Ovidiu Eftimie

Cartierul General

Menu Close

Tag: presa (page 1 of 11)

Cel mai teribil serial despre jurnaliști și presă

Acum, în aceste momente, când Cernobâl tocmai a câștigat campionatul IMDB la scor, fiind considerat cel mai bun serial TV din toate timpurile, acum deci, zic că e momentul să vorbim de un serial de nota 6.4: Supergirl. Acesta spune povestea verișoarei lui Superman, care este practic exact ca Superman, dar femeie. În acest serial, în sezonul patru, am găsit cea mai tare poveste despre presă și jurnaliști pusă vreodată pe TV.

Read more

Cum e presa locală sugrumată de stat

Acu ceva vreme, să fi fost un an-doi, stăteam la o palavră cu un tip care a fost șef de agenție de presă în România. Omul povestea, printre altele, că cea mai nasoală problemă pe care o aveau era concurența Agerpres, agenția de presă de stat, care oferea cam aceleași produse de „info” ca și e, doar că rupea piața cu prețuri mai mici. Și-și permit prețuri mai mici, că Agerpres nu are aceleași constrângeri bugetare pe care le are un particular. Și asta e o problemă, că jumătate din știrile de presă din România sunt furnizate de agenții, și ai vrea ca agenția să fie agenția de propagandă? Dar, stai, că e mult mai nasol.

Read more

Drogul Gigel face ravagii printre jurnaliștii români

Există un sâmbure de adevăr în știrile alea cu „drogul zombi”. Da, tot apar pe stradă tineri sparți, cam ăsta e singurul fapt adevărat. Când apare un adult spart, nu ne minunăm, dar tinerii sunt buni pentru click-bait, și de-aia iese o știre. Dar de unde se-ajunge de la niște tineri care abia se țin pe picioare la „drogul zombi face ravagii”? Păi este o combinație de churnalism și românism, iar pentru asta trebuie să ne băgăm iarăși adânc în „gaura de iepure” o expresie care sună foarte straniu în română, că noi nu avem obiceiul să studiem lucrurile în profunzime. Cu ce să începem? Hai să începem cu „churnalism”.

Ce e „churnalism”?

Ăsta e un termen peiorativ pentru jurnalismul pe care îl vedeți mai în toată presa. Pe scurt, jurnalismul e o meserie complicată, practic un jurnalist ar trebui să fie un detectiv. Iar asta costă bani, banii sunt tot mai puțini într-un domeniu care nu a reușit să facă trecerea de la metodele clasice la online. Secretul lui Polichinelle e că din online scoate bani doar Zuckerberg, nu și ăilalți care-i fac conținut. Dacă nu ai bani, plătești un om nu prea inteligent – sunt ușor de identificat, ăia care dau la facultatățile de jurnalism din România – și-l pui să scrie 15 știri pe zi, că trebuie să facem trafic. Ăla, și deștept de-ar fi, n-are timp să documenteze nimic, așa că rescrie știri de pe fluxuri de agenții, care la rândul lor sunt scrise de colegi de-ai lui. Jumătate din ele sunt, oricum, comunicate de presă produse de diverse organizații cu diverse interese.

De-aia tot apar știri cu „un pahar de vin pe zi te face mai bun”. Știrile alea sunt plătite de cartelurile de producători de vin, la fel cum știrile despre o berică pe zi sunt plătite de ăia cu berea și tot așa. E o cărticică, se găsește la liber pe internet, se numește „Cristalizarea opiniei publice” în care autorul povestește, de exemplu, cum a convins o națiune întreagă că e bine să mănânce ouă cu șuncă dimineața. A întrebat o mie de medici, pe bune, dacă e ok să mănânci asta dimineața, sincer. Iar medicii au spus, în marea lor majoritate, că da, e bine să mănânci dimineața. Eggs and bacon? Da, bune și-alea. Tipul era plătit de un cartel de producători de carne. Era un nepot de-al lui Freud pe nume Edward L. Bernays.

Asta se petrecea acu’ 100 de ani, în zilele noastre churnalistul primește zeci de comunicate de presă de-astea, din care reies tot felul de chestii. N-are timp să le citească, poate nici capacitatea să înțeleagă ce și cum.

Păi bine, și ce legătură are cu drogurile?

Păi are, că trebuie să știi cine scrie despre ele. Trebuie să știi că jurnalistul nu prea scrie știrile în zilele noastre, mai mult le rescrie. Este dresat, practic, să nu gândească. Eu am prins anii de apus ai presei clasice, pe-atunci era o vorbă, „băi, ai grijă să nu scrii mai mult decât ai citit”. Pe orice prostie trebuia să te documentezi enorm, altfel nu avea rost să scrii știrea. Știi care-i munca unui ziarist „pă parchete”? Se duce la parchet, întreabă pe cineva de-acolo ce s-a întâmplat, ăla zice că da, mai vine un avocat mai bagă un pont și gata știrea. La poliție e la fel.

