Ovidiu Eftimie

Cartierul General

Menu Close

Tag: netflix

Nightflyers este cel mai space-sf serial făcut vreodată

Așa, vag, orice om care a mai văzut ceva SF în spațiu știe în mare ce s-ar putea întâmpla: un monstru pe navă, un virus, roboți răi, alieni, de-astea. Ei bine, în serialul ăsta, prin episodul doi avem așa: un personaj principal căruia o să-i zicem „dr. Hobo”, că arată ca un boschetar, află, în doar 45 de minute, că nevastă-sa cam vrea să-l părăsească, nu simplu, cu divorț, ci printr-o metodă complexă ce presupune și ștergerea memoriei, un fel de super-despărțire, apoi că mutantul telepat de pe navă nu doar că poate ucide cu puterea minții ci și simplu, dând foc unui om cu benzină (chestie pe care au aflat-o după ce l-au pus pe cel ars într-un dispozitiv ce-i permite să retrăiască momentul în care i s-a dat foc, că știe exact ce și cum). Ce nu știe este că într-o altă parte a navei există paianjeni roboți laser ucigași, care l-au omorât pe unul de la pază foarte nasol, lăsându-l pe șeful lui cu sechele. Acesta vede acum fantoma camaradului ucis și se duce să-l omoare pe căpitanul navei, care până atunci se prezenta doar sub formă de hologramă, dar tura asta era fizic acolo. Căpitanul îl învinge cu puterea karatelor pe acest om.

A, și dr. Hobo? Nici n-are timp să captureze bine telepatul și să-l convingă să se comporte civilizat că o altă amenințare se abate asupra navei. E cel puțin a cincea sau a șasea amenințare. După ce ai văzut 4 episoade zici că ai văzut 10 filme, atât de complex și încărcat de amenințări și de gimmick-uri SF.

A, și v-am zis că toate astea se întâmplă pe o navă spațială care a plecat spre niște extratereștri care zboară pe lângă noi, dar care încă nu ne-au răspuns la apel, doar știm sigur că-s acolo și mai deștepți, și pleacă tocmai pentru că pe pământ e un virus care să-i radă pe toți? Practic fiecare om de pe navă trăiește sub 3-4 amenințări mortale și super-mortale constant.

A, și la un moment dat sunt mai mulți telepați, și pot vorbi prin corpurile astrale, și există și o sondă spațială în care toate elementele sunt formate de fapt din carne, și un savant nebun care omoară cu toporul, infecții, decontaminare, automatoni, o societate compusă din femei care mănâncă doar clone de oameni neformate complet și multe, multe altele. AI nebun care controlează nava? Cel puțin două bucăți. Wink, wink-uri apropo de filme SF mult mai cunoscute? La fiecare 3 minute. Absolul totul este super-sf, inclusiv când iau masa trebuie să îți arate cum au, de fapt, o imprimantă 3D cu care fac mâncare.

Foarte bine realizat tehnic, este un serial excelent de binging pentru că la fiecare episod spre final se întâmplă ceva atât de bizar și tembel încât zici „dom’le, nu se poate, chiar trebuie să văd ce se întâmplă!”. Și te uiți, și nu afli exact, că nu prea se dau răspunsuri exacte la întrebări. Și când se dau, alea nu nasc decât alte întrebări. E un suspans continuu, populat de oameni super-woke și super-raționali și, mai ales, e un film de artă, că are o scenă cu sex cu handicapați chiar la finalul primului episod. Mă, rog, una din persoane e cam cu probleme psihice grave și cealaltă, un mutant genetic, o violează din prietenie. Ursul de Aur numai pentru episodul ăla.

Altfel, serialul e ca Taboo ăla cu Tom Hardy care este superb și plin de plot-twisturi și antrenant până la sfârșit dar nu mai ține nimeni minte nimic din el. E posibil să fi fost și bătăie cu săbii laser pe-acolo, nu rețin, sau poate astea le-au lăsat pentru sezonul 2. A, și este după o nuvelă a lui R.R. Martin, deci nu are final și nu se va finaliza niciodată.

Polar 2019 (Netflix)

Încă din trailer știam că o să fie un film prost, dar chiar a reușit să mă surprindă. E uluitor de prost.

Așa că am dat pe skip înainte să verific dacă nu cumva m-am prins din primele minute despre ce e vorba în el, da, așa e, drept urmare m-am uitat pe HBO la Jumanji 2, pentru că e cu The Rock, și absolut orice prostie de film e de două ori mai bună cu The Rock. Serios, m-am uitat într-o seară la Journey to the Center of the Earth 2, care e tot cu ăsta, și deși filmul e o prostie, nici nu mi-am dat seama când m-am uitat până la final.

