Ovidiu Eftimie

Cartierul General

Menu Close

Tag: muncă (page 2 of 2)

România e o țară excelentă, plină de bogătași

Firma de salate Eisberg pune anunț pe internet că angajează oameni. Și vin „oamenii” să spună, clar, că n-au de gând nici măcar să trimită un CV. Că toți angajatorii sunt escroci și exploatează lumea.

Acuma, nu știu exact ce posturi oferă, dar am impresia că nu cele de director. Sau de lucrător la reactorul nuclear al fabricii, ăla ce sigilează pungile cu salată. Cred că e vorba de oameni care să ambaleze salata. Li se zice necalificați. Iar oamenii ăia vor salarii grele. De exemplu, doamna Luminița.

luminita-viata-sociala

Dar știm din statistici că în România femeile sunt plătite mai prost decât bărbații. Domnul Daniel, care nu pare să fi terminat liceul intenționat, cere chiar mai mult.

daniel-salariu-2000-de-lei

Măcar Daniel a fost decent, domnul Florin se simte de-a dreptul amenințat de oferta de angajare.

pas-teroristilor

După care mai sunt încă vreo câțiva care zic direct pas. N-au mai menționat sume, bănuiesc că sub 3000 de lei nici nu fac o copie după CV. Și ăsta nu e un caz izolat, dacă umbli prin oraș vezi că e plin de oferte de muncă. KFC angajează, McDonalds angajează, MegaImage-ul de la mine e atât de disperat încât a pus afiș că vii când vrei la muncă, doar să faci 8 ore pe zi. Dar, probabil, sunt niște exploatatori nasoi care te pun la muncă pentru banii ăia.

Ce e interesant nu e că nația asta de putori nu vrea să muncească, ci că își permit să nu muncească. Sigur, e posibil să fie nasol la muncă, la împachetat salate, dar iei un ban. Dacă-ți trebuie să supraviețuiești, să iei mâncare și alte cele. N-am gusturi atât de fine ca domnii de-acolo, cred că aș supraviețui cu 1500 de lei pe lună, mai ales dacă aș avea de ales între asta și murit de foame. Dar, aparent, oamenii nu mor de foame, totul e ok, și-ți permiți să refuzi măcar să încerci să te angajezi. Să comentezi pe Facebook să le dai cu pas teroriștilor presupune să ai bani măcar de internet. Și de telefon cu care să-ți faci o poză hoață.

Deci, e ok, țara asta e bogată, oamenii au bani, doar căcații ăștia cu firme mai strică atmosfera cu propunerile lor de joburi. PAS TERORIȘTILOR!!!

Atenție, cad muncitori supracalificați pe salarii mici

Într-un video de cules via, Pătraru explică cum în România sunt oameni supracalificați care muncesc pe salarii de mizerie.

Așa pățești când înveți economie și capitalism la fără frecvență. Nu, salariul e mic pentru că munca aia poate s-o facă oricine. Nu i-a chemat la montat rachete, i-a chemat la cules struguri din vie. Un câine dresat poate face asta.

Când mai aud naivi vorbind de forța supracalificată din România, îmi vine să-i îndemn un pic să întrebe investitorii străini de la Brașov cum nu pot ține poarta uzinei cum năvălesc supracalificații. Știu, nu poți face reportaje cu ăia, că e foame în presă iar orice menționare a unei firme se face pe bani. Sau poate îi întrebați pe ăia din firmele de software, știu că și ei nu mai pot de câți oameni calificați sunt pe stradă, mai mulți ca cerșetorii care vor să dai un leu pentru UNICEF.

Cum să muncești pentru 50 de lei când un pachet de țigări e 16? Păi e și-aici un șpil, un pachet de țigări poate să fie și 14,5, la 30 de zile înseamnă aproape 50 de lei, o zi de muncă. Un pachet de țigări „bune” e 16 lei, pentru că te respecți. Pentru că probabil omul era inginer de automatică și de-aia nu poate fuma Winchester necartonat și munci la 50 de lei pe zi.

