Ovidiu Eftimie

Cartierul General

Menu Close

Tag: săraci

Dar gardul ăla poate fi îndreptat

Poate v-ați îndreptat dimineață privirea spre dispozitivele mobile, din alea sărea domnul Rebengiuc care arunca un fel de blestem cu vocea lui Dan Teodorescu de la Taxi. Ultima melodie a formației care s-a specializat în ultima vreme pe muzică socială are și un videoclip alb-negru, deprimant, cum stă bine unei astfel de cauze, că nu era normal să pună imagini din Daffy Duck.

Și cum stă bine unui video de-ăsta lăcrămos, ni se arată „gospodăria” unor săraci care o duc nasol. Și că ăștia, nenorociții, ar trebui să stea acolo. Și-n primele secunde apare gardul ăsta strâmb. Acuma, înțeleg restul chestiilor, empatizez parțial cu unele aspecte ale sărăciei, dar gardul ăla e o problemă. Gardul ăla poate fi îndreptat. Pentru aia nu-ți trebuie bani, trebuie niște crăci. Păreau că adună crăci pe-acolo.

Gardul acela nu este îndreptat că oamenii care se duc să lăcrimeze de grija săracilor îi mângâie pe cap și le spun că alții sunt de vină pentru situația lor. Nu le spun să îndrepte și gardul. Nu le povestesc principiul universal „bă, fă și tu ceva, cât de mic”. Vrei să câștigi la loto, ia măcar un bilet. Nu le zic asta, și cine zice asta, ca nea Vali de la Brașov, este înjurat și tras de păr că vezi-doamne, n-are milă și empatie pentru săraci. Până nu îndreptăm gardul ăla nu ne facem bine.

PS. Altfel melodia e digerabilă. Dacă scoți versurile din ea și pui unele care să vorbească de o dezamăgire din dragoste, ceva, chiar aș asculta.

Aia cu „să dăm prezervative la săraci”

Să zicem că într-o clasă, la ședința cu părinții, se adună toți și zic să pună bani mână de la mână să ia bani pentru elevii mai săraci. Intervine un părinte mai cu bani, zice că el dă oricât, doar să luăm și niște prezervative pentru săracii ăia, ca să nu mai facă copii dacă nu-s în stare să-i crească. Pare cunoscut acest refren, de ce naiba dacă sunt săraci mai fac încă niște săraci mici care se chinuie, fiind săraci, umplând lumea de săraci. Nu știu dacă sunteți la curent cu ultimele trenduri în materie de evoluție umană, dar în zilele noastre nu e ok să fii sărac.

Prima chestie, aia cu sexul. Și eu, dar și alții, trăim cu impresia că săracii o duc prea bine. E drept că e plin de facilități pentru ei, pe lângă Venitul Minim Garantat (VMG), ăla pe care îl scot în față toți mincinoșii când se poartă astfel de discuții. Dar, pe de altă parte, de banii ăia nu prea pot să-și asigure multe distracții. Știi că cam beau, dar nu beau whiskey de vechi de 15 ani, beau cocârț, vechi de un sfert de oră, gata tras din spirtieră prin pâine. De fumat nu bagă trabuce, nici măcar Pall Mall ci niște țigări probabil contrafăcute, unele prin spatele curții, altele luate de la frații noștri de peste Prut. Excursii în străinătate mai rar, chiar și ălea prin România sunt destul de greu de obținut. De-aia e și plin de pelerinaje bisericești la prețuri modice, nu că nu mai pot ăia de creștinism, dar la bani puțini cam asta poți găsi, o mânăstire, o plimbare cu autocarul, Voronețul e Thailanda săracilor. Alte posibilități de distracție, televizorul, și dacă te uiți un pic la ce e la televizor, neironic, îți dai seama că e jeg la lopată. Se caută în draci seriale și filme „subtitrate” pe net că mulți nu știu engleza. În bula noastră abia 50% știu engleza, în restul României sub 10% cunosc noua lingua franca.

