Ovidiu Eftimie

Cartierul General

Menu Close

Tag: trafic

Sunt accidente multe, dar nu e de la drumuri

De fiecare dată când apare statistica aia în care România este pe locul 1 la omorât oameni pe șosele apar politicienii și ăia care se visează politicieni și încep să mintă. Că e de la drumurile noastre proaste. Doar că eu nu cred e așa.

Read more

Îi jelim degeaba pe ăia înghesuiți pe DN1 – Valea Prahovei

Știu că informația asta te va surprinde, dar cică iar a fost înghesuială pe Valea Prahovei unde mii de români s-au dus să se distreze sau ceva. Oamenii sunt nemulțumiți și triști că e așa, cică nu se mai poate, că trebuie făcut ceva.

DAR! Ăia sunt oameni care se duc la distracție pe Valea Prahovei. Serios, ăla e un loc extrem de nasol. Am fost acu’ vreo doi ani la Azuga, acu’ vreo 4 la Bușteni, acu’ vreo 6 la Sinaia, pe banii altora, evident. Toate stațiunile astea sunt urâte cu spume. N-au fost gândite pentru afluxul de turiști auto și sunt mașini peste tot în weekend, ca la târg. În Bușteni arată mișto muntele ăla de la distanță și cam atât. Sinaia are castelul și hotelul ăla fain din centru, în rest e urâțică, de-a dreptul deprimantă. La Azuga am stat la un hotel lângă pârtie, au dat ăia manele latino la maxim toată ziua, cât să nu te poți relaxa un minut. Încă mai găsești restaurante unde sunt vechile chifle ONT, cele mai searbăde chifle create vreodată de mintea umană. Și aia e partea comestibilă din mâncare. La Bușteni hotelurile arată sintetic, cu termopane de-alea industriale.

Zic, mergi odată, vezi că-i nasol, n-are rost să te mai duci. De ce te mai duci? Ești atât de însetat de manelele care răsună în pensiune? Sunt pârtiile atât de excelente că nu le găsești altundeva în țara asta? Că prețuri mici știu că nu sunt. Ai un drum neplăcut spre un loc neplăcut în zilele în care ar trebui, teoretic, să te relaxezi.

Așa că nu sunt convins că e ceva ieșit din comun traficul ăla infect. E doar preludiul la masochism. Genul de oameni care se omoară pe-acolo consideră fain, probabil, și restul mizeriei din zonă. De-aia nu mi se pare normal să-i plângem pe oamenii de-acolo, moșule, îți place acel trafic infect dacă te tot duci acolo. Și stațiunile alea penibile. De ce plângi când faci ceva ce-ți face plăcere?

Vrăjeala cu lupta anti-fakenews e în plin avânt (ce trafic are Sputnik.md)

Cam de când UE a zis că o să ia foarte în serios faza cu fake-news m-am prins de manevră. Niște birocrați au găsit o sursă de sifonat bani la niște gargaragii și ăsta ar fi un moment bun.

Ca o chestie de culoare, de vreo doi ani e România cu fakenews-ul în gură, aveți idee de câte ori a fost chemat vreunul de la TNR să discute pe subiectul ăsta? Zero. Și nu că lucrez eu acolo aduc subiectul în discuție, ci că sunt totuși niște oameni care de 10 ani fac așa ceva, au întâlnit mecanisme, au scris știri care au fost luate de bune. Ce-i lipsește TNR-ului este o legătură cu statul (românesc sau european), ca să poată să spargă discuția cu parandărătul și cum spargem banii aiurea în timp ce ne prefacem că muncim pentru binele națiunii.

Discuția despre fakenews se poartă pe publicații serioase, gen g4media, aia fondată de doi inși plecați de la o publicație ce a dat celebrul fake cu balena albastră. Și-acolo era un băiat care explica cum face sputnik.md fakenews. Să mă repet: ca să alocăm bani trebuie să fie un pericol, iar dacă ăla nu e suficient, îl facem noi să pară. Acum pericolul sunt rușii, că rușii au agenție de propagandă, nu ca noi, și aia e periculoasă rău.