Adaugă la asta și o crasă incultură. Tudor Mușat, care acum e serios la „Piața Victoriei” nu poate recunoaște un Caragiale când i se citează din el. Era una pe la Digi care l-a întrebat pe Marian Munteanu, studentul simbol al bătăilor efectuate de mineri în Piața Universității dacă a fost vreodată pe-acolo. Asta după ce, când a început emisiunea, i-a citit CV-ul. Sorina Matei trimitea la un moment dat întrebări la americani dacă ambasadorul SUA are voie să-și dea cu părerea ce se întâmplă prin țară și a aflat cu stupoare că Departamentul de Stat e mână-n mână cu ambasada Americii la București. Val Vâlcu, de la dcnews se contrazicea cu șeful poliției rutiere cu privire la viteza legală.

Să ți-l prezint pe Lazăr Gigel

Acest om are un nume amuzant, iar ăsta e ultimul lucru amuzant la el. Tipul conduce un ONG numit Centrul Interanțional Antidrog și pentru Drepturile Omului, despre care avem informații doar din presa românească, doar dintr-o singură sursă: Lazăr Gigel. Mai ții minte faza aia cu jurnalism făcut din comunicate de presă? Ei, Gigel e președinte executiv, că președinte plin este reputatul academician Constantin Bălăceanu-Stolnici. Pe vremuri ăsta era un liberal respectat dar, ca orice liberal respectat, s-a aflat că omul a fost turnător la securitate. Cât de turnător? Well, aparent a fost acuzat inclusiv de complicitate în atentatele de la Europa Liberă, radio-ul CIA.

Stolnici are numai cuvinte de laudă pentru Lazăr Gigel. Aparent, la un moment dat, Gigel a vrut să-și dea demisia din fruntea CIADO, dar moșu a insistat cu următoarele cuvinte: „Lazăre, CIADO a ajuns în Comisia Europeană și în Națiunile Unite datorită ție. În aceeași măsură, 17% din politica europeană în materie de strategie îți aparține. Mă refer la strategia europeană Antidrog. CIADO a determinat schimbarea politicilor Antidrog în materie de prevenire”.

Te doare bila de parcă ai fi luat un polonic de drog zombi, uite bre ce tare e ăsta. Omul e exemplul perfect, a și făcut ceva pușcărie patru ani pentru înșelăciune, practic e un infractor reformat care vrea să facă numai bine în continuare. Despre CIADO spune, tot în comunicate de presă, că e „cea mai titrată organizație neguvernamentală”. „CIADO România este membru înregistrat în: United Nations Office on Drugs and Crime (UNODC) – NGO’s, The European Commission and Interest Representatives, United Nation Departament of Economic and Social Affairs ( ECOSOC ) – branch Ngo s”.

Lazăr Gigel s-a recomandat în nenumărate rânduri ca reprezentant al CIADO la Comisia Europeană. Organizația a colaborat cu Agenția Națională Antidrog prima dată prin 2007, apoi s-au certat, apoi în decembrie 2018, după ce au cerut schimbarea șefului agenției, au reluat colaborarea.

Atâta doar că dacă te uiți mai atent…

Victoriile lui Lazăr Gigel se regăsesc aproape exclusiv în publicația de fakenews și furt dcnews.ro. Pe site-ul Comisiei Europene n-apare nimic despre Lazăr Gigel sau CIADO. Nimic despre el în Strategia Europeană Antidrog. Nimic despre Gigel nici pe site-ul UNDOC. Și e greu să nu găsești ceva, că are numele ăsta simpatic.

Unde este foarte prezent maestrul Gigel însă este presa românească, unde ciclic anunță câte un drog care face ravagii. În 2011 drogul „Krokodil” distrugea viețile tinerilor, în 2014 „Fantoma”, și GHB, în 2019 e drogul „Zombi”. Nu prea găsesc un CV al maestrului să aflu ce specializări are în afară de a citi ce drog mai e la modă pe dailymail și a scrie comunicatul cum drogul ăla face ravagii și la noi. Băi, și dacă te uiți până la capăt descoperi că aproape la fiecare chestie de-asta apare sursa zero acest om cu organizația lui fantomă.

De-aia sunt curios de CV-ul lui, că la un moment dat organiza concerte anti-drog cu Florin Salam. Presarii, mai ales ăștia de pe la Libertatea (cărora le-am mai atras atenția odată că fac yellow jurnalism, cu tot cu managmentul lui Tolo) și la Digi, care oricum sunt retardați, îl tot citează fără să se oprească un pic să gândească.

