Ovidiu Eftimie

Cartierul General

Menu Close

Tag: salarii

Câtă populație captivă există în România?

Presa nu insistă suficient pe o problemă pe care o au mai toți angajații la stat de vreo câteva luni încoace. Întârzie salariile, uneori și cu lunile. În Giurgiu, parexamplu, întârzie de vreo 4 luni, președintele CJ a zis că e vorba doar de câteva zile, oamenii de-acolo zic altceva. În afară de București, unde mai sunt cât de cât bani, în restul țării e dezastru. Presa nu insistă pentru că majoritatea presei locale e susținută din bani de la CJ sau primării. Publicațiile centrale nu au bani să plătească corespondenți cu sume suficiente ca ăia să trăiască doar din asta, așa că e cam omertă pe peste tot.

De-aia nici baronii nu cârâie împotriva lui Dragnea, că ăsta are banii de rectificare și banii, în general. Una e să ți se aloce bani prin rectificare, alta e să îi și primești efectiv. Legea nu prea contează și, oricum, n-ai ce face, execuți tu CJ-ul statul? Când ăia cârâie, șefu’ strânge robinetul. De banii CJ depind în fiecare județ cel puțin 5000 de persoane. Că pe lângă DGSAPC-uri, de obicei cel mai mare angajator din județele sărace, avem și spitalele județene precum și numeroase comune care ar trebui desființate ieri. Comunele alea nu s-au susținut niciodată și prima sursă de lovele pentru salarii este tot bugetul Consiliului Județean, rar câte un primar de-ăla reușește să intre direct la Guvern. Fondurile europene nu plătesc salarii și primarii care știu și pot să facă un dosar calumea sunt puțini.

Altă chestie pe care presa nu insistă e că din septembrie nu mai sunt bani de pensii. La nivelul la care dacă te pensionezi acum nu primești pensie. „Poate în ianuarie, mai vedem”. Pe lângă șmecherii cu pensii de șmecher, tot avem vreo 3 milioane de pensionari care au asta ca singură sursă de venit. Iar Guvernul s-a împrumutat doar pentru pensiile actuale, nu pentru alea ce vor veni, gen se trăiește de la o zi la alta.

Revenind la ăia dependenți de banii de la CJ, e nasoală rău situația pentru ei. Știți faza, toți sunt rude, șanse mari ca soția să lucreze tot la stat. Nu neapărat din nepotism dar, tehnic, dacă ești tânăr și te angajezi acolo e oarecum firesc să găsești o iubită tot prin instituție, dacă tot mergi zilnic. Te mai vezi la o cafea, la locul de fumat, la o ședință cu șeful, un team-building la munte și un concediu prin sindicat, nu e prea greu să ajungi cu ea.

De mers altundeva n-au unde să se ducă, în sistemul privat nu prea se angajază „referenți gradul II” și chiar dacă, să presupunem, ai o specializare căutată pe piața muncii, riști să faci comoție când vezi volumul de muncă de la privat. Că nu degeaba facem miștouri de corporatiștii care muncesc 28 de ore pe zi. Mai este aspectul cu vârsta, grosul bugetarilor sunt între 40 și 55, dificil să găsești de lucru altceva decât paznic sau casier Mega dacă nu ești super-specialist în domeniu. Mai sunt câțiva șmecheri care au afaceri pe lângă, dar grosul populației bugetare are statul ca sursă principală de venit. A, și nici afacerile alea nu rup, că așteaptă bani de la buget, care bani nu vin, deci sunt întârzieri și la privații-stat. Groso-modo, estimez că avem vreun milion de bugetari captivi, care n-au altă șansă decât să aștepte salvarea de la actualul Guvern. Și de-aia nu zice nimeni nimic, că există riscul să te lase în foame completă în prag de iarnă. Cât despre opțiunile politice, ălora li se spune constant că „dacă vin ăilalți vă dau afară”, așa că nu prea au ce face.

Asta pentru optimiștii care cred că pe măsură ce mor pensionarii rămân comuniștii fără masă de manevră. 

De ce salariile la stat sunt mai mari decât cele la privat

Pentru că, indiferent cum pare de la distanță, la stat e mai periculos de muncit decât la privat.

De exemplu, dacă ești angajat la primărie și dai cu flit unui „client” există oricând riscul să fii chemat la parchet să dai declarații pentru abuz în serviciu. Cine crede că treaba asta e un fleac n-are decât să facă o prostie și apoi s-o discute cu un procuror.

La privat, în schimb, poți face cam orice, începând de la înșelăciune în sus, că nu prea sunt consecințe individuale. Vinzi mâncare expirată care, teoretic, ar putea pune în pericol viața oamenilor. Meh, amendă OPC. Omul care, efectiv, nu și-a făcut treaba și a lăsat mâncarea pe-acolo nu pățește nimic, e cumva la latitudinea firmei dacă să-i dea sau nu una peste degete.