Să prezentăm mai întâi băiatul cu analiza:

Nicolae Țîbrigan este licenţiat în Sociologie la Universitatea din Bucureşti, absolvent al masterului de Studii de securitate din cadrul Facultăţii de Sociologie şi Asistenţă Socială, Universitatea din Bucureşti. În prezent este înscris la Şcoala doctorală de Sociologie. Începând cu 2013 devine asistent de cercetare la Institutul de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale „Ion I.C. Brătianu” al Academiei Române.

Analiza se numește „studiu de caz” și explică cum se iau diplomele așa ușor în România. Sputnik.md a dat o vrăjeală, că dacă se bagă ideea aia cu armata obligatorie, atunci moldovenii care se îmbulzesc să ia cetățenia română ca să poată circula în UE vor fi chemați în armata română. Genul de prostie pe care l-ar da și RomâniaTV, Antena 3, Evenimentul Zilei, Hotnews, Digi, o întorci din titlu să iei click-uri.

Dar omul nu se oprește la demontarea acestei vrăjeli simple, pe care oricum un om rațional o pricepe, iar un prost nu contează că n-o citește, începe să explice cum și cât de influent e sputnik.md. Explică cu rangul Alexa, explică cum un fraier de pe-acolo, unu Racu spune că site-ul are 3 milioane de unici și apoi și explică în ce fel a făcut acei trei milioane de unici. Prin mârșăvii și roboți de internet care dau click-uri pe bani. Pentru că, normal, îl crezi pe ăla care lucrează la ziar de fakenews că ar spune adevărul.

Ce nu spune nicăieri este traficul sputnik.md, care e public, și n-a fost niciodată 3 milioane de unici, nici măcar adunat nici cu toți roboții făcători de click-uri.

sursa

Hai să traduc un pic: sputnik e un site cu vreo 20.000 de unici pe zi, scoși la click-bait. Că de-aia lunar situația e nasoală, maxim 360.000 de unici a scos într-o lună. Ăsta e nivelul blogărului NWRadu, și ăla e unul singur și nici nu scrie tâmpenii să panicheze cimpanzeii. Blogărul Zoso are de trei ori mai mulți unici lunar. Ziarul de propagandă geto-dacică Adevărul are 3 milioane, ăla e făcut cu o redacție întreagă de spammeri, nu cu trei milogi care se dau intelectuali pe net.

Acum, master-doctorandul cercetător Țîbrigan are o problemă cu studiul ăsta. Ori nu știe internet, să facă și el verificarea asta minimă, deci poate n-ar trebui să se aplece asupra studiilor pe subiecte de-astea complexe, gen „search pe Google”, ori știe internet și a omis intenționat această informație importantă. Că e bine să știm cât de periculos e dușmanul, nu? În primul caz e doar un impostor, în al doilea e de-a dreptul complice la construirea dușmanului „propaganda rusă”, ca să-i intre și lui banii de un șpriț la Control la fel cum le intră și păcălicilor de la Sputnik.md pentru un ceai în Londophone. Important e să fie agitație de suprafață, să iasă banul.

Bine, asta nu înseamnă că rușii nu fac manevre nasoale pe internet și că nu fac propagandă aiurea. Dar, ca s-o oprești, trebuie să știi ce faci, nu să mimezi „studii de caz”.

Trafic

Băi, știi că ăștia din România și-au ras toate spațiile verzi din orașe să-și facă parcări și știi că atunci când li se face o parcare în centru n-o folosesc, că nu e suficient de în centru, că tot trebuie să meargă 500 de metri pe jos, și el are treabă, toți au treabă, au copii de dus la școală, și nu-i pot duce decât în poarta școlii, din mașină direct în curte, ăia care au ceva urgent de rezolvat tot timpul 5 minute, mașina pe avarii, ăia care-și aleg mall-ul în funcție de cât fac de la parcare la cinema, ăia care simt nevoia să fie tot timpul aproape de mașină, de parcă le e frică să nu le-o fure careva.