Uite, Libertatea a dat cazul unui tip care cică a devenit atât de retardat de la drogul krocodil că s-a putea angaja acolo fără interviu. Știrea e exclusivă, adică le-a servit-o Gigel. Cumva în text se menționează că are encefalită, dar Gigel i-a pus diagnosticul de om care a luat krocodil, bazându-se pe …?
În urma a trei articole pe temă, din care unul spune că ANA investighează cazul, dar nu confirmă că ar fi vorba de așa ceva, ziarul Libertatea e premiat pentru lupta anti-drog. Ghici de cine? De Bălăceanu Stolnici.

Concluzii

Băi, există droguri pe piață nasoale, există chestii sintetice, multe din astea sunt aiurea, că dacă nu le controlezi nu știi ce pun ăia acolo. Până și marijuana e nașpa, că e ilegală, și nu știi ce-ți pun ăia în ea să te spargi mai tare. De-aia în statele normale discuția se poartă spre o legalizare și controlare a fenomenului, că așa mai poți verifica cât de cât dacă aprozarul îți vinde iarbă naturală sau cine știe ce prostie. În Europa se poartă discuții pe tema asta, se tot analizează variante, în fine, e complicat. Dar nu discută nimeni cu Gigel, în afară de câțiva imbecili din presă.

Și o strategie anti-drog bazată pe teoriile lui Gigel nu va duce decât la probleme grave. Tolo, ai legătura.

Drogu’ Zombi

Majoritatea publicațiilor românești care se pretind „presă” scriu de droguri de parcă redactorii ar fi constant sub influența lor. Dar nu pentru că-s drogați, ci pentru că-s proști, că e cercul ăla vicios: scrii tot mai multe prostii, tot mai puțină lume te citește și plătești tot mai puțin pe studenții care bagă știri. Prin sudul țării e la modă marijuana, prin est, la Moldova cea îmbălsămată în spirt, la orice om care ajunge mut la spital se spune că „consumase entobotanice”, în nord-vestul țării se tot dă cu drogul Zombi.

Conform ziarului Dejeanul, drogul Zombi are exact aceleași efecte ca drogul pălincă, dar să nu le spui la ardeleni că spirtul ăla puturos pe care-l beau ei e o mizerie că-ți dau foc la casă. Iată faptele:

Fenomenul „Zombie” nu pare sa scada din intensitate. Tot mai multi tineri ajung sa consume substantele psiho-active, care ii aduc pe tinerii consumatori intr-o stare jalnica.

Vineri, in jurul amiezii, un tanar zacea impietrit, cu privirea atintita inspre asfalt. Tanarul a fost surprins de cativa trecatori in fata Inspectoratului Scolar Cluj, peste drum de o scoala, unde elevii erau in pauza. Trei persoane s-au apropiat de barbatul inlemnit si i-au inmanat o sticla de suc pentru a-si mai reveni din starea de euforie. Cand si-a ridicat privirea din pamant, baiatul era vizibil dezorientat si avea dificultati de exprimare.

Specialistii spun ca substantele chimice din etnobotanicele consumate de tineri, îi face euforici pe acestia, dar îi aduce într-o stare degradanta, ajungand sa ramana incremeniti chiar si cateva ore intregi.

Deci, un tip stătea mut, în picioare, într-o stare de euforie. Fiind ardeleni tâmpiți, i-au dat cu suc să „să-și revină din starea de euforie”. Conform autorului articolului, statul degeaba în mod euforic e o stare degradantă, probabil fiind mult mai nasol decât să fii beat, pișat pe pantaloni și într-o stare de violență deosebită.

În fine, zilele trecute eram pe la metrou între stațiile Dristor 1 și Dristor 2 și văd un om într-o stare degradantă, aproape în patru labe. Zic, hai să nu fiu hain, mă duc la tip să-l întreb dacă îl pot ajuta cu ceva. Omul, un nene la vreo 50 de ani, se uită la mine cu ochii bulbucați și fața roșie și-mi zice că nu, se descurcă. Dacă aș fi ziarist, și dacă ăla ar fi avut 19 ani, aș fi zis că e de la drogu’ Zombi, a ajuns și aici. Dar pentru că nu se îndeplineau condițiile astea, mi-am dat seama că omul era beat muci, dar cât de cât funcțional, așa că l-am lăsat în pace.