De la o firmă privată ai mai multe șanse să fii dat afară dacă spui o prostie pe facebook decât dacă omori un om cu mașina firmei, aia colantată din cap până-n picioare, pe care o parchezi în fața blocului deși nu prea e ok. A, și că veni vorba de mașini, dacă dăm o tură prin parcări, e plin de mașini, camionete și dube de la firme, care nu-s în vizită dar acolo stă omul și trebuie să parcheze și el mașina undeva. La stat au mașină de serviciu șefuții și șoferii, la privat paleta e un pic mai largă.

Aș crede că e stresant când o să aud de prima firmă care l-a dat afară pe un șofer că umblă beat / pe linia de tramvai / parchează pe trotuar de nu lasă lumea să treacă sau direct pe trepetele unei clădiri unde are treabă. Dar aici situația e cam egală. De exemplu, în urmă cu câteva luni primarul Firea a fost prins cu mașina de serviciu pe linia de tramvai, ea zice că a fost șoferul primăriei și că a fost dat afară. A mințit, nu poți da afară instantaneu un om de la stat, conform codului muncii trebuie să-i dai avertisment, avertisment cu 10% din salariu pe trei luni și abia dup-aia să-l trimiți acasă.

Revenind la „relația cu publicul”, de bine de rău chestiile astea de stat sunt obligate să-ți răspundă în 30 de zile dacă-i întrebi ceva. Dacă n-o fac poți să-i tragi prin tribunal. La privat, muci, nimic. Ba, mai mișto, la privat, cu cât e firma mai șmecheră, cu atât e mai externalizată relația cu publicul. Ăla cu care te cerți la „serviciu clienți” nici măcar nu e angajat al firmei, e un student prin Cluj de la un call-center care face și el un ban de bere. Privații au găsit metoda asta mișto de-a nu discuta cu clientul în mod real. Mai mult, slavă roboției, fac toate eforturile de a nu discuta niciodată cu tine. Nu poți suna direct la ăia să le zici ceva, trebuie să bagi „tasta 1, tasta 3, tasta 0” și să mai aștepți jumătate de oră până întri într-o conversație cu un om care nici măcar nu lucrează acolo.

Într-o seară, după încheierea programului, am trimis un e-mail către Administrația Străzilor – Primăria București, că aveam o problemă cu un semafor (da, boșilor, așa se face, nu pe Facebook). A doua zi dimineață am primit răspuns cu numărul de înregistrare al sesizării și un bla bla politicos. Ai zice că e puțin, dar cu o săptămâna înainte am trimis o sesizare folosind formularul de pe site-ul Ikea, n-au răspuns vreo două săptămâni. Dup-aia mi-am dat seama că nu funcționează ăla, pentru că, la privat, merge și-așa. Fiind om bun la suflet i-am și sunat, în fine, l-am sunat pe studentul ăla din Cluj și le-am spus de problemă. Au rezolvat-o.

Ba nu, mint, n-au rezolvat-o nici acum. Voiam să le transmit că anulez o comandă și în băiatul de la Cluj nu mai am încredere.

A, și vă mai dau una de la privat. Nu știu dacă ați auzit de Dan Boda, e un tip care a fost șeful Agenției Medicamentului. A luat 3 ani cu suspendare pentru corupție iar ca medic a avut un neplăcut caz de malpraxis. Acum lucrează la Medicover, rețea privată, și să nu credeți că vă dă cineva spoilerul ăsta înainte să intrați al el în cabinet.

Cum a mărit guvernarea Dragnea salariile în învățământul preuniversitar

La mulți ani, 2018! „Profesorii din Botoşani au fost anunţaţi deja că nu-şi vor mai putea ridica salariile pe nouă ianuarie, cum ar fi fost normal, ci la o dată ce va fi anunţată ulterior, cel mai probabil la jumătatea lunii ianuarie”, relatează Monitorul de Botoșani. Ziarul explică:

„La această situaţie s-a ajuns deoarece Guvernul a modificat la finalul anului trecut procedura de plată a banilor pentru profesori. Cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizaţiile şi alte drepturi salariale ale personalului din învăţământ se vor asigura din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Educaţiei Naţionale şi nu prin bugetele primăriilor, aşa cum era până acum. Măsura a venit pentru a scoate salariile profesorilor de sub influenţa politică a consilierilor locali, dar declanşează alte întârzieri”.