Ei bine, de ăia, mi-a zis un amic o vorbă mișto: „Românul și când fute trebuie să vadă mașina pe geam”.

Hai să nu mai plângem după ăia blocați pe Valea Prahovei

În definitiv știi ce oameni sunt ăia? Genul de oameni care zic „băi, știi unde ar fi fain să mergem în weekendul ăsta? La Bușteni”. Fratele meu, dacă ăsta e orizontul tău, poate că ți-o meriți. Pensiunile alea din zona aia sunt poate ce e mai urât în materie de turism. Cu vreo câteva excepții e vorba doar de borhot și gunoi și sclipici. Așa că e normal să fie drumul la fel, doar nu e ăla spre Monte Carlo.

Iar dacă se face autostradă o să avem aceeași bizoni care sunt frustrați acum accelerând pe banda de urgență. Am văzut cum e cu autostrăzile, e una până la Constanța, nu infrastructura e problema, maimuța care se folosește de ea este.

Trafic infernal

Zilele trecute aud povestea unei doammne, inginer de meserie, venită în București când cu facultatea, care a decis pe la vreo 50 de ani să se mute în Pitești deși, tehnic, capitala este unul din cele mai ieftine orașe din România de trăit.

„E fain, da, dar m-am săturat să stau la rând ca să pot să merg pe stradă”

Pentru că inclusiv ca pieton e dificil să te miști prin acest oraș sclerozat.

Cum traficul bucureștean trage toată țara în jos

Ieri seară, pe la vreo șase și un pic, am încercat să intru pe peron la metroul de la Piața Victoriei și nu am reușit. Era atât de multă lume acolo încât, efectiv, nu te puteai mișca. Nu era niciun eveniment special, nicio avarie, pur și simplu asta e situația la care s-a ajuns cu transportul public.

Motivele ar fi multe, principalul ar fi că Bucureștiul e plin de țărani extrem de nasoi, mult mai important e cum de s-a ajuns la asta și cum afectează întreaga țară.

Transportul public în București e ieftin și se vede

Am să trec cu vederea o declarație a unui fost director RATB că doar 20% din călători plătesc bilet. Presupunând că, totuși, cineva ar introduce un sistem logic, de-ăla de intri prin față, validezi, cobori prin spate, tot ar fi plin. RATB nu are bani de autobuze noi, n-are de unde, prețurile sunt extrem de mici. O călătorie e 1,3 lei, un abonament pe toate liniile, 50 de lei. Dacă ești pensionar e zero, dacă ești elev, student, pensionar din provincie, 25 de lei. PE LUNĂ. Prețurile astea n-au mai fost crescute de mai bine de un deceniu, sunt, practic, singurele prețuri din România care nu au crescut.

Acuma, transportul public este, de obicei, subvenționat. E ok, are un sens treaba asta, faci transportul în comun mai ieftin să poată să lase omul mașina acasă. Important e să nu-l faci zero la costuri, în ciuda a ceea ce crede orice prost, transportul public gratuit nu a însemnat niciodată o idee bună. Niciodată. Apoi, cardurile alea de călătorie aveau și alt scop în afară de o manevră a vreunui politician, să scoată și el un ban pentru retardatul pe care l-a făcut cu urâta pe care-o a luat-o când era sărac. Teoretic cu ele poți afla exact câți călători sunt unde și pe ce linii și unde ar mai trebui să contribui cu autobuze ca să fie treaba mai lină și să nu stea ăia ca sardelele. Să fie ok să mergi cu autobuzul să-ți lași mașina acasă.