Confirmation bias

Confirmation bias e termenul englezesc pentru atunci când tu crezi ceva și tot găsești dovezi în sprijinul credinței tale. De exemplu eu am impresia că presa „independentă”, aia anti-PSD, minte la fel de mult ca aia PSD, ba chiar un pic mai prost, că-și desconsideră publicul. Gen Digi24 sau G4media, care șutează constant pe lângă și, mai ales, dau informații false peste informații false. Multe explicații sunt de ce fac de-astea, teoria mea e că numărul de oameni care știu să scrie ceva calumea e limitat, raportat procentual la populația țării, iar noi avem mai multe joburi de „ziariști” decât oameni capabili tehnic să facă meseria asta.

Bun, deci eu având bănuiala asta dau de tot felul de argumente în sprijinul teoriei. Ultima pe zona asta e un articol din Libertatea, apropo de o declarație a lui Dăncilă că la noi corupția nu există, e doar o diferență de paradigmă culturală, așa zicem noi mulțumesc. Informația a fost lansată de ziare.com care a citat un europarlamentar luxemburghez. Atâta doar că atunci când verifici, ăia care au participat la întâlnirea unde a avut loc evenimentul nu țin minte să se fi întâmplat așa ceva. Iar europarlamentarul care a sifonat treaba s-a enervat când a fost luat la întrebări.

Faza e că, până la articolul ăsta, povestea cu Dăncilă, corupția și cultura s-a rostogolit pe peste tot prin internet. Că și ăia care erau convinși că Dăncilă ar fi în stare de așa ceva au preferat ideea, fără să se întrebe foarte mult dacă sursa e sigură, dacă nu miroase ceva ciudat la faza asta și tot așa. Eu am „noroc” că nu cred în ce scrie ziare.com, că știu că au scris și de mine ceva la un moment dat și dăduseră o informație falsă. Care apăruse cu aceeași formulare și pe news.ro, ceea ce-mi aduce aminte că pe vremuri, când lucram și eu în presă, toți ziariștii își trimiteau texte de la unul la altul, că nu puteai acoperi toate evenimentele, și trebuia să ai știrea. Și no, tu primeai știrea de la un coleg și trebuia s-o rescrii, teoretic. Dacă erai putoare, o dădeai cam la fel, schimbai doar începutul și titlul. news.ro și ziare.com colaborează așa, iar ziare.com nu prea pricepe cum e cu justiția, iarăși știu că am fost și eu reporter pe justiție și nu te-apuci să scrii fără o fotocopie de pe dosar, exact ce scrie în dosar, că nu-ți mai dau informații avocații, grefierii sau pe cine mai ai tu pilă pe-acolo.

Bine, astea-s detalii, ce e interesant de remarcat e cum confirmation bias-ul meu a dat de un confirmation bias din altă zonă și-uite-așa ne-am mai învârtit un pic pe loc fără să progresăm deloc, singurul câștig e că știm că toți suntem mincinoși.

Comisarul, cea mai bună publicație pentru anti-pesediști

Colegi, mai țineți minte vremurile când atrăgeam atenția că Andrei Caramitru, fiul marelui actor Caramitru e cam histrion? Ei, n-a prea avut ecou, că omul e anti-pesedeu, și-acum să fii antipesedeu e o calitate umană mult superioară altora. Plus că e la modă, ca ca fidget spiner-ul sau jucăriile alea cu bilă, destinate minorilor sub 5 ani, pe care le mai colecționează doar CRBL, cântăreț, adult, concurent la Asia Expres.

Iar dacă ești antipesedeu trebuie să te informezi din surse antipesedeu, și actualele s-au cam stricat. Digi24 a evoluat de la eroare la penibil până la cretinism congenital. Știrile și opiniile de-acolo par fi produse de ziariștii ăia buni care au făcut rezidența în dacopatie și Arsenie la Adevărul, după ce șefa lor Ramona Ursu a plecat la Newsweek. Care, apropo, cretinuț și ăla ca ziar, cretinuț rău. G4Media e un fel de Hotnews pe wordpress iar colegii lor de anchete servite, RiseProjects, au dat una prea servită pe față, aia cu servieta, și nu-i mai bagă nimeni în seamă. 

Și-atunci, dacă ești antipesedeu, unde citești, de unde-ți iei informațiile? Ei bine, soluția vine de la Comisarul, un ziar care pe vremuri se ocupa de ciordeală și furt, cam ca ambasadorii IQOS, produs revoluționar Phillip Morris România. În zilele noastre Comisarul, spre deosebire de ambasadorii care reprezintă IQOS, s-a lăsat de furat în exces și acum e un fel de ziar generic care dă știri de tip Agerpres. Cam așa:

Decent, nu? Nici măcar nu încearcă să facă click-bait, ca presa aia quality. Și, mai mult, știrile astea informative sunt întrerupte din când în când de unele excelente, cu niște titluri absolut superbe. Titluri pe care niciun fleț de-ăsta de se dă ziarist în zilele noastre nu mai poate să le dea. Câteva exemple:

Deci, cum să vă zic, e cam ca Vadim online, dar și cu informații reale pe lângă aceste giumbușlucuri de presă. Și, la fel ca Vadim, promovează tot felul de semi-intelectuali, în cazul de față „Rareș Bogdan” sau „killerul-anti PSD Andrei Caramitru”, pe care-l place publicul. A, și o chestie tulburătoare, care i-ar face să intre în pământ de rușine pe toți ziariștii din România, dacă ar avea pământ și n-ar fi trebuit să se apuce de meseria asta că nu puteau practica agricultura. Băi, comisarul.ro dă link complet, calumea, la sursele pe care le citează. Link către articolul original, nu doar către site, ca mecliștii ăștia din presa main stream. Gen, e atât de departe de ciordeală încât n-ar avea nicio șansă să fie ambasador IQOS, dispozitiv revoluționar produs de Phillip Morris România, care se promovează prin ciorditori, pentru că misiunea lor este printre altele, finanțarea infracționalității în România.

Am citit ziarul bolșevic „Cațavencii”, al jurnalistului PSD Doru Bușcu

Ediția românească a popularei reviste Newsweek a publicat la finalul anului trecut o anchetă din care reiese că mai mulți jurnaliști cunoscuți din România sunt plătiți de PSD. Cel mai răsunător caz este cel al lui Doru Bușcu, directorul (și co-acționarul) săptămânalului Cațavencii, publicație care a fost percepută constant ca fiind anti-establishmentul politic. Așa că asocierea dintre Bușcu și PSD a stârnit interes public iar eu m-am dus chiar și mai departe, am investit 4 lei pentru a afla cât de bolșevic-comunist-pesedist este „Cațavencii”. Voi prezenta mai jos, pagină cu pagină, cam ce e în numărul special de final/inceput de an, nr. 51-52.

Coperta cuprinde o imagine satirică la adresa clasei politice românești. Intitulată „Un veac de complicitate”, imaginea insinuează că PNL-PSD aceeași mizerie și îl prezintă pe Liviu Dragnea, președintele PSD, într-o poziție defavorabilă, drept un om care ar dori să conducă țara ca-n America de Sud.

Pagina 2 conține bârfe. Una despre cum cică Iohannis, prin servicii, ar fi manipulat revolta din PSD a doamnei Firea și că totul face parte dintr-un plan mai larg, super-secret, al președintelui României de a-și elimina eventualii adversari care i-ar putea lua jobul de președinte. Cu servicii. A doua bârfă speculează că partidul lui Cioloș are un nume potrivit, PLUS, pentru că astfel se poate uni cu USR și să-și zică USRPLUS, care sună bine.

Pagina 3 are o știre foarte lungă scrisă de cunoscutul umorist PAH care spune că România investește prea mult în armament (parte din el second-hand), fără a fi obligată în vreun fel de NATO. Prin comparație în educație se investește mult mai puțin, cam 2% din PIB, deși ar trebui să avem 6. Nu sunt de acord cu el, eu cred că în ceea ce numim noi „educație” ar trebui să investim sub 0,1% din PIB și să facem altceva cu banii ăia, dar asta e altă discuție.

Pagina 4 conține un interviu cu scriitorul Tudor Ganea în care acesta vorbește despre scris, arhitectură și ultimul său roman, „Porci”.

Pagina 5 conține „Premiile clubului de presă Cațavencii, 2018”. Sunt lăudate site-ul safielumina.ro, vânzarea GSP către Ringier cu tot cu echipă și tăria de caracter a lui Edward Pastia, care nu l-a mai primit pe Oreste la Realitatea TV deși Rareș Bogdan a făcut circoteca aia cu demisia. Autor: PAH.

Pagina 6 are un editorial al lui Mihai Radu în care acesta constantă că ideea de anticorupție a cam murit după vreo 12 ani și că, mai nou, poporul este chemat acum prin liderii de tip Dăncilă, Dragnea, Teodorovici să-și ia țara înapoi. Presupun că din mâinile „anticorupției” sau ceva.

În pagina 7 e o poveste mișto cu Arghezi despre cum a fost anunțat că va intra în pușcărie și cum s-a comportat când a aflat asta și o meditație cu privire la necesara prezență a babelor cicălitoare la metrou.

Paginile 8-9 conțin „Best of Mardale”, câte 4 caricaturi fiecare.

Paginile 10-11 conțin „Best of Coperți”. Liviu Dragnea apare în toate cele 8 coperți și în toate e în postură relativ defavorabilă, șmenar, hoț, dictator, călău.

Paginile 12-13 sunt Calendarul pe 2019, o caricatură cu Trump, Putin, Merkel, unguru ăla comunist și probabil Macron (nu știu cum arată Macron).