Tehnic, nu-mi place Jumanji, nu m-a interesat primul că era cu Robin Williams și filmele cu Robin Williams sunt foarte greu de digerat, de la Good Will Hunting la Mrs. Doubtfire (exceptând The Fisher King). Jumanji are un sequel neoficial, Zathura: A Space Adventure, care chiar mi-a plăcut, că nu e cu Robin Williams. Știind că nici Jumanji 2 nu e cu Robin Williams, m-am putut uita liniștit la el.

Și e fain, nu ca Polar cu Mads Mikkelesen, care e foarte prost. În afară de danez are tot felul de actori de mâna a paișpea, scenariul previzibil și inevitabila scenă de bătaie sângeroasă pe hol care trebuie acum să existe în toate filmele din cauza Oldboy, de la ăsta la Titans. Pe de altă parte, Jumanji 2 îl are pe The Rock, pe amicul lui Kevin Hart, care-i amuzant, pe Jack Black, care-i amuzant și el, o gagică și unul din frații Jonas, care nu este enervant.

Și cred că știu care-i faza la Netflix de tot vomită filmele astea, le face din marketing, dacă sunt suficient de mulți fraieri care savurează un anumit tip de scenă, un anumit actor, o anumită schemă de scenariu, bagă totul într-un computer și fac o omletă de-asta inspidă. Cam ca Bright. Sau Cloverfield Paradox. Sau IO, despre care m-am convins că-i prost, pentru că nici măcar trailerul n-au reușit să-l facă interesant.

Daredevil season 3 (Netflix)

După ce sezonul 2 a fost destul de slab, că n-a avut un rău cât de cât valabil iar Defenders a fost comic, șefii serialului au zis că trebuie să salveze situația și s-au concentrat mai mult pe personajele din serial și mai puțin pe alte trăznăi inutile.

Ce-a fost mișto:

  • Se întoarce Wilson Fisk mai rău ca niciodată, acuma chiar se comportă ca un mafiot adevărat;
  • Daredevill nu mai folosește costumul ăla penibil din sezonul 2;
  • Matt Murdock petrece mai mult timp în biserica/orfelinatul unde a fost crescut;
  • Foggy Nelson și Karen sunt personaje mai complexe, afli despre familiile lor, ce-i mână în luptă și de ce. Foggy ajunge chiar cooleanu un pic;
  • Scene de bătaie cu o coreografie mult mai mai bună decât în alte apariții (cu excepția scenei ăleia din sezonul 1);
  • Apare încă un personaj negativ care e construit interesant, nu e unidimensional;
  • Avem un agent FBI indian atât de mișto făcut că nici nu m-am prins în ultimul episod când au făcut o glumă apropo de faptul că e indian;

Ce-a fost nasol:

  • Mare parte din plot funcționează pentru că FBI-ul pare o organizație care mai mult își faultează proprii agenți decât să-i promoveze;
  • Altă mare parte din plot funcționează pentru că poporul crede 100% ce zice FBI-ul;
  • La final Daredevil îi spune o tâmpenie lui Fisk mare cât biserica pe care stă cocoțat de obicei, fără un motiv anume (nu dau spoilere);

Una peste alta, bunuț acest sezon final, că nu o să se mai facă așa ceva. Se vorbește că va fi mutat pe Disney, iar acolo totul e PG13, deci fără sânge, oase rupte, crime odioase și alte măgării.

Haunting of Hill House (2018)

În general nu prea servesc horror pentru că am impresia că filmele din categorie se împart în două categorii: a) comicării cu pac, trosc, tulai, jump scare și b) gore, adică de-alea gen Cube, Saw, Hostel sau 4,3,2. Însă acest serial de pe Netflix, lansat luna trecută, a reușit cumva să mă prindă.

De la distanță nu pare că ar aduce ceva nou. E povestea unor frați care încep să-și aducă aminte, pas cu pas, că momentul când tata i-a adunat pe toți, i-a pus în mașină și a fugit din casa aia a fost precedat de câteva momente sinistre care au culminat cu sinuciderea mamei lor. Acum adulți, cam toți au estompat amintirile de-atunci, dar iar începe să-i bântuie stafiile, schema poveștii fiind aproape identică cu IT, oamenii trebuie la un moment dat să se întoarcă acasă să se confrunte cu trecutul.