Și-ajungem la ultima și singura distracție reală, sexulețul. După mâncare, cică sexul e cea mai plăcută chestie pe care o poți face, poate la egalitate, zburdă dopamina în tine. Alternativa la sexuleț, laba, a fost îndelung studiată de cel puțin 3 miliarde de oameni de știință din toată lumea și concluzia unanimă a fost „e ok, dar e doar o soluție pe termen scurt”. Sexul cu prezervativ e nasol, poate s-o v-o spună orice bărbat dacă e sincer, reclamele mint. Deci singura bucurie cât de cât OK a săracului e sexul fără prezervativ și, cumva, noi vrem să le-o luăm și pe aia. Nu e ca și cum ar avea parte de ceva excepțional, nu e ca și cum ar face sex cu cele mai frumoase bagaboante din lume. Când ești sărac, o urâtă e maximul la care poți spera. În general e urâtă și grasă. Vrea și omul o bucurie, ce facem, i-o luăm și pe-asta?

A doua chestie, înfrânarea. Vrăjeala asta cu înfrânarea, sau „delayed gratification”, cum spun psihologii, ține exact de „școala vieții”, singura școală care nu are cursuri în România. De înfrânare ar putea să-ți povestească Biserica, e foarte dificil având în vedere că șeful ei este, practic, un Tutankhamon viu. Știu, explicația ar fi că e ceva sfânt și spiritual, dar aia e o minciună. Cât despre psihologi, știm deja că nu e plin de psihologi prin zonele de săraci, n-avem psihologi nici printre bogați, d-apăi la Cuca Măcăii. La școala oficială nu te învață nimic, decât să repeți ce informații au învățat pe de rost niște oameni care sunt obligați să spună asta de niște birocrați etc etc.

A treia chestie ar fi cu „avem nevoie de săraci”. Ca oameni care-o duc bine, relativ cu restul țării, ignorăm că mai toată economia e dusă-n spate de săraci. Șoferii de taxi nu-s milionari niciunul, ăia care fac Glovo sau ce aplicație de servitori mai e, nu, nici UBER-ul nu-i pentru bogați, nici curieratul, nici șofatul autobuzului RATB, nici tanti care-ți pune cârnați în galantar și tot așa. Dacă n-am avea săraci n-am avea oameni care să ocupe acele joburi, deja importăm săraci din alte țări pentru construcții. Nu e ca și cum noi, ăștilalți, am fi obișnuiți cu munca nasoală, sincer vorbind, majoritatea am avut noroc, am crescut în familii cu oameni care beau rezonabil, care aveau grijă de ușa de la casă, mai dădeau cu un mop, o mătură, mai insistau să nu fim ultimii fraieri din școală, de-astea.

A patra chestie e, fratele meu, dacă te-ai umplut de bani, te face pe tine câțiva lei pentru rechizite? Serios, nu-i dai părinților, e clar că ăia nu-s recuperabili, dar poate-l salvezi pe ăsta micu’. Sigur, nu-i copilul tău, dar e cumva copilul nostru, că nu-l putem omorî și ăla o să intre în societate peste câțiva ani. Ce vrei să fie, golan sau unul pasionat de, zic la întâmplare, sisteme hidraulice?

Ce mai fac săracii în România

O firmă de SEO a anunțat recent care sunt cele mai căutate cuvinte de pe internet în România. Bine, Google dă niște date, dar alea nu reprezintă cele mai căutate cuvinte (de-aia și zice „trending”) ci doar cele care au avut spike-uri, de-aia tot iese „Rezultate Bac”. Dar, per ansamblu, pe tot anul, românii caută altceva. Ce?

Bun, se vede destul de clar că dacă aduni „filme porno” cu „filme xxx” ies cam 40 de milioane de căutări, deci asta e baza. Dar eu m-am uitat și mai departe, nu doar pe România, Google îți dă și pe județe. Și ce crezi că mi-a ieșit?

