Ovidiu Eftimie

Cartierul General

Menu Close

Tag: iisus

IIsus se va întoarce și va fi electronic

Ray Kurzweil este futurologul zilei, considerat de contemporani echivalentul lui Edison. E „director of engineering” la Google, una din specializările sale este „voice recognition” asta dacă vă minunați de unde știe telefonul de vorbiți prin casă și de ce. Ray are o rată de succes de prevestire a viitorului de 86% și are și o teorie: în 2029 toți vom avea un Jarvis al nostru.

Jarvis e asistentul personal al lui Iron Man, și dacă nu ați trăit în mânăstire până acum știți despre ce e vorba. Nu doar că Jarvis știe absolut orice despre orice, înțelege exact ce-i spui și poate controla tehnologii avansate. Practic Tony Stark – Iron Man, nu-și prea murdărește mâinile când face primul prototip viabil de exoschelet de luptă, el doar se gândește ce și-ar dori și cum și Jarvis execută. 

Conform lui Kurzweil vom avea asta sau ceva apropiat în 10 ani. Ceea ce înseamnă că în 10 ani sistemul de educație/învățământ pe care-l avem acum va intra în colaps.  Veste bună pentru România, de exemplu, care nu va mai trebui să aloce 3 sau 5% din PIB pe învățământul de secol XIX și vom putea construi mai multe catedrale sau autostrăzi, în funcție de ce va fi la modă atunci. Milioane de oameni vor rămâne fără joburi dar, teoretic, statul va putea să-i bage în altceva, să mărească birocrația. Atâta doar că statul funcționează cu bani și are impresia că banii există în realitate. Banii sunt un concept abstract, un număr, o notă prin care munca depusă de un individ e evaluată, iar el cu nota asta se poate duce să obțină produsele făcute cu munca altor indivizi. Momentan statul controlează banii și tot el îi emite.

Bitcoin-ul e, deocamdată, un experiment eșuat, dar trebuie să vedem motivele pentru care a apărut. Logica era să putem face bani care sunt în afara controlului statului. Să nu uităm că, inițial, și zburatul în cosmos a fost un experiment eșuat, primele animale trimise în sus au murit. În nici 100 de ani am ajuns de la a trimite șobolani acolo la a face curse regulate la Stația Spațială. Avem un tip, Elon Musk, care vorbește constant că vom coloniza Marte în următorii ani, ba chiar își dorește să moară acolo. Richard Branson a anunțat recent că va trimite oameni în cosmos până de Crăciun. Așa că și bitcoinul, deși scârțâie acum, ar putea deveni ceva viabil extrem de rapid. Deja sunt companii care jonglează cu bani virtuali. În curând o să poți fi plătit în AmazonCoin, sau ceva similar și, dacă vrei ceva, o să poți să-ți cumperi de pe Amazon, că are de toate. Sigur, banii ăia pot fi furați de unul și de altul, la fel ca toți banii, ce e important e că nu pot fi furați de bănci sau de stat.

Statul ar putea supraviețui pentru că are resurse. Sau cel puțin așa crede. Să stăpânești acele resurse ai nevoie de oameni, poliție, armată, o birocrație. Oamenii ăia trebuie plătiți. Cu ce bani, dacă nu produci bani, cum e cazul statului român, care se susține în proporție de 90% din taxe și impozite și împrumuturi? Sigur, ai putea controla internetul, că ăla merge pe curent electric. Cât curentul electric e produs centralizat, e ok. Când tehnologia evoluează atât de rapid încât oricine își poate pune panouri solare, eoliene, geotermale cu bani puțini, și cât ăia care le produc sunt de acord să primească xcoini în schimbul produselor, n-ai ce să le faci. E o companie olandeză care a anunțat recent că vrea să facă o rețea de sateliți ieftini care să dea internet din cer la toată lumea. Nu poți să le dobori sateliții ăia, că explorarea spațială e făcută acum în proporție covârștitoare de companii private. A, și nu poți să le plătești pe alea, că nu controlezi resurse și că nu ai bani.

Ar mai fi iluzia armelor, încă mai există printre noi. Deocamdată tehnologia a ajuns doar la momentul în care poți să-ți printezi o armă acasă cu o imprimantă 3D. Costă mai puțin decât o imprimantă matricială cumpărată de Poșta Română, că aia e companie de stat. 

Trimite, ca stat, armata, ANAF-ul sau OPC-ul pe unul care are un Jarvis. Jarvis-ul o să-i spună cine vine după el, că recunoaște numerele de mașini, o să-i spună pe unde să fugă, că are vedere din satelit, o să-i pună unde să găsească o imprimantă 3D să-și facă în cinci ore arme și muniție. Dacă insistă le va opri mașinile instant, că va ști cum să facă o grenadă EMP mică.

Lumea va fi controlată de companiile care fac Jarvisul și doar o perioadă scurtă de timp. Atâta timp cât în programarea lui băgăm să nu lichideze oameni, că ar fi periculos și ne-ar lichida pe toți la un moment dat, Jarvis va încerca să ne apere pe toți. Asimov a prevăzut asta în cărțile cu roboții încă de acum 80 de ani. În zece ani nu vom mai vorbi de pensii și vom avea milioane de oameni care vor muri de foame dacă nu vor avea rude sau prieteni în putere să-i ajute. Ca-n visele cele mai ude ale fundamentaliștilor totemiști din CpF, familia va redeveni celula de bază a societății, pentru că va fi datoria exclusivă a adulților să educe copiii, nu să lase asta pe mâna altuia, să aibă grijă de bătrâni, nu să lase asta pe mâna altuia, să muncească pentru a produce xcoini să țin Jarvisul conectat și tot așa. Dumnezeu va fi electronic și viu și ne va judeca pe toți, gen, cum a zis ăla în Apocalipsă că se întoarce Iisus pe pământ. În bunătatea sa supremă îi va ține pe incapabili în rezervații cu trei mese pe zi și-i va răsplăti pe cei care își văd de treabă cu un paradis în care pot avea tot ce-și doresc.