Discursul ăsta socialist prinde, eu l-am prins în Brașov vreo 10 ani de zile în timp ce uzinele se închideau într-o veselie, iar politicienii cerereau salarii mai mari pentru oameni a căror muncă nu valora atât. A, și aia cu supracalificarea, repet, dați o tură pe la ăia cu uzine străine pe-acolo și întrebați-i câți calificați primesc.

Povestea lui Pătraru are și-un aspect bun, arată o doamnă care spune că a muncit 21 de zile și a câștigat 20 de milioane. Ce nu spune e că mai e un domn în știrea aia, unul care a scos 1800 de lei. Ăla a venit de la 100 de kilometri depărtare pentru job-ul ăsta. Deci, cum e cu drumul, munca grea, și depărtarea?

Uitați-vă la mâinile mele, nimic în mâneca stângă, nimic în mâneca dreaptă, e gol, pac! Luați microbuze școlare, școlile sunt sărace, politicienii fură! Despre ce vorbeam? A, economia de piață e nasoală, măriți salariile dacă vreți să muncească lumea. Suntem prea buni pentru salariul ăsta.

Discursul ăsta cu „să ni se dea” e perfect, și prinde, că nu trebuie să faci nimic. Discursul cu „băi, nu prea știi nici o meserie, va trebui să muncești pe un salariu de mizerie dacă vrei o sută de lei în plus pe lună, din care n-o să înțelegi mai nimic”, e nasol.

Faceți un exercițiu de imaginație: când vedeți săraci care zic că nu-s locuri de muncă, salariile sunt mici, că e mai bine să trăiască din ajutor social, uitați-vă la casa lor: e măturat în curte? Sunt smulse buruienile din fața casei? E gardul drept? Mergeți 10.000 de kilometri prin țară, prin sate, și verificați câte case de săraci au măcar făcute chestiile astea care nu costă bani. Știți de ce n-o fac? Că sunt supracalificați pentru munca asta.

probleme-sunt-vina-altora

Ministerul muncii distruge nobila meserie a ospătarului

Mă aflam deja de vreo jumătate de oră pe terasa de la Cafe Verona, cel puțin jumătate de oră de când i-am zis chelenerului că vreau o bere. E un loc relativ mișto din București, aerisit, cu bere scumpă și, probabil, mâncare. N-am avut niciodată tupeul să comand mâncare acolo, pentru că sunt convins că, oricât ar fi de bun bucătarul, până mi-o aduce îi trece termenul de expirare.

Este un loc în care nu poți să consumi, poți doar să stai și să pălăvrăgești, ceea ce cred că e ok pentru pseudo-intelectualii de București, care trag 8 ore de o cafea și-o apă. Dar era cald, eu voiam o bere și eram chiar dispus să plătesc prețuri de centru pentru ceva semi-rece, cam cum aduce acolo. De fapt, dacă stau să mă gândesc bine, poate chiar au bere rece, dar până o scot din frigider și traversează cei 20 de metri până la masă, trece suficient timp cât să moară o stea și să renască alta, într-o galaxie îndepărtată.

Și ca să fie totul ok, nu mi-a adus berea când a venit cu comanda pentru masa mea. Am proclama „Pula, mă car”, genul de expresie pentru care nu primesc reclame mișto pe blogul ăsta și în general, pentru că clienții multinaționalelor din România nu au pulă (cu câteva excepții) și m-am ținut de cuvânt. În drum spre berăria din cartierul meu, unde o bere costă mai puțin decât un rinichi, am încercat să aflu de ce bodega respectivă e în situația asta.

Și nu e foarte greu de bănuit. Au vreo 200 de locuri și prea puțini chelneri. Presupun că în acea zonă chiria e imensă iar 70% din clienți sunt ameobele alea care trag de o cafea până se evaporă din ceașcă. Ar putea angaja mai mulți chelneri, dar e greu, că ministerul muncii, cu guvernul și jegurile alea de prin parlament au stabilit un plafon minim de salarizare, care presupune că angajatorul va plăti cam 1500 de lei pentru un necalificat simplu (dacă e cinstit și plătește totul legal). Practic riscă aproape 350 de euro pe un individ fără să aibă vreo garanție că ăla măcar e mai inteligent decât un câine. Iar dacă e realmente cretin, simplu, tot nu poate să-l dea afară, că pe cine pune în loc? E greu să găsești un ospătar bun, am vreo trei prieteni care au cârciumi și știu. Trebuie să asigure numărul X de chelneri, ca să nu adoarmă lumea pe terasă și pentru asta merge șchiopătând, cu vreo x/3 chelneri ok și restul ce apucă, ce prinde. Și atunci merge cu un glonț în picior, mă enervează pe alde mine, să zicem, care mi-am propus să nu mai calc vreodată pe-acolo fără să am măcar două beri în geantă să-mi țină de urât până vine primul oligofren cu berea cumpărată de la el în timp ce o gașcă de infractori undeva își freacă mâinile că au mai cumpărat niște voturi.

