăsat la voia întâmplării, totul precum o statuie închinată perfecţiunii umane. Sunt convins că şi lui Dumnezeu i-a picurat o lacrimă de emoţie când m-a creat, şi una de regret, ştiind că nu va mai putea face vreodată ceva la fel de frumos.

Să revenim la ale noastre, totuşi, căci eu venisem la Sibiu invitat de Andrei, un scriitor de la PrinTransilvania.ro. Acesta este Andrei.

andrei crivat

Andrei mă ştie de mult, şi ştie că, dacă e ceva să mă caracterizeze, pe lângă smerenie, este nobleţea sufletească. Bogăţia materială e trecătoare, după cum vă poate spune şi Dinu Patriciu, şi George Pădure, dar cea spirituală este eternă ca sufletul. “Eftimie”, mi-a zis Andrei, “vreau să întind un ospăţ boieresc care să rivalizeze cu boieria ta interioară”. Ne-am petrecut seara degustând băuturi fine şi discutând despre literatură şi cinematografie.

Dimineaţa, în timp ce lăsam soarele să-mi dezmierde frumosul chip chiar în faţa hotelului, bucătarul, ştiind că nimic nu este prea bun pentru mine, a pus mâna pe nişte pui Fragedo de la Transavia şi s-a pus pe treabă. Aici, o să lăsăm un pic pozele să vorbească, prima poezie cu sos. E vorba de pui cu legume și sos de rodii și ruladă de pui cu brânză feta, orez și dovlecei. Mi se pare un omagiu potrivit pentru o personalitate culturală cu amploarea şi modestia mea.

pui cu legume si sos de rodii

rulada de pui cu branza feta

La plecare am stat să mă fotografiez cu ceilalţi colegi în faţa hotelului, mai mult pentru a ascunde muncitorii care începuseră deja să cioplească o dală de marmură cu numele meu ce urma a fi pusă pe clădire.

grup hotel continental sibiu