Pe căutarea „filme porno”, avem topul ăsta:

Pe căutarea „filme xxx”, avem topul ăsta:

Dacă vi se par cunoscute județele astea este pentru că ele apar, de obicei, și în celălalt top, cel cu cele mai sărace județe din România, sau ăla cu cele mai multe ajutoare sociale. Da, corelația nu implică cauzalitate, da’ parcă prea se potrivesc. Și sună bine ca răspuns la întrebarea „Ce faci în loc să pui osul la muncă?”

Bine, râdem, glumim, dar e o explicație și mai cumsecade la pofta de pornache. Presupun că e egală pe tot cuprinsul țării, doar că oamenii din zonele astea sunt mai puțin alfabetizați digital, așa că nu știu linkul direct către xhamster sau ceva similar. Eu aș folosi informația asta în marketing politic, din chestii de-astea simple îți dai seama cam cu ce oameni discuți și care e niveul lor digital. Poate în cazul lor trebuie gândite alte campanii online, sau poate chiar deloc online, când vrei să câștigi puterea. Sau să le vinzi pufuleți și asigurări RCA. Când omul e cu nădragii în vine și puța în mână e mai vulnerabil un pic.

O fabulă moralizatoare

Aflat la un restaurant, miliardarul american Bill Gates plătește nota și lasă un bacșiș de doar 5 dolari.
– Cum se face d-le Gates, întreabă ospătărița, că dumneavoastră, cel mai bogat om din lume, dați un bacșiș de 5 dolari în timp ce fiica dumneavoastră, care a mâncat aici săptămâna trecută, a lăsat 500 de dolari?

În acest moment Bill Gates s-a uitat la ea și a zis că e momentul să spună ceva memorabil și moralizator. Așa că a pus mâna pe iPhone-ul său (el n-are scame de-astea, compania lui a investit în Apple) și câteva secunde mai târziu a apărut proprietarul restaurantului tras de cravată de doi gealați.

– Te rog, mie nu-mi vine, pișă-te în gură la proasta asta, a spus Bill Gates.

Apoi, în timp ce patronul se pișa în gura angajatei, Bill Gates a spus discursul său moralizator:

– Sunt, probabil, cel mai bogat om din lume din cei care nu se ocupă cu trafic de droguri. Am ajuns așa pentru că pe vremea când făceam softuri în garajul lui tata nu eram așa de obraznic ca tine și nu căutam povești moralizatoare în timp ce eram la muncă. Dacă vreau pot să te împușc și pe tine și pe ăsta care se pișă în gura ta acum și nu voi păți nimic, niciodată. Muncește, taci din gură și nu-ți închipui că vei ajunge vreodată bogată, nici tu nici ăia care dau share la astfel de povești pe rețele sociale, pentru că n-o să ajungi niciodată înstărită punându-ți întrebări despre cum cheltuiesc alții banii.

Apoi Bill Gates s-a ridicat de la masă, s-a bășit și a plecat fără să se mai întoarcă vreodată în acel restaurant.

Tot felul de săraci cu figuri în cap se plâng de traficul din București

Dacă te uiți și te învârți poți găsi o casă în București la vreo 150.000 de euro, mai trebuie să bagi încă vreo 50.000 în ea. Dar, dacă n-ai timp și chef de așa ceva poți să-ți iei o casă cu curte cumsecade într-un sat din afara Bucureștiului cu 120.000 de euro, că nu toată lumea-și permite.

Asta e, ești prea sărac să stai în Bucale, nu toți sunt atât de bogați ca mine să-și permită Berceniul. Dar, dacă tot nu stai în capitală, de ce faci gât, săracule, de cum e traficul pe-aici? Că mata ai domiciliu la Voluntari sau Chitila, du-te și te ceartă cu primarele de-acolo. Și, că tot veni vorba de Voluntari și săracii de-acolo: cred că în satul ăla sunt doar vreo 5000 de băștinași care își duc viața local, restul sunt săraci de oraș, care lucrează la București. De-ăia revoltați, de capitală, de care nu mai încapi pe internet când încep să-și dea cu părerea. Dar la ei în sat a ieșit Pandele, soțul țoapei de aici, cu 75%. Că scandalagiii ăștia săraci nu prea s-au dus la vot, erau toți blocați în trafic.