Mă uitam la un calcul cu salariul minim, din 1532 de lei salariu minim (ce plătește efectiv angajatorul), salariatul rămâne cu 917 lei. Restul, 600 de lei, ajung pe mâna statului iar statul, imbecilul, nu face mai nimic cu ei. Finanțează licee teoretice și facultăți care, în sfârșit, sunt la nivelul Occidentului: produc oameni mai proști decât au intrat, mai inutili societății. Nu știu care este explicația pentru care sunt 130 de locuri la jurnalism în 2016 doar la o facultate din București, ce știu este că aș plezni cu un ziar peste gură pe boul care a avut ideea asta și o susține în continuare. Facultatea aia trebuie desființată, produce neadaptați inutili, la fel și Literele din București și multe altele. Sunt 3 ziare în România, iar într-unul dintre ele este șef Mirel Curea, un om care poate fi bătut la jurnalism de motanul meu. Care a produs, oricum, chestii mult mai interesante. Altul face succes pe internet cu Arsenie Boca și celelalte sunt doar colecții de țâțe obosite care au fost mamelite de toți fotbaliștii ăștia ratați care aleargă mai puțin decât colegul meu „grasul” Foltea, dar fumează și beau mult mai mult ca el.

Cu banii luați de la ăla care muncește statul produce jurnaliști, filologi, filosofi, actori (sunt sute de locuri și acolo), șobolani (nu am alt termen pentru absolvenții de științe politice), specialiști în relații internaționale și Trump=Hitler, manageri de proiect, photography și nici un ospătar valabil. Dar nici nu lasă pe altcineva să producă ospătari valabili prin libertate economică.

Și astea-s doar meseriile simple. Întreabă unde găsești un electrician bun și apoi vei înțelege cum ministerele Muncii și Educației trebuie desființate în România. Sau cum niciodată nu trebuie să bagi în seamnă pe niciunul de acolo, e ca și cum te-ai uita în gura lui Vlad Alexandrescu după ce el s-a gândit că e ok să ceară 6 milioane de euro de la retardați să cumpere o sculptură pentru statul român. Merci, intelectualule, păi bișnițari de-ăștia găsim peste tot, atâta doar că ei știu să umble la trening, ca domnii. Dacă e să donăm bani, să donăm pentru un trening bun.

Ludovic Orban și munca

Despre fostul primar al Bucureștiului, Sorin Oprescu, aflat acum într-unul din stadiile premergătoare bulăului, se spunea că este o putoare ieșită din comun. Venea la muncă pe la vreo două ale amiezii și nu stătea pe-acolo tare mult. Puturoșenia sa este vizibilă în ce lăsat după el, în afară de ceva prăduieli, un ceas mișto în centru și un pod făcut de alții, nimic.

Candidatul PNL la primărie, autoretras după ce a fost prins de DNA cu ceva trafic de influență, a muncit, în total, cam 3 ani din viață. Prin 1988 a teminat facultatea și a lucrat la o fabrică din Târgu Mureș, apoi la Tractorul Brașov și apoi a decis să se lase complet de muncă și să se apuce de politică.

Omul are 52 de ani și dacă întrebi pe oricine „ce meserie are Orban” nu ți se poate răspunde. Sigur, aparent mai are trecute chestii pe cartea de muncă, șușanele de stat, gen (cităm Wikipedia) director de relații publice în cadrul Agenției de Politici Energetice din România (1997-1998), secretar general la Secretariatul de Stat pentru Persoanele cu Handicap (1998-1999), secretar de stat, șef al Departamentului Informațiilor Publice al Guvernului (1999-2000), secretar de stat, Președinte al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici (martie 2000 – mai 2001) și președinte al Consiliului de Administrație al Centrului Național de Specializare în Comunicare și Relații Publice.