Administrarea străzilor în București e o glumă

Din când în când câte un locuitor din capitală sau din preajmă folosește expresia „semafoare inteligente” ca și cum ar fi ceva real. Nu există așa ceva în București. S-a dat bani pentru așa ceva, ele nu există și nu funcționează. Majoritatea semafoarelor din București dau liber înainte și la stânga, ceea ce duce la blocarea intersecțiilor constant. Trebuie să intri în intersecție, să aștepți să treacă cei din față, apoi să faci la stânga. Genul ăsta de semafoare ar trebui folosite în intersecțiile cu trafic redus, să zicem „la țară”, unde cred că stau mulți din oamenii din primărie. Pentru reorganizarea semafoarelor nici măcar nu e nevoie de bani, e suficient să existe un nețăran în primărie care să știe un pic de electronică. Greu de găsit așa ceva, primarul e un cântăreț de muzică populară, I shit you not!

Unele chestii ar putea fi îmbunătățite cu eforturi minime. Tot la Victoriei e un pasaj subteran săpat suficient de mult cât să eviți trecerea de pietoni de la Calea Victoriei. Trebuie doar făcută o gaură în sus să iasă oamenii. Într-un sfert de secol nu a fost nimeni în stare să facă asta. Au pus un schimb un semafor pentru pietoni care durează 3 minute.

Multe intersecții ar putea fi înlocuite cu giratoare, sunt suficient de mari pentru asta. Giratoriul ar fi o soluție perfectă pentru cleptomanii de-aici, conține și borduri și panseluțe, jackpot! Multe intersecții ar putea fi dotate cu camere de supraveghere într-un sistem în care să se lucreze și cu poliția rutieră, cam cum e la Timișoara. Apropo, la Timișoara, în două săptămâni au văzut 50.000 de treceri pe roșu. Înmulțiți cu 10 și aflați cât se trece pe roșu în București. Au început să curgă amenzile la Timișoara, dublu jackpot!

E primul oraș în care am văzut autobuze trecând pe roșu. Și tramvaie care pornesc de la semafor când e încă roșu.

Investițiile în infrastructură sunt aproape zero

În zece ani de zile în București s-au făcut un pod și un pasaj subteran. Orașul nu are o ocolitoare decentă, una adaptată unei capitale de vreo 2,5 miloane de locuitori. Are un singur „metrou ușor”, și ăla plin, deși tramvaie sunt destule și s-ar mai putea amenaja și altele. Are o parcare subterană semi-nefolosită în centru pentru că, pe lângă, e încă legal să parchezi mașina aiurea. Cel mai bogat oraș al țării este incapabil să facă niște parcări etajate măcar la intrările din oraș unde e metrou, cel mai rapid mijloc de transport din zonă.

Există o singură pistă de biciclete reală, restul fiind niște dungi trase ilegal pe trotuar. A existat o discuție despre crearea unei linii de metrou ușor de la Gara de Nord la Gara Progresu (Nord-Sud), a murit în fașă deși calea ferată exista deja.

Pentru pietoni e și mai nasol

Presupunând că ai face minimele investiții și lucrări să fie transportul cât de cât ok, tot mai ai o problemă cu trotuarele. Spre deosebire de mașină, autobuzul se oprește în puncte fixe, apoi mai mergi ceva pe jos. Trotuarele bucureștene sunt pline de mașini pentru că o mașină aici e mai ieftină decât un telefon mobil. Serios, poți găsi o coajă cu 1000 de euro, Bulgaria e aproape dacă ai și chef s-o înmatriculezi. Sau poți să n-o înmatriculezi, nu contează, oricum nu prea există poliție de circulație aici. Mașinile parcate aiurea nu se ridică iar rablele nemișcate cu anii, nici atât. Trotuarele sunt pistruiate cu epave de fier și, pe lângă astea, mai avem chioșcuri puse aiurea, panouri publicitare puse fix în mijlocul trotuarului și cânte un nene care s-a apucat să contruiască pe-acolo și nu l-a oprit nimeni.