Și vin săracii stoluri la muncă, din Chitila, din Voluntari, din Popești-Leordeni, să se plângă de un oraș în care nu locuiesc și nu votează, nu că ar vota (vezi mai sus Pandele). Tot felul de pârliți cărora le-a puțit aerul de Pantelimon și și-au luat casă în complex rezidențial din alt oraș. Care vor acum benzi, drumuri, pasarele. Chiar și nobelul Cărtărescu a amenințat că dacă primăria Capitalei nu face un drum pentru un complex rezidențial își ia libertatea să facă absolut orice să rezolve problema iar înseamnă că literatura română va mai fi lovită de o capodoperă despre scamele din buric și drama semi-intelectualului român de minimum 1200 de pagini.
Milogii ăștia vin cu mașinuța la Capitală, de-aia nu poți purta o discuție rațională cu ei când le spui „băăăăă, e plin de pensionari și țigani pe autobuze, toată lumea merge gratis”, de-aia nu poți discuta cu ei de alternative de trafic, că sărăcia merge mână-n mână cu lipsa de educație. Niște sărăntoci care au figuri în cap și pretenții de loc de parcare în fața biroului.

Unde am semnat să am grijă de cimpanzei?

Aștept de aproape o săptămână să vină niște puleți să-mi pună un detector de gaz. Nu e decizia mea, aragazul meu are incorporate suficiente detectoare cât să nu mă lase să ard nici măcar o friptură, dar e o lege, să se pună detectoare de gaz în fiecare casă racordată la gaz. Pentru că, logic, în țara unde toată lumea explodează cu butelia, ăia care au gaz la bloc sunt pericolul.

În fine, știu de ce s-a făcut, un unsuros din parlament avea o firmă pe chestia asta și voia să facă un ciubuc. Nu e vorba de siguranța populației, dă-i dracu pe ăia, să ardă în flăcări, important e ciubucul. Și pentru că blocul meu a decis să facem asta, și pentru că eu nu sunt atât de nesimțit pe cât par, de vreo săptămână îi tot aștept pe ăștia. Ultima chestie, vineri seara a venit un amețit să-mi spună că vine sâmbătă pe la prânz. Acum a venit șefa de scară să-mi spună că a fost o confuzie, că nu ajunge azi.

Faza e că știu ce au de făcut. Înșurubează în țeava aia un detector, alimentat la curent, și-mi cer 300 de lei pe asta. Munca aia o poate face un cimpanzeu dresat. Munca lor nu valorează nimic, e un zero absolut. Nu e vorba de siguranță, cum spuneam, nu-i pasă nimănui se siguranță. E de dat de lucru unor cimpanzei care au decis că nu mai e cazul să evolueze în viață ci e ok să facă de-astea. Cele 5 zile pierdute de mine nu valorează nimic pentru ei, pentru că nu le pierd ei. Salariul minim e 7 lei pe oră, asta vine cam 50 de lei pe zi, 250 de lei pe săptămână. Dacă aș avea salariul minim aș pierde banii ăștia așteptând cimpanzei autorizați să înșurubeze un căcat.

Ei se alătură unei armate de cimpanzei pe care trebuie să-i plătesc cu timpul meu și banii mei să facă munci pe care le-ar putea face, evident, niște cimpanzei dresați. Și pe toți ăștia, cumva, trebuie să-i plătească prostul care nu este dintre ei. Și nici măcar n-ar fi asta o problemă, problema e că, în urma delăsării unora ca noi, cimpanzeii au devenit tot mai obraznici.

