Ovidiu Eftimie

Cartierul General

Menu Close

Un caz de neînțelegere a libertății de exprimare

Zilele trecute mi-a atras atenția un mini-scandal din preajma Facultății de Filosofie a Universității București. În cadrul unei conferințe cu tema „Violența în istorie, o perspectivă etică și antropologică – cazuri din istoria recentă a României anului 1989” au fost invitați să vorbească Petre Roman, primul ministru de după ’89 și Teodor Brateș, redactor șef al TVR în decembrie 1989 și câteva ONG-uri au protestat vehement!

Este inadmisibilă transformarea mediului academic într-o tribună a imposturii morale!”, precizează organizațiile semnatare ale acțiunii de protest, Corupția ucide, Geeks For Democracy, Inițiativa România, #REZISTENȚA, Stafeta Steagului Uniunii Europene, Umbrela Anticorupție Cluj, Frontline Club Bucharest. ONG-urile sunt supărate, specific, pe faptul că ăștia doi au fost puși sub acuzare pentru „infracțiuni împotriva umanității”, mai exact Petre Roman „a fost unul dintre factorii importanţi de decizie ai Consiliului Frontului Salvării Naționale din România, acceptând şi oficializând unele decizii militare cu caracter diversionist și poartă povara inculpării pentru infracțiuni împotriva umanității și în dosarul Mineriadei din 13-15 iunie 1990” iar Teodor Brateș „este cel care, în primele zile ale Revoluţiei, a lansat intoxicările referitoare la existența teroriştilor sau la faptul că apa este otrăvită, informații false care au avut drept consecință directă moartea și rănirea gravă a multora dintre eroii martiri ai Revoluției din 1989”.

Eu văd câteva probleme cu toată chestia asta, prima fiind că nu poți ca în 2019 să mai fii atât de prost cât să crezi în Parchetul Militar și vrăjelile cu „crime împotriva umanității”. Serios, mascarada asta e atât de vizibilă, în fiecare an de Crăciun și după Paști apare unul de-acolo care zice că, gata, de-acum îi anchetează pe ăștia. Ai zice că după ce au făcut gluma asta de 10 de ori te prinzi de ea, nu, se pare că anul ăsta, când se vor împlini 30 de ani de la evenimente, încă se mai nasc suficienți fraieri care să creadă în așa ceva.

A doua chestie că faptul că „sunt inculpați” nu-i face automat vinovați, știu că e un concept greu de înțeles la băieții cu #rezistența în gură, de-aia sunt atât de nervoși ceilalți pe ei și-i consideră tâmpiți. Exact pentru faza asta, sau, mă rog, și pentru faza asta au murit „eroii martiri ai Revoluției din 1989”, pentru principiul ăsta democratic pe care l-am învățat din filmele americane, că la școală nu învață nimeni nimic, decât să fumeze. „Innocent until proven guilty”, nu?

A treia, și cea mai importantă, e că nasol, dar așa funcționează „libertatea de exprimare”. Notați, dacă lucrați în vreun ONG de-ăsta care mimează principii democratice: libertatea de exprimare nu înseamnă că o ai doar tu ci și ăla pe care-l urăști cel mai mult. Și ăla o să-ți spună lucruri care nu-ți plac. Iar dacă ești un puțoi, o să începi să urli că de ce au toți copiii jucării. Dacă ești adult înțelegi și această parte din concept și o suporți ca atare. Cam ăsta e tot șpilul democrației, o formă de organizare socială în care ne suportăm.

Bun, și-acum apucăturile astea nu trebuie să ne mire. Frontline Club, unul din ONG-urile semnatare mi-a părut cunoscut. Și-apoi mi-am adus aminte de unde: făcuseră ceva gât când jurnalistul Patrick Andre de Hillerin a scris un articol neplăcut. N-a contat veridicitatea informațiilor, a contat că lor nu le-a plăcut subiectul. Asta e, cum ar zice americanii, „strike two”.

Eu, personal, aș fi curios să văd ce zic ăștia doi despre violențe și alte scamatorii, aia, tema discuției. Nu înseamnă că trebuie să-mi placă ce zic, dar aș vrea să-i aud. Petre Roman e acuzat de chestii nasoale, încerc să nu fiu complet câine și să-mi dau seama, cum naiba aș fi reacționat eu în 1990 dacă aș fi fost prim-ministru într-o țară nou-nouță după ce am crescut doar în comunism. Știu, toți suntem eroi, și dacă ești chiar erou de tot ești ăla care zice despre tine că la Colectiv te-ai fi năpustit și tu înăuntru să salvezi vieți. Eu m-am gândit la faza asta și nu-s așa sigur.

Petre Roman n-a fost un fleț oarecare, lăsând la o parte glumițele cu omul fără gât, plovărul roșu, fetele de la Apaca, tipul a fost un fel de om de știință înainte de ’89. Are vreo 100 de lucrări științifice publicate, cică unele sunt încă valide din punct de vedere științific. Omul era un Nicușor Dan al acelor vremuri dacă Nicușor Dan ar fi fost un matematician respectat în domeniul lui, nu doar „fost olimpic de 10”. Sigur, poate moral e o jigodie, dar asta nu înseamnă că nu ai ceva de învățat de la el.

Ălălaltul, Teodor Brateș, alt personaj interesant. Ia, hai să auzim ce are de zis, cum a fost atunci. A „intoxicat” lumea? Zău, n-ai de unde să știi dacă a făcut-o intenționat sau nu. Să zicem că ești redactor șef-adjunct la o televiziune, de pe o zi pe alta începe lumea să tragă cu mitraliera pe stradă și în clădirea televiziunii unde lucrezi. Apar unii, îi cunoști pe câțiva, ăia zic „noi suntem șefii acum, îi împușcăm pe șefii vechi”. Ce faci? Ești bun, ești lucid, ești deștept? Printre acuzele care i se aduc e că a zis la TV că apa e otrăvită, să nu lăsăm copilașii să o bea. 28 de ani mai târziu presa independentă, netoxicomană, dădea știri false cu copilașii care se sinucid cu Balena Albastră și niciun ONG de-ăsta patriot n-a cârâit nimic pe tema asta. În condițiile în care acum avem un milion de surse de informare în plus față perioada aia.

A, și dacă toată povestea asta cu limitarea dreptului la exprimare „că nu ne place de ăia” începe să pară familiară, e pentru că e, tot de la tăticii americani, din colegiile alea unde s-a suprimat aproape în totalitate dreptul la liberă exprimare. Și acolo, ca și aici, vorbim de niște găști de oameni pe de o parte neinteligenți, pe de altă parte neinformați, marea majoritate lipsiți de vreo pregătire profesională utilă dar, ceea ce-i unește pe toți, e setea de putere și control. Iar ei cred că puterea izvorăște din eliminarea lucrurilor neplăcute din viață, nu din abordarea lor cu curaj. Nasol moment, ce să zic, cancerul s-a extins și la noi, la un moment dat va trebui să decidem dacă tăiem tumoarea sau facem chimioterapie. Indiferent ce facem, pierdem.

Share links: |

© 2019 Ovidiu Eftimie. All rights reserved.

Theme by Anders Norén.