Zgomotul prin centru e infernal. Ăștia pe-aici s-au obișnuit, eu încă nu. Se claxonează constant, iarăși o problemă care ar putea fi rezolvată de poliția rutieră dacă ar exista. Și dacă ar primi un picuț de sprijin în sensul ăsta, dar vorbim de capitala unei țări unde ministrul de interne provoacă moartea unui polițist că avea el de mâncat niște mici urgent. Pentru că nimeni nu mișcă în trafic ambulanțele au sirena la maxim.

În București încă există o discuție la câți metri de perete să lași mașina pe trotuar pentru că se ignoră complet faptul că legea spune că nu ai voie s-o lași deloc pe trotuar. Dar nici nu ai altundeva unde să o lași și mergi cu ea că e inuman să mergi cu transportul în comun sau pe jos.

Și cum afectează asta toată țara

Bucureșteanul ăla mediu care merge dimineața la muncă și se întoarce seara pierde cam două ore în trafic. Sigur, asta se întâmplă și în alte capitale, dar acolo e cât de cât o logică. Nu poți să faci comparația cu Paris, orașul ăla are zeci de milioane de turiști și, totuși, o densitate a populației pe km de aproape trei ori mai mare decât Bucureștiul. Ei au oameni noi avem tablă, sub formă de chioșcuri și mașini.

Și nu e ca și cum ai merge pur și simplu două ore fără probleme. Sunt două ore stresante, în care ori trebuie să fii cu ochii în patru să prinzi semaforul, să prinzi o fantă de ieșire, să nu-ți taie unul fața, să stai încleștat pe geantă să nu-ți fure nimeni din ea, să te lupți cu oameni imobili fixați ca scoicile pe ușă de trebuie să-i dezlipești cu ranga, să faci loc pentru toți ăia care „se grăbesc”.

Ajungi acasă și primul lucru pe care-l faci e să iei o pauză de recuperare. Și uite-așa ai mai puține ore în zi și ca să-ți faci de mâncare, și ca să te uiți la un film și ca să dormi. Și se doarme puțin, odată că nu ai când, a doua oară că e zgomot constant, de la chefuri la bormașini la ambulanțe la claxoane.

Și ai unii din cei mai performanți și competenți oameni din România (că așa sunt capitalele, atrag genul ăsta de oameni cu salarii și cam atât) care sunt complet stresați și nedormiți. Portul popular aici sunt cearcănele. Ai discutat vreodată cu un bucureștean și ți s-a părut că nu prea ține mine lucruri și că e repezit? Ei bine, sunt numeroase studii științifice care arată că dacă nu dormi suficient nu poți să-ți formezi memorii pe termen lung. De-aia sunt o grămadă șocați de tot felul de știri și informații pe care, teoretic, ar fi trebuit să le mai fi aflat o dată. Lipsa memoriei te face agitat, orice e nou pentru tine, nu înveți nimic din experiențele anterioare și tot așa.

Muncitorii din București nu sunt doar corporatiștii care produc hârtie toată ziua, sunt și funcționarii din ministere și agenții, judecătorii, polițiștii, pompierii, micii afaceriști, marii afaceriști, medicii și jurnaliștii ăia supărați constant. Când te duci la un medic la București gândește-te că ăla e unul din cei mai stresați oameni din România fără să ajungă măcar la locul de muncă.

Practic toți ăia de la care aștepți ceva sunt niște zombi cu memoria de trei zile, nervoși și obosiți. A, și mai e o chestie: cică spațiul verde în oraș te ajută să te relaxezi. Și când zic „spațiu verde” mă refer exact la asta, nu la țigăniile cu panseluțe. Efectiv iarbă și copaci. În 2009 Bucureștiul avea 12 mp de spațiu verde pe cap de locuitor, s-a ajuns la un 21,3 prin falsificarea datelor. Londra are 64 și și ăla are mașini și blocuri.