Am privit cu uimire cum Dan Doboș, directorul bibliotecii județene Iași, un angajat de-al meu, îndrăznea să ia „la pulă” pe un amic de-al meu care, întâmplător, e programator. Nu la stat, la o firmă ce lucrează doar exterior, deci import. De unde atâta tupeu pe cimpanzeu? De unde atâta obrăznicie? Mă documentez un pic, Dan Doboș a câștigat postul de director al Bibliotecii Județene Iași, oraș cultural, săracilor, fiind singurul candidat pe post. Păi, băi, cultură, rataților, ce cultură faceți voi acolo, bă, de aveți un singur nesimțit la interviu? Gunoiul ăsta ordinar, ce verifica pe unde lucrează alții la privat, a lucrat înainte tot la o șușanea de stat. Deci tot angajat de-al meu. Nu țin minte să fi plecat în cosmos cu biblioteca de ratați în cultură din Iași, poate pentru că directorul lor, nea Doboș, angajatul meu, a uitat de unde a plecat și e obraznic. E obraznic că nu l-a băgat nimeni în mă-sa, unde ar trebui să fi rămas. Ce s-a întâmplat cu tine Dan Doboș? Erai un scriitor bun de SF, poate chiar talentat. Era grea munca?

Dar nu e singurul. Alegerile astea au fost mișto, 8 milioane de oameni la vot, dar doar 3 milioane lucrează la privat, restul, cimpanzei agresivi care au opinii și păreri despre cum ar trebui să fie condusă țara asta pe banii mei. Și nu mă deranjează dreptul lor la vot, deranjată este atitudinea noastră tolerantă față de ei. Coae, nu valorezi nimic. Veniturile din agricultură sunt mici că atâta valorează munca ta. Oricine o poate face. Ai salariu mic că ești slab și incompetent. Era o discuție întreagă despre salariul decent pe blogul ăsta, mișto, o armată de oameni spuneau că vor o mie de euro pe lună să se descurce. Uitați-vă la ora de la comentarii, sunt ore la care oamenii ar trebui să fie la muncă. Dar nu puteau să muncească, că trebuiau să explice cum li se cuvine 1000 de euro salariu.

Bă, nu așa funcționează asta. Un cimpanzeu este mult mai ieftin de întreținut. Și poate fi dresat. Și nu mi s-a cerut niciodată părerea dacă aș fi dispus să cresc un astfel de cimpanzeu, de la omul care pune detectorul de gaz la directorul Bibliotecii Județene de Ratațiii Supremi ai Culturii, Iași, capitala analfabeților, dacă sunt dispus să angajez așa ceva. Când am luat noi decizia, ca națiune, că orice ratat, orice putoare, orice nesimțit trebuie respectat și întreținut că e și el om.

Dragii mei, muie. Muie pentru opiniile voastre electorale, muie pentru munca ta, muie pentru viața ta. Nu așa funcționează tribul. Vrem să mergem mai departe, lichelele trebuie tratate ca lichele. Hai, muie, și aveți grijă, votanților, că vă așteaptă un jihad. Un jihad al celor care s-au săturat să vă întrețină și să vă cocoloșească în numele unor idealuri false. Vrem să mergem mai departe, trebuie să dăm niște muie celor care ne trag în jos.

Câteva informații pentru mireni despre Laurențiu Streza

În primul rând, săracilor, abia am ieșit din săptămâna mare, fomiștilor, și nu e deloc cuvenit să te iei de o înaltă față bisericească în aceste momente. Bine, că voi, milogii, vă put mâinile a bară de autobuz și nu știți cine este Înalt Prea Sfinția Sa Laurențiu Streza, Mitropolitul Ardealului.

Pe vremea când părinții voștri își vindeau vecinii la securitate pentru o excursie în CAER sau un loc mai în față la o Dacie 1300 (o minune a tehnicii încă neegalată nici în zilele noastre), Kung Lao Streza făcea studii în străinătate, în Elveția, săracilor, dacă ați auzit de aia. Acum, dacă n-ați fi calici, ați ști că în vremurile alea nu se ieșea atât de ușor din țară dacă nu erai fotbalist foarte bun, gimnast sau prieten cu securiștii.

Apoi, pe vremea când voi abia vă făceați primul cont de Facebook, și vă chinuiați să puneți parola D0amn3 Myluiește, Lee Streza făcea deja o schismă în mitropolii fiind ales mitropolit al Ardealului. Mitropolia Ardealului, năcăjiților, e mitropolia aia care nu are Clujul în componență sau alte județe mișto din Ardeal dar are Sibiul și Brașovul, unde-s mulți moldoveni proști, aroganți și săraci, săracilor.