Paginile 14-15 sunt „Best of Bule”. Sunt ironizați actori politici de la putere precum și din opoziție.

La pagina 16 scriitorul Mihai Radu opinează că măririle de pensii și salarii prin lege au fost și sunt un lucru bun și că asta va aduce progres pentru că oamenii o duc mai bine.

Pagina 17 cuprinde opinia săptămânală a lui Viorel Moțoc despre sport. Aceasta este aceeași din 2002, ultima oară când am citit ce scria, și anume o compilație a tuturor ideilor neinteresante a jurnaliștilor sportiv din săptămâna trecută, periate fin să pară și mai generice ca de obicei. Serios, Hagi chiar este un geniu pe lângă ăia.

Pagina 18 conține glumițe generale. Știți genul ăla de om de 40-50 de ani care tot bagă glumițe pe Facebook prin comentarii, hiperbolând, făcând ceva ce seamănă a umor, dar bizar, cănu mai ții minte nimic ce-a zis? Ălea sunt, dar pe print. 

Pagina 19 se numește Fakebook și e cam ca TNR dar pe print, cu două știri mari și un fel de știri pe scurt.

Pagina 20 este cu turism, se vorbește despre legislație, se recomandă baruri și hoteluri și alte activități fără legătură cu PSD.

În pagina 21 se recomandă filme și seriale.

În pagina 22 e ceva cu adevărat interesant. Scriitorul Florin Iaru povestește cum primul său job la particular a frecat menta vreo două luni jucându-se jocuri în redacție, apoi a intrat în focuri mergând la muncă, prânz și băuturici, apoi scoteau partea lor, patru pagini, dup-aia destupau sticla de vodcă, iarna sticla aia trecea pe la toți, și-i lăsa o dubiță pe fiecare acasă. Dar, stupoare, cineva l-ar fi turnat pe Iaru ca fiind „bețivul, neseriosul, delăsătorul Iaru”, și i s-a înmânat peste câteva luni un plic cu mulțumiri și încheierea contractului de muncă. Iaru nu spune cine ar fi cel care l-a turnat, dar având în vedere că tot povestește cu candoare lucrurile astea fără să lege niște puncte mi se pare de-a dreptul fascinant.

Pagina 23 are o cronică la o carte scrisă de Ion Vianu și o poveste despre oameni care povestesc cum făceau vin pe vremea când nu le furaseră rușii bolșevici viața.

Pagina 24 are o mică recapitulare cu privire la moțiunea de cenzură a guvenului, câteva momente punctate și analizate de Mihai Radu, cel care a scris și aia cu mărirea salariilor și pensiilor e bună. Totuși, nu există laude la adresa PSD dar nici critici prea dure la adresa opoziției. Mai este un editorial care deplânge câți bani s-au spart pe manualele unice și cum sunt proaste și editorialul lui Doru Bușcu, omul vândut PSD.

Acesta atrage atenția că de ordonanța lui Dragnea cu amnistierea sunt interesați nu doar PSD-iștii ci și ceilalți, de la liberali până la oamenii de afaceri care se dau „de dreapta” la judecători și alți magistrați, că mai toți au călcat undeva greșit. Inclusiv nevasta președintelui Iohannis, care nu voia să se ducă la parchet că e bolnavă, că și aia are un dosar cu fals în declarații cu ceva cu meditațiile lui bărbac-so.

Concluzii: măi, mie nu mi s-a părut că e foarte pro-PSD acest ziar, sau pro-Dragnea. E adevărat că e foarte anti-servicii și anti-capitalism, dar nu în mod foarte intens, mai degrabă dezinteresat. 

Ce-am observat în reportajul suedez despre asistente medicale false din România

Bănuiesc că l-a văzut toată lumea și știe despre ce e vorba și cam care sunt prețurile în caz că vă interesează să obțineți și voi o diplomă. Pe scurt, școlile postliceal de asistenți medicali din România îți dau diplomă și dacă nu treci pe la cursuri, din ce spuneau ăia, cam 3500 de euro pe an ar fi toată afacerea iar ca asistent medical în Suedia poți câștiga cam 30.000 de euro pe an.

Să stăm liniștiți, absolut nicio școală din cele vizate nu va fi închisă sau sancționată, pentru că rolul sistemului de educație din România nu este împărțirea de cunoștințe ci asigurarea de locuri de muncă pentru oamenii care emit diplome. E un liceu prin Timișoara unde de vreo 5 ani de zile nu ia nimeni Bac-ul, deși în zilele noastre îl poate lua și un cimpanzeu, și tot nu e desfințat, că ar rămâne oamenii de-acolo fără job. Și, serios, cine ar angaja un profesor de liceu? La ce?