Și-acum, situația la București, printre profesori, un caz particular. Profesoară, vreo 9 ani vechime în sistem, e anunțată că niște sporuri care-i aduceau salariul la aproape 1900 de lei pe lună în mână i-au fost tăiate, pentru că „ministerul nu mai are bani”. Ministerul ăla care învârtește banii să nu mai fie la îndemâna politicului. Bun, și, pe lângă asta, noile scamatorii fiscale i-au mai tăiat 80 de lei din salariu și acum a ajuns pe la 1700 de lei pe lună. Profesor titular, nu suplinitor. De banii ăștia mai vin și gratis sâmbăta și duminica la școală și pregătesc elevii pentru olimpiade. Tot moca, performanța (dacă acceptăm că olimpiada este o performanță) nu se plătește separat. De fapt nu se plătește deloc. Și nici tonerul la xerox, ăla se cumpără tot tin banii profesorilor, că ăsta e nivelul de finanțare în București-Capitala României.

Și-acum, două chestii, una macro, una micro. Aia macro e că la banii ăștia atragi în sistemul de profesorat oameni dispuși să muncească pe 1700 de lei după ani buni, adică un pic peste salariul minim. Sigur, e faină ideea aia cu profesorii au multă vacanță, dar ce naiba faci cu ea? Iei un part-time să ajungi să trăiești de pe o zi pe alta. Meditații? Când câștigi mai puțin decât un polițai comunitar care arestează babele ce vând leuștean sau un gunoier, începi să te gândești la variante și, dacă-ți pasă de meserie, să te retragi în ceva mai profitabil. La 1700 de lei pe lună o să atragi oameni dispuși să muncească pe 1700 de lei pe lună, ăia o să-ți învețe copilul matematică, română sau limbi străine, scoți încă un Florin Iordache, ăla de trimitea scrisori în engleză ambasadei Franței. Sună mișto, dar nu e mișto, că postul de Florin Iordache e ocupat. Deci „învățământul” devine tot mai irelevant, oricâți bani bagi în el în direcții greșite.

Aia micro ține de vrăjeala din zilele astea. În timp ce Liviu D. o tot dă înainte cu programul de guvernare și aruncă petarde să nu observe poporul că tot ce vrea e să scape de pârnaie, oamenii încep să simtă fix la portofel cum e să fie conduși de o gașcă de patrioți care se luptă cu statul paralel în loc să-și vadă de treabă. Că nu poți da vina pe PNL, USR sau Cioloș pentru că i-ai tăiat tu omului din salariul în timp ce-i mărești euroul, rata la bancă, benzina, curentul electric și gazul. Asta dacă mai vede ăla salariu.

UPDATE: De ce s-au trecut salariile profesorilor de la primărie la minister. 

România e o țară excelentă, plină de bogătași

Firma de salate Eisberg pune anunț pe internet că angajează oameni. Și vin „oamenii” să spună, clar, că n-au de gând nici măcar să trimită un CV. Că toți angajatorii sunt escroci și exploatează lumea.

Acuma, nu știu exact ce posturi oferă, dar am impresia că nu cele de director. Sau de lucrător la reactorul nuclear al fabricii, ăla ce sigilează pungile cu salată. Cred că e vorba de oameni care să ambaleze salata. Li se zice necalificați. Iar oamenii ăia vor salarii grele. De exemplu, doamna Luminița.

luminita-viata-sociala

Dar știm din statistici că în România femeile sunt plătite mai prost decât bărbații. Domnul Daniel, care nu pare să fi terminat liceul intenționat, cere chiar mai mult.

daniel-salariu-2000-de-lei

Măcar Daniel a fost decent, domnul Florin se simte de-a dreptul amenințat de oferta de angajare.

pas-teroristilor

După care mai sunt încă vreo câțiva care zic direct pas. N-au mai menționat sume, bănuiesc că sub 3000 de lei nici nu fac o copie după CV. Și ăsta nu e un caz izolat, dacă umbli prin oraș vezi că e plin de oferte de muncă. KFC angajează, McDonalds angajează, MegaImage-ul de la mine e atât de disperat încât a pus afiș că vii când vrei la muncă, doar să faci 8 ore pe zi. Dar, probabil, sunt niște exploatatori nasoi care te pun la muncă pentru banii ăia.

Ce e interesant nu e că nația asta de putori nu vrea să muncească, ci că își permit să nu muncească. Sigur, e posibil să fie nasol la muncă, la împachetat salate, dar iei un ban. Dacă-ți trebuie să supraviețuiești, să iei mâncare și alte cele. N-am gusturi atât de fine ca domnii de-acolo, cred că aș supraviețui cu 1500 de lei pe lună, mai ales dacă aș avea de ales între asta și murit de foame. Dar, aparent, oamenii nu mor de foame, totul e ok, și-ți permiți să refuzi măcar să încerci să te angajezi. Să comentezi pe Facebook să le dai cu pas teroriștilor presupune să ai bani măcar de internet. Și de telefon cu care să-ți faci o poză hoață.