De aproape însă, e un serial filmat superb, cu o schemă de culoare precisă, cu oameni care sunt 100% treji tot timpul, de parcă ar fi experți în autopshihanaliză, cu o scamatorie foarte mișto în privința uneia din stafii pe care o tot vede o tipă (o femeie spânzurată cu gâtul rupt). Mai puține momente de „bau-bau” și mai multe de ridicat tensiunea, filmări superbe (cred că e un episod făcut numai din vreo trei care de-alea dinamice și neîntrerupte).

O singură chestie m-a sâcâit, am impresia că în ultimul sau penultimul episod creatorul filmului n-a avut tupeul pe cocaină al lui Stephen King și a lăsat un personaj să țină un discurs atât de mișto și frumos încât m-a lăsat cu impresia că nu e deloc nasol să mori, chiar dacă într-un mod groaznic. De văzut chiar dacă nu te pasionează genul horror.

Nu știu ce s-a întâmplat, s-a alterat Carbonul

Altered Carbon este un serial SF – producție originală Netflix, realizat după cartea cu același nume (de fapt o serie de cărți) care a luat și un premiu Philip K. Dick.

Acuma, nu știu cum e cartea, din ce mi-am dat seama e ceva foarte interesant, dar serialul pare varză în linia „Bright(2017)”, adică pare făcut de un algoritm. Premiza a mișto, în viitor oamenii au găsit o modalitate să-și facă back-up la conștiință pe un dispozitiv ce-l au implantat în gât, între vertrebre. Așa că, dacă mori, pot să ia aia și s-o pună în alt corp și să-ți continui „viața”. Cei mai bogați dintre bogați își fac back-up la toată unitatea pe un satelit, ceea ce înseamnă că supraviețuiesc și dacă li se distruge dispozitivul ăla.

Așa că Laurens Bancroft, un super-bogat din viitor care a trăit câteva sute de ani, decide să scoată din pușcărie un fost terorist/criminal de război/super-soldat și să-l pună în trupul iubitului unei polițiste care-l enerva pentru a descoperi cine l-a împușcat în urmă cu câteva zile. Că l-a omorât destul de complet, adică i-a distrus și unitatea de stocare și el nu-și aduce aminte ultimele 48 de ore înainte de moarte (back-ul la satelit se face o dată la două zile).

Și, pe lângă conceptele astea super-mișto are și multe secvențe extrem de tâmpite și plictisitoare, și încă n-am reușit să-mi dau seama dacă așa e scenariul sau pur și simplu actorii sunt foarte slabi. De exemplu, personajul principal, Takeshi Kovacs, e interpretat de Joel Kinnaman, un tip foarte de treabă, dar cu charisma unui bidon turtit. Omul a reușit să fie uitabil în Robocop (2014) și neinteresant în Suicide Squad. Pe de altă parte are un corp de Adonis și și-l arată des, presupun că partea asta bucură jumătate din public. Dar nu-ți pasă de el. La fel cum nu-mi pasă nici de tipa care a încercat primele trei episoade să-l călărească, o polițistă extrem de incompetentă care teoretic ar fi sexi dacă nu orice ar face ar fi tâmpenii. Femeia ascultă de șeful ei doar amenințată și și atunci își face treaba cam fără chef. Există și un „the token black guy” care în primele episoade tot ce face e să amenințe lumea și să ia bătaie pentru ca în următoarea scenă să amenințe din nou ca și cum ar fi capabil să iasă din vreo situație fără să aibă botul spart.

Cel mai simpatic personaj pare să fie un hotel care are un AI propriu ce se materializează sub forma lui Edgar Alan Poe. Există și un sindicat al AI-urilor, o civilizație străveche ce a dat omenirii de acum tehnologia asta cu stocat conștiința, distracții speciale pentru super-bogații care au trăit sute de ani și le-au văzut pe toate (de exemplu organizează lupte până la moarte între doi soți, că la final cel care moare primește un corp nou), torturi în mediul virtual, vindecări la cap în mediul virtual, de toate.

Un univers superb, interesant, cu efecte speciale fără cusur, condimentat cu momente de prostie uluitoare, ce lasă impresia că e un serial de-ăla de duzină de Scy-fy. Faza e că nu m-a prins suficient cât să vreau să-l văd dintr-o bucată și pare, mai degrabă, genul de serial pe care îl pun când vreau să adorm, așa cum am făcut cu ShadowHunters. Bine, măcar ăla nu avea pretenții de „blade runner the series” ca ăsta.