Prin 2006-2007 Streza făcea o vizită la Prima Școală Românească din Schei, o trăznaie administrată, susținută și promovată de preot-profesor-mitoman Vasile Oltean, care ține de biserică și-l lua la șuturi pe ăsta că nu ținea pasul cu el la inspecții. Era o zi frumoasă de iunie, să zicem, în Biserica Sf. Nicolaie din Schei fostul premier Theodor Stolojan, cerșetorilor, tocmai era naș la o nuntă de interlopi țigani. Liu Kang Streza era vizibil iritat de cum se ocupa moș Oltean de prima școală (aflată în curtea bisericii Sf. Nicolaie, unde cunună premierii interlopi, ca-n filmele cu mafioți doar cu oameni mai borâți) și mai avea puțin și-i zicea „mișcă, dă-te dracului, mai repede”. Nu interlopii îl deranjau, ci moșulică cu cărțile și invețiile lui. Avea încă de pe atunci un Mercedes atât de mișto încât au roșit țiganii de rușine când au văzut cu ce ruine umblă ei, prin comparație.

Acum, mujicilor, Biserica cere bani la moldoveni să refacă Prima Școală, că din banii ei n-ajunge și pentru mașini, cupole de aur și crucea aia de aur de pe catedrala din Făgăraș care l-ar face pe Iisus să dea în hernie dacă ar încerca s-o care pe Golgota. Pentru că voi, pârliților, nu știți da’ Mitropolia Ardealului vrea să-l prindă pe Mântuitor când s-o întoarce ca pe Han Solo și să-l înghețe în aur în loc de carbonită. Știi de ce? Să veniți voi, slugilor, să-l mai pupați o dată să facă și mai mulți bani cu care să cumpere aur pentru spinerele la Mercedesul Mitropolitului.

Așa că, sărmanilor, ar trebui să mulțumiți în genunchi cu fruntea la bordură că în Săptămâna Mare doar l-a blestemat pe un scăpătat de ziarist care i-a pozat mașina. La valoarea lui putea să-i tragă patrafirul printre dinți și-o cădelniță în mutră pentru asemnea obrăznicie. Păi bă, crenvurștilor, știți voi ce-s banii, pute pământul sub voi de sărăcie?

#săracilor

La Cluj se petrece un misterios trolaj țigănesc

Îl sun pe Andrei Crivăț să-l întreb ce face și să-i fredonez melodia „Ca o apăăă cristalinăăăă”, așa cum ar face orice om cumsecade, dar acesta îmi atrage atenția că a scris o chestie despre cele mai penibile lucruri din internet. Sunt două videoclipuri, dar unul în special mi-a atras atenția. Este acesta, în care niște țigani mănâncă fericiți pâine cu untură în timp ce o gagică dă din buci pe masă.

Cantautorul este Alex de la Cluj și pare tare mândru, alături de colegii lui de scenă, să mănânce pită cu untură, acest biscute de tofu cu caviar al săracilor. Ai zice că e un incindent izolat până când afli că există și un Bogdan de la Cluj, care are melodia Aragazul. Care iar este despre țigani săraci.

Deci cred că în Cluj este o mișcare de trolaj fin, cu țigani, care încep să se laude că sunt săraci. Practic nu mai ai ce să le spui când îți cântă în față „fraiere, sunt mai sărac ca tine, mori de ciudă”. O să apară știri cu „un țigan sărac din Florești și-a construit o casă care arată exact ca cea a vecinului, care e și el un țigan sărac” sau „nuntă de țigani săraci în care cel mai mare dar a fost un acordeon aproape nou”.

O să-i spargă la audiență pe repării din românia care abia peste vreo 5 ani se vor prinde de mișcare și vor încerca și ei să pară mai săraci decât sunt în realitate.

© 2019 Ovidiu Eftimie. All rights reserved.

Theme by Anders Norén.