Deci, e ok, țara asta e bogată, oamenii au bani, doar căcații ăștia cu firme mai strică atmosfera cu propunerile lor de joburi. PAS TERORIȘTILOR!!!

Ai absolvit Facultatea de Jurnalism. Care e primul pas?

Când eram eu mic și scriam la ziar în loc să fac facultăți am cunoscut un tip care mi-a spus o chestie: „Bă, cea mai mică cheltuială în presă e salariul. Când întârzie salariul, tai-o de-acolo, că ăla ori nu poate să editeze aia, ori își bate joc de tine și nu vrea să te plătească”.

Și astfel m-am ferit tot timpul să lucrez cu astfel de oameni și asta a fost un lucru bun și folositor. Când vezi patron de presă că întârzie cu salariul fii convins că îți bate joc de tine. Nu există nici o explicație pentru întârzierea salariului, pentru că la noi oricum se dă cu o lună și jumătate întârziere prin lege.

Deci, ca un prim pas dacă vreți să vă angajați în presă: nu vă angajați la Radu Moraru. Meserie nu aveți ce învăța, bani din părți.

nasu-radu-moraru

Fă senatoareo, Stelioano, te înțeleg să moară mă-ta

Ca și tine și eu sunt venit din Moldova la București, chiar din Brașov am venit. Citesc cu lacrimi și cu manelele date la maxim – în sfârșit cineva mă înțelege – ce greu e să trăiești dintr-un salariu de căcat. Cum e cu garderoba, zi:

„Noroc cu soțul meu și cu părinții mei că mă susțin financiar. Din salariul de la Parlament nu mi-ar ajunge banii nici pentru coafor” – Steliana Miron, senator PNL.

Un calcul simplu, făcut de mine, băiat de oraș, mi-a dat de înțeles ce cheltuieli imense are un om de teapa ta, să moară mă-ta, doar ca să ne reprezinte în Parlament să ne crească taxele, să moară mă-ta.

  • Manichiură: scos balega de sub unghii rămasă acolo de 40 de generații – 3000 de lei pe lună;
  • Igienă dentară: 4 kilograme de apă de gură pe zi să dispară mirosul de căcat: e 46 de lei kilul, asta ajunge la peste 5000 lei pe lună;
  • Lecții de etichetă: cum să nu mănânci ciorbă cu mâna, că tot ești prima din neamul tau care a văzut lingură, 4000 de lei pe lună;
  • Supraveghere: plata pajului care trebuie să-ți spună de fiecare dată că la Casa Poporului e budă înăuntru, nu mai trebuie să te piși după copacii din parcul Izvor, 1200 de lei (parcă atât e salariul minim pentru oameni cu facultate, nu?);
  • Înlocuit perdelele în biroul parlamentar pentru că îți tot ștergi mâinile de ele, 600 de lei pe lună, că ai o pilă la o fabrică de confecții din Suceava și îți face reduceri;

Când mă gândesc la toate astea mai că îmi vine să vă măresc pensia la toți, să nu trebuiască să vă dau bani când intru la metrou peste vreo 2-3 ani când ori sunteți arestați ori iobagii din colegiul vostru aleg alt nesimțit.

Cu atâtea cheltuieli n-a mai avut bani de un ruj bun și a luat ceva din Gara de Nord. Foto: EvZ

Cu atâtea cheltuieli n-a mai avut bani de un ruj bun și a luat ceva din Gara de Nord. Foto: EvZ

Ce n-au înțeles încă angajații CFR (dar și alții)

Ceferiștii au tras rapid, azi dimineață, o grevă de vreo două ore, cât să-i enerveze pe clienți. Principala revendicare? De 6 ani nu li s-a mai mărit salariul.

Ce nu înțeleg oamenii ăștia, pentru că nu trăiesc în lumea reală, e că nu există nici un motiv să li se mărească salariul. Firma la care lucrează e ”pe pierdere”. Nicăieri în lume, unde o firmă produce pierderi, nu se măresc salariile. Nu-ți convine? E salariul mic? Asta e, du-te la altă firmă unde e salariul mare.

Adevărul e că nu numai că nu meriți mărire de salariu. Bă, nici nu vă pasă de munca voastră. De-aia, când cumperi bilete prin agenția de voiaj CFR no 1, primești factură scrisă de mână, ca în antichitatea fiscală. Că nu i-a păsat nimănui de asta, nu au nici un interes să vândă bilete, să înlocuiască prizele stricate din trenuri sau să facă orice. Doar să ia banii și să iasă la pensie.

© 2019 Ovidiu Eftimie. All rights reserved.

Theme by Anders Norén.