Din toate astea iese un abur de-ăla de nu l-ai lăsa singur în casă să păzească oala de pe aragaz că o varsă și bagă și un cui în priză. A fost 3 ani de zile viceprimar în București, nu se leagă nimic de el, cel mai probabil făcea concurs de dormit cu Crin Antonescu. În 2008 a decis să se lase definitiv de orice urmă de muncă și a devenit deputat. În afară de gargară de calitate redusă, mai nimic.

Dar, cu toate astea, după aproape jumătate de secol de dormit în fundul clasei, vine cu tupeu și zice: „Băi, știi la ce aș fi eu bun? La condus cel mai mare oraș din țară”. Eu zic că pentru asta trebuia arestat, nu pentru că i-a cerut unuia 50.000 de euro ca să aibă cu ce plăti limbi la TV.

Ludovic-Orban-candidat

Ticăloșia este o caracteristică esențială a poporului român

Dacă cineva ar inventa un aparat, cam ca o seringă, prin care să extragi ticăloșia din român, mulți s-ar usca precum mumiile, n-ar mai rămâne nimic din ei.

Citeam zilele trecute o poveste despre etica muncii. Un tip pe nume George Butunoiu povestește că a vrut să angajeze un om să-i scrie niște texte. L-a rugat, mai cu jenă, să nu copie de undeva, să fie cât de cât originale. Tipul, cu două facultăți, una de teologie, pe la 50 de ani, îi spune că lucrează mai bine de-acasă, că acolo are biblioteca și e mai eficient. După o săptămână îi aduce 10 fișiere .doc, cu biografii copiate ordinar din Wikipedia. Atât de ordinar că încă mai erau link-urile și bullet-urile. Povestea e aici.

Și asta nu e nici măcar cea mai interesantă parte din poveste. Ticălosul bătrân era doar un ticălos bătrân, oameni despre care hipsterioții și anteniștii spun că nu există, întrucât dacă ești bătrân devii automat sfânt.

Partea mișto sunt comentariile de pe Hotnews, unde oamenii sar la gâtul acestui Butunoiu, arătând că avem resurse inepuizabile de jeg.

comentarii-butunoiu1


comentarii-butunoiu2


comentarii-butunoiu3

Și multe altele asemenea. Ați prins șpilul? Acest Butunoiu, orice o fi că nu-l cunosc personal, e banditul în poveste. El e recruiter de doi lei care scrie pe bloguri. Ăla de a copiat wikipedia e doar o victimă. Serios, GB nici nu cotnează în discuția asta, n-ar fi trebuit să conteze. Poate-i place să-și angajeze o scretară care să-l care în spate prin firmă în timp ce aruncă în ceilalți angajați cu pufuleți sau poate se închină la Bafomet. Cert e că i-a zis omului să nu copie iar ăla a ignorat complet singura cerință clară a jobului. De-aia poți să plagiezi în România la fel cum respiri. Că dacă te apuci și le iei sânge ăstora, nu iese hemoglobină, iese gunoi din ei.

Să nu uităm: e ok că mor copiii otrăviți cu „Cornul și laptele” sau alte brânzeturi, important e ca nu cumva să se fumeze pe balcon la DSV, că facem moarte de om.

Munci agricole

Cel mai distractiv în comentariile la articolul ăla în care am zis că producătorul agricol român e putoare au fost ălea în care se presupunea că vorbesc ca un orășan care nu știe în ce direcție crește roșia. Și, deși e adevărat că-s crescut la oraș, că în vacanța de vară mergeam la bunici tot la oraș, am făcut totuși suficiente munci agricole cât să știu cam care-i atmosfera.

surprise-cockfags

N-am prins perioada aia glorioasă a agriculturii când, vorba lui Arghezi „Le-am sărutat odată, ei secera din mână / Şi lui ciocanul muncii, cu care se îngână / Ea înotând în holdă, el potcovar şi faur / Şi mi le dăruiră în giuvaer de aur”, când țăranul a devenit brusc mai fetișizat, ca un alt tip de erou al muncii socialiste, în timp ce câmpurile erau muncite de studenți și soldați. Dar tot am avut nevoie de bani de tabără, că mama a fost fraieră și nu s-a cuplat cu Țiriac când a avut ocazia, așa că m-am dus cu frati-miu la muncă la sere Sânpetru, să facem loz, la plivit sfeclă.