În fine, altă chestie mi s-a părut interesantă. Băi, oamenii ăia au fost prin România și au dat imagini de pe-aici. Cum să vă zic, nicio încercare de a arăta mizeria de pe străzi, bagabonți, cerșetori sau altceva urât. Nope, oamenii erau concentrați exclusiv pe problema lor, cea cu școlile fake și n-au încercat în niciun fel să spună că în general România e o țară de rahat. Și asta mi-a adus aminte că pe la începutul anilor ‘90, când CTP era jurnalist la Adevărul, cam urla presa că străinii vor numai să ne facă de cacao, fac doar reportaje în care arată cerșetorii, orfanii, handicapații și câinii vagabonzi și nu observă ce plaiuri frumoase avem, ce baraj la Vidraru și cum am rezistat noi în fața invaziei otomane în tip ce vestul decadent mânca iepuri cu caviar din castroane de aur. Și aș putea paria că și în cazul ăla, ăia sesizau tot o problemă anume, da, e plin de cerșetori pe străzi, da, orfanii erau ținuți în condiții inumane și da, era plin de câini agresivi pe străzi ca în Nairobi după război, fără ca noi să fi trecut printr-un război. Singurul război pe care l-am pierdut era cu noi înșine.

Iar istericalele presei erau cam aceleași de pe acum, pentru că erau cam aceiași oameni la butoane: Ion Cristoiu, Bogdan Chireac, Ciuvicii ăștia pe care-i vedem și acum la aparatul de urlat, că nu i-a oprit nimeni. Ăștia otrăvesc țara asta de vreo 30 de ani și uite, nu doar că nu i-a oprit nimeni, dar au făcut și pui ca Mirciulică Badea, Mihai Gâdea, Dragoș Pătraru sau Cațavencu. Soluția ar fi să-i ignorăm complet, dar mi se pare imposibil pentru că am impresia că jumătate din cei care servesc așa ceva sunt oameni relativ inteligenți, care nu cred că pot fi manipulați și care se uită la de-astea doar ca să aibă ceva de povestit a doua zi la birou, că restul activităților (un film bun, o carte, un muzeau) costă bani.

Ce fel de marihuană a fumat Elon Musk

Știrea cu Elon Musk care a tras un gigi a înconjurat nu doar tot internetul ci a ajuns și prin toată media românească. Vali explică aici niște chestii, duc și eu explicația mai departe, că subiectul e interesant, măcar prin prisma în care a fost abordat de românachi.

Primo, este vorba de podcastul lui Joe Rogan, un comediant/vedetă de televiziune american care este destul de popular prin anumite cercuri pentru că stă în California și nu este un leftist turbat. Podcastul e trasmis live și pe youtube, că așa se face. Deci aia e „emisiunea live”. Nu radio, radio-ul e mort, întrebați prin piață, cu vreo două excepții toate radio-urile românești sunt de vânzare.

Secundo, omul, pentru cine a urmărit „emisiunea”, dar și alte apariții ale industriașului, omul nu este un tip foarte sociabil (socially awkward e termenul american, nu știu cum aș putea să-l traduc, orice ajutor e binevenit) și era un pic tensionat. Gigi-ul ăla a picat numa’ bine, oricât de miliardar ești, tot om e, tot emoții și alea alea.

Tertio, Musk nu e străin de acest drog, dar nici nu este neapărat un fan. Într-un interviu destul de popularizat în urmă cu vreo lună, apărut în NYT, spunea că motivul pentru care nu bagă așa ceva constant este că nu ajută la productivitate. Iaca:

Weed is not helpful for productivity. There’s a reason for the word ‘stoned.’ You just sit there like a stone on weed.

New York Times

De ce se pompează știrea în draci? Câteva motive, unul ar fi că nu toată lumea îl place pe individ și e ușor să spui „uită-te și la drogatul ăla”, ba chiar asta va fi folosită în viitor împotriva lui pe sistemul „iar era drogat”. Apoi e tendința, extrem de vizibilă și în presa românească, de a da vina pe drogul marijuana pentru orice, că e ușor, presupune o judecată rapidă și nu trebuie să muncești prea mult pentru explicații.

Cu cât e omul mai prost cu atât vede lumea doar în alb/negru, e greu să explici și să-ți explici cum un „geniu” ca Musk poate să spună câteodată tâmpenii. Simplu, pentru că orice om cât de deștept ar fi el tot e prost din când în când, afli asta dacă intri un pic în amănunte. Steve Jobs era genial și idiot în același timp, la fel și Einstein sau Newton sau Mihai Gruia Sandu care a făcut cea mai bună emisiune de copii din anii ’90, Arlechino, mult peste orice mizerie a lui Râlea (a făcut un Dănilă Prepeleac în care dracii cântau AC/DC) și totodată să fie dacopat de-ăla de-apare în emisiuni la Daniel Roxin. Asta e, oamenii sunt complicați.