Stai pe bordura nou-nouță cu muzica dată la maxim ca să acoperi traficul, între două mașini mai vechi decât tine, după ce ai venit ca sardeaua acasă. Muncește tu în condițiile astea. Sau relaxează-te.

Tot felul de săraci cu figuri în cap se plâng de traficul din București

Dacă te uiți și te învârți poți găsi o casă în București la vreo 150.000 de euro, mai trebuie să bagi încă vreo 50.000 în ea. Dar, dacă n-ai timp și chef de așa ceva poți să-ți iei o casă cu curte cumsecade într-un sat din afara Bucureștiului cu 120.000 de euro, că nu toată lumea-și permite.

Asta e, ești prea sărac să stai în Bucale, nu toți sunt atât de bogați ca mine să-și permită Berceniul. Dar, dacă tot nu stai în capitală, de ce faci gât, săracule, de cum e traficul pe-aici? Că mata ai domiciliu la Voluntari sau Chitila, du-te și te ceartă cu primarele de-acolo. Și, că tot veni vorba de Voluntari și săracii de-acolo: cred că în satul ăla sunt doar vreo 5000 de băștinași care își duc viața local, restul sunt săraci de oraș, care lucrează la București. De-ăia revoltați, de capitală, de care nu mai încapi pe internet când încep să-și dea cu părerea. Dar la ei în sat a ieșit Pandele, soțul țoapei de aici, cu 75%. Că scandalagiii ăștia săraci nu prea s-au dus la vot, erau toți blocați în trafic.

Și vin săracii stoluri la muncă, din Chitila, din Voluntari, din Popești-Leordeni, să se plângă de un oraș în care nu locuiesc și nu votează, nu că ar vota (vezi mai sus Pandele). Tot felul de pârliți cărora le-a puțit aerul de Pantelimon și și-au luat casă în complex rezidențial din alt oraș. Care vor acum benzi, drumuri, pasarele. Chiar și nobelul Cărtărescu a amenințat că dacă primăria Capitalei nu face un drum pentru un complex rezidențial își ia libertatea să facă absolut orice să rezolve problema iar înseamnă că literatura română va mai fi lovită de o capodoperă despre scamele din buric și drama semi-intelectualului român de minimum 1200 de pagini.
Milogii ăștia vin cu mașinuța la Capitală, de-aia nu poți purta o discuție rațională cu ei când le spui „băăăăă, e plin de pensionari și țigani pe autobuze, toată lumea merge gratis”, de-aia nu poți discuta cu ei de alternative de trafic, că sărăcia merge mână-n mână cu lipsa de educație. Niște sărăntoci care au figuri în cap și pretenții de loc de parcare în fața biroului.

O chestie mișto din Timișoara apropo de trafic

Pentru că am stat deja destul de mult în București mă uitam ciudat cum, în Timișoara Nord, stăteau oamenii și așteptau la trecerea de pietoni să se facă verde. Serios, n-am mai văzut pieton să stea la semafor când e roșu de ani buni. Nici măcar în Brașov, oraș ce se pretinde civilizat (doar că e populat cu un fel de bucureșteni mai obraznici), unde rata de omor pe trecere este una de campion național și toată lumea dă vina pe oricine altcineva decât pe bezmeticul de pieton care sare fără să se asigure.

Bine, în Brașov e posibil să fie și mâna poliției rutiere. Unii se țin de publicat cărți, alții încă mai rezolvă problemele lor cu legea (șeful poliției rutiere și încă 11 subalterni au fost condamnați pentru diverse forme de mită).

Și mai e faza cu trecerile de pietoni, din ce m-am plimbat eu pe-aici, opresc mașinile la treceri fără probleme. Asta ca să poată să pietonii liniștiți și, pe lângă ei, călare, bicicliștii, acești cocalari săraci cu educație rutieră zero care nu au bani de BMW ursuleț.

© 2019 Ovidiu Eftimie. All rights reserved.

Theme by Anders Norén.