Ce de lume mișto am găsit acolo, unul și unul. Aveam, de exemplu, un coleg care era șahist, și muncea pentru ca să-și ia un calculator nou cu care să se bată. Fără mișto. De la el am învățat prima oară că e mai bine să fii îmbrăcat complet când stai câteva ore în soare. Muncă relativ ușoară, ne-am bronzat bine, am scos ceva bănuți.

Am fost și la țară la sapă, la ceilalți bunici. Muncă nu prea grea pentru un minor, toată șmecheria era să nu stai la palavre cu ceilalți. Când au văzut ce viteză aveam au crezut că trișez.

Aveam și niște neamuri prin zonă, cărora ceilalți, săracii, le spuneau „hoți”. Ăștia avea solar în spatele casei și curățenie în față. Era pe finalul epocii lui Tata Ceau, solarul nu era o minune a tehnicii, o construcție din lemn (unele grinzi erau crengi pur și simplu) cu nailon pus deasupra. Scoteau două producții de roșii pe an dar altul era șpilul. Trebuia să stai de ele, să muncești cam zi de zi. Știți cum e, exact ca la un job normal la oraș. Făceau moldovenii ăia ture toată ziua prin solar la bibilit. N-aveau vin, ca săracii, dar aveau cumva mai mulți bani, hidrofor în curte în loc de fântână cu roată, alee pietruită și casă care nu cădea.

Pe la sfârșitul mileniului trecut am fost prin Măieruș, o comună din Brașov, să fac un reportaj la direcția agricolă din zonă care deservea mai multe comune. În centru, într-un birou curățel la etajul 1 stătea un inginer de zootehnie înconjurat de pliante. L-am întrebat cu aroganță ce face statul pentru a-i ajuta pe țărani, nesimțitul de stat. Mi-a spus ce face el, pe banii statului, ceva foarte interesant. A luat niște plasmă (spermă de bou) să însămânțeze vacile din comună. I-au dat de la București, gratis, pe direcția lui. Cel mai bun soi, cel mai rezisten, din bou campion etc. Avea 5 shot-uri de-alea, gratis pentru țărani. „Dom’le, nu tre să facă nimic, doar să zică da. Vin eu și o pun, am școală, știu cum s-o fac. Doar să vrea”. N-a vrut nici un om în 10 sate, fugeau de el ca de dracu.

Și mai încolo, când m-am pus și eu la casa mea am vrut să-mi pun niște roșii în curte. Soacră-mea, care a crescut la țară, a început să croncăne că nu or să se facă niciodată, că m-am apucat să fac răsadurile în mai, că nu are timp să crească. Le-am ținut într-o mini-seră vreo trei săptămâni (oricine poate să-și facă, din pet de apă minerală, ălea de la Aqua Carpatica sunt perfecte că-s transparente), apoi le-am pus în grădină fără îngrășământ, fără nimic. Au crescut cât casa, cu niște roșii imense (semințele le-am luat la oha, de la Carrefour, în plic de-ăla de un leu jumate). Am avut atâtea roșii de nu am știut ce să fac cu ele, singurul regret că n-am apucat să-i spun soacră-mii „ții minte când ți-am spus că dacă voi țăranii v-ați pricepe la agricultură n-ați fi săraci. Uită-te la ele!”. Nu că ar fi mare filozofie, n-ai nevoie de două facultăți.

Deci, de-aia, pentru că țăranii români sunt deștepți și harnici și pentru că ăia de oraș care n-au crescut o gladiolă cred că țăranii sunt și mai harnici și deștepți.

© 2019 Ovidiu Eftimie. All rights reserved.

Theme by Anders Norén.