Chiar și eu, deși sunt unul din cei mai inteligenți oameni din România, un Midas care transformă în aur tot ce atinge cu mintea lui, tot am fost imbecil acu’ o săptămână și am comandat ceva de pe cel.ro, deși tot internetul spunea să nu fac asta, că-s cam țepari. Și nu eram fumat sau beat, am făcut-o treaz complet.

Ideea e că e natural să fii prost din când în când, oricât de genial ai fi. Iar dacă ești jurnalist în România în 2018 și scrii folosind termenii ăia „emisiune radio”, „emisiune live” și alte expresii de-astea când vorbești despre un fucking podcast, e natural să fii prost tot timpul.

A, și ce marijuană fuma ăsta? Marijuană cu tutun, o combinație decentă, nu te spargi din prima, poți să o lungești mai multe ore, să stai de vorbă cu prietenii și să fii un om mai bun, mai simpatic, mai prietenos, mai calm, cel puțin așa mi-a povestit un prieten în care am încredere. 

Tehnic vorbind, ce i se reproșează ziaristului PAH?

În caz că nu știți, sau sunteți complet retardat și nu puteți citi nici măcar fraza asta, nu sunt un fan al jurnalistului Patrick Andre de Hillerin. Să zicem că nu ne înțelegem la ideologie și ne considerăm unul pe altul fraier. Zilele astea a publicat un articol în Cațavencii în care sugera că Sebastian Burduja, dubiosul ăla ce dădea filme pe internet despre cum din diasporă s-a decis să se întoarcă acasă să facă ordine, a pierdut în drumul spre victorie un copil, cel propriu, care s-a înecat în piscină în timp ce tac-su făcea balet pe-aici. A, și că Burduja și-a lăsat femeia în 9 luni să jeluiască singură după minorul dispărut în timp ce el s-a reîntors „în piață” să protesteze (link).

Și nici nu prea-mi place cum scrie PAH, dar când a dat-o pe aia de final cu „țineți minte acest suflet plin de compasiune, acest personaj perfect uman, pentru ziua în care va veni să vă ceară votul”, am zis „moaamăăă, ce bine a dat-o”.

Acuma, urât gest cel făcut de PAH. Aia e o poveste intimă și nu e ok să intri încălțat în casa omului, chiar dacă ai legitimația de presă la gât. Dar, tehnic, rolul ziaristului e să spună adevărul, chit că ăsta e neplăcut, nu? A făcut-o? A făcut-o. Urât moment. Dar măcar știm ceva mai mult despre saltimbancii din această simpatică piesă de teatru.

Bine, nu atât de jenant ca momentul în care Frontline Club București, un ceva de bășini pseudointelectualiste și „giornalism” a făcut chiar și strângere de semnături să-i bată obrazul lui PAH. Și chiar au sărit niște șome ziariști să semneze, au fost invitați și alții. Păi stai așa, că ceva nu se leagă. Când Digi, Agerpres, News.ro dădeau știri false cu „Balena albastră”, panicând părinții, facilitând concerte ale lui CRBL în școli (represalii condamnate sever de Curtea de la Haga) sau când Mădălin Bot, luptător pentru dreptate, explica cum o obligat practic de public să dea știri false, că pe alea bune nu le citește nimeni, deci, atunci nimic, nimic? Nici o listă de semnături, nici o petiție?

Că se lasă impresia că „jurnaliștii” și ăilalți care au semnat sunt deranjați de presă doar când spune adevărul, de parcă rolul ei ar fi să bage minciuni. Schimbarea asta de paradigmă e periculoasă, oricât nu-mi place mie PAH-ul, tura asta nu este el cel neplăcut. 

De ce ai merge cu copilul la protest?

Asta e genul de întrebare pe care o are unul ca Dan Tăpălagă și e și explicația pentru care omul este considerat mai mult o trompetă a serviciilor decât un ziarist (articolul link-uit este din 2012, dar va fi reluat zilele astea în draci). Că nu pare suficient de inteligent să fie măcar ziarist.

Întrebarea corectă este „de ce naiba s-a ajuns în situația de a merge cu copiii la protest?”. Pricepi cât de nasoală e treaba? Înțelegi cât de nașpa e de au ieșit oamenii cu copiii în stradă? Iar pentru facării ca el și alți „ziariști” există tot timpul imaginea asta:

© 2019 Ovidiu Eftimie. All rights reserved.

Theme by Anders Norén.