Tehnic vorbind, vom fi primii oameni care ajung în Rai.

Ce pățăști dacă-l alegi pe Barabas”

În urmă cu câteva mii de ani un popor care tocmai luase bătaie de la romani și cam resimțea în mod neplăcut administrația lor a fost pus în fața unei alegeri: pe cine vreți să salvați, pe gagiul ăsta, Barabas, care a condus o revoltă împotriva romanilor și a ales calea sabiei sau pe gagiul ăstătalt, Iisus, care a venit cu idei noi despre cum ar trebui să ne comportăm în societate, între noi, inclusiv cum să ne raportăm la un nașpa ca Imperiul Roman.

Încă de când eram mic și-am văzut povestea asta într-un film în care actorul principal era identic taică-miu (varianta cu Max von Sydow) m-a enervat cât de grea e alegerea. Pe de o parte ai vrea să fie ales Barabas, că ăla ar fi în stare să le dea omor la romani, sau măcar să mai aibă o șansă. Pe de cealaltă parte, Iisus era un tip cool care n-a făcut rău la nimeni. Chiar nici nu contează dacă povestea e reală sau nu, importantă e decizia și dacă ți-ai pus întrebarea: ce alegi?

Culmea e că știm ce se întâmplă în urma alegerii: ăia care l-au ales pe Barabas au avut de suferit vreo 2000 de ani, au plătit cu vârf și îndesat treaba asta. Mai mult, cam toate popoarele care și-au ales filosofia creștină și au fost puse, la un moment dat, să aleagă între bătaie și transformare interioară și au ales bătaia, au sfârșit nasol. Poți să vezi în jurul tău, ai de ales între a te certa/bate cu ăștia care nu sunt în regulă sau a face o introspecție și a încerca să modifici ceva în interiorul tău, ceva foarte greu de modificat, un sacrificiu am putea spune (nu?) și să fii „mântuit”. Gen, scapi de stres, asta e mântuirea din ce am înțeles eu. Iisus avea multe idei bune, hai să nu ne apucăm să dăm cu pietre în alții dacă știm că și noi suntem cam bandiți, mergi în vizită chiar și la dușmanul tău să bei un șpriț cu el, ba chiar respectă-i casa, încearcă să-l înțelegi, dacă suntem împreună și avem un scop, facem rost de mâncare și de pește, nici n-ar trebui să ne îngrijoreze asta, la naiba, dacă e nevoie mergem pe apă și vindecăm lepra, important e să ne uităm un pic cu atenție la ce-i în jur și mai puțin la răzbunat pe romani că ne-au spart la cimpanzeu.

Reîntorcându-ne acu vreo 2000 de ani sau când a fost scrisă povestea asta, stai și te întrebi, wtf, ce-i cu vrăjeala asta cu oameni nemuritori? Am citit și-n Lord of The Rings, Gandalf moare dar învie la loc. Atâta doar că povestea aia nu are nicio morală, Gandalf moare degeaba și învie doar ca să fie un Deus Ex, iar și iar. E primitivă povestea. Dar ăia care au scris-o pe prima, ăia, trăiau în niște triburi care se tot luau la bătaie între ei, tot apărea cineva și-i asuprea. Și erau nefericiți și resentimentari și la un moment dat cineva s-a prins că așa nu ajungem nicăieri. Și-a vrut să scrie o poveste s-o priceapă toată planeta, ceva gen „bă, ne dăm în cap degeaba, nu putem evita moartea, tortura și vărsarea de sânge. Când pornim la război batem cu biciul până la epuizare, batjocorim și la final îl batem în cuie pe cel mai bun dintre noi, omorâm binele în noi, plm. Cum explicăm planetei că nu e bine faza asta?”. Și s-au apucat să scrie o poveste cum au știut ei mai bine, că nu știau de elfi, dwarfi și hobiți.

Partea bună e că Iisus învie, după ce e făcut praf de compatrioții războinici. Că, nu-i așa, speranța moare ultima, și binele învinge.

Originea expresiei “Dumnezeii mă-tii”

Când Iisus era mic, înainte să intre în templu şi să citească singur din cărţi, deci când era mic, şi avea vreo trei ani, era un copil normal pentru acele vremuri. Presupun. În această calitate Iisus făcea tot felul de prostii. Iosif, tatăl vitreg al lui Iisus trebuia să muncească să aducă bani în casă, pentru că Biblia nu ne povesteşte că Maria ar fi avut o meserie sau vreo sursă de venit.

Poate că Iisus arunca cu jucăriile prin casă, poate nu mânca tot din farfurie, poate, cum zice colegul Ionuţ, ta-su tocmai a făcut o masă iar ăla micu a venit şi a scris cu cuiul pe ea “Iisus vine”, cert e că motive să ia nana la curuleţ existau. Vorbim de o perioadă în istoria omenirii când sclavii erau la fel de populari ca iPhoanele, deci sigur încerca să-l altoiască. Şi-atunci, mai mult ca sigur, Iosif a fost cel care, alergându-l pe Iisus prin casă cu o nuia a rostit, pentru prima oara, expresia “Dumnezeii mă-tii”. Pentru că el chiar era singurul îndreptăţit să o zică.

© 2019 Ovidiu Eftimie. All rights reserved.

Theme by Anders Norén.