Gluma lui Chapelle cu violul

A scos Netflix două „special” cu Dave Chappelle, unul din cei mai apreciați comediani americani. Eu aș zice că e cel mai tare dintre negri, în primii trei la general, dar asta e doar o părere personală. În fine, le-am văzut zilele trecute și m-a dat pe spate cât de mișto sunt construite și cum se leagă toate. Avea o poveste cu un „arc” foarte mișto, de aia vreau să povestesc.

Cică era la petrecerea de după Oscar și discuta cu doi producători de filme. Ca să nu pară prost a început să le povestească ce idei de filme cu super-eroi are el. Unul, cică e mai tare ca Superman, are super-forță, super-viteză, zboară, face de toate și, în plus, bate și mexicani. Dar are o mică problemă, ca să obțină super-puterile, să se transforme în super-erou, trebuie să să pună mâna pe mnioașcă. A, și este și urât, așa că femeile nu-l lasă să facă asta, când apare disperat „Femeie, dă voie să pun mâna, e o clădire în flăcări, ce naiba”. Și, pentru că femeile refuză, le violează. Dar salvează sute de vieți. Dar, de fiecare dată când salvează pe cineva, trebuie să violeze o femeie. Nasol, nu?

Și mai încolo începe să povestească despre Bill Cosby, un comedian american, acuzat acu’, la bătrânețe de zeci de violuri.

I remember that he’s the first black man to ever win an Emmy in television. I also remember that he’s the first guy to make a cartoon with black characters where their lips and noses were drawn proportionately. I remember that he had a television show that got numbers equivalent to the Super Bowl every Thursday night. And I remember that he partnered up with a clinical psychologist to make sure that there was not one negative image of African Americans on his show. I’m telling you, that’s no small thing. I’ve had a television show. I wouldn’t have done that shit.

He gave tens of millions of dollars to African American institutions of higher learning, and is directly responsible for thousands of black kids going to college. Not just the ones he raped.

Here comes the kicker, you ready? Here’s the fact that I heard, but haven’t confirmed. I heard that when Martin Luther King stood on the steps of the Lincoln Memorial and said he had a dream, he was speaking into a P.A. system that Bill Cosby paid for. So, you understand what I’m saying? The point is this: He rapes, but he saves. And he saves more than he rapes. But he probably does rape.

Și, pe lângă asta, mai știu și de Willy T. Ribbs, unul din primii negri piloți de curse americani, pe care Cosby l-a susținut cu bani când toată lumea se ferea de el pentru că era rău de gură. Ideea e că ăsta a făcut enorm pentru populația neagră din SUA dar a și violat. Exact ca super-eroul ăla de la început.

De-aia îmi place de Chappelle și zic că e unul din cei mai buni. Pentru că pune problemele astea, le face gândit și structurat. Nu există un răspuns bun la întrebarea asta, ce facem cu un astfel de erou în zilele noastre? Merită văzut, sunt două episoade deocamdată dar sunt superbe și sunt multe întrebări de-astea mișto pe-acolo.

Cum vezi Netflix în România (mai ieftin, mai simplu)

A apărut zilele astea un tutorial despre cum să vezi Netflix, Hulu și alte asemenea în România. Destul de ok, eu am încercat o parte din lucrurile alea. Dar e o variantă și mai simplă.

tunlr.com e un site. Fa-ți un cont acolo și ai instrucțiuni pentru toate device-urile posibile și, mai mult, e încă gratis. Opțiunile prezentate în tutorial erau pe bani, nu foarte mulți, ce-i drept. Mai e și varianta cu Hola, un plugin de Chrome și Firefox care funcționează ca un VPN. Există și un app pe Android, nu știu dacă și pe iOS. Și ăsta e gratis, dar nu face față dacă ai un device cu rezoluție mare (dacă sari de 1500 de pixeli pe lung sau lat, deja gâfâie).

Eu am de multișor cont pe Netflix, drept urmare, apropo că se scumpește cu un dolar abonamentul, am primit un mail cum că aia e valabil pentru cei noi, eu încă mai am un an la prețul vechi.

Poți plăti cu card de România (am un Visa Electron de la Raiffeisen) dar nu cu PayPal, pentru că, probabil, mi-am setat ca locație România. Adresa poate să fie orice, important e codul poștal american, alege unul de prin Alabama, aia e singura chestie verificată.

© 2019 Ovidiu Eftimie. All rights reserved.

Theme by Anders Norén.