Că mă întrebam zilele trecute de ce-i doare în fund pe români de poluare, și pe bucureșteni în special, că ei sunt cea mai rea specie de români, m-a contactat un tip care mi-a povestit de o variantă simplă de ridicare ridicare a calității aerului și nu numai.

Ideea e „green roof”, adică acoperișuri de bloc „acoperite” cu un strat de pământ și verdeață. E ceea ce a încercat Firea când a pus niște verdeață pe acoperișul unor stații de tramvai, doar că aia a fost o prostie din punct de vedere tehnic și practic și s-a uscat în câteva săptămâni. Pe de altă parte, în cazul blocurilor vorbim de o suprafață mult mai mare. Recensământul din 1992 vorbea de 109.194 de blocuri, dacă luăm o suprafață minimă de 300 de mp pentru fiecare bloc, avem cam 3275 de hectare de terase. Care ar putea fi acoperite toate cu verdeață.

Chestia asta ar avea multiple avantaje, am compilat din ce mi-a zis omul câteva:

Temperatura ambientală

Climate Impact Lab a făcut un studiu pentru New York Times apropo de încălzirea asta, se pot verifica și orașe din România. În 1980 în București au fost 9 zile cu temperaturi peste 32 de grade, în 2017 au fost 29 de zile. Uite aici un link. Studiile din Germania au demonstrat că în cele mai fierbinţi zile de vară când temperatura aerului se ridică la 35 grade temperatura substratului de sub vegetaţie niciodată nu depăşeşte 25 grade. Asta pentru că vegetația are un albedou mai ridicat decât smoala, deci reflectă razele solare, plus efectul de umbrire, plus umiditatea. La suprafața stratului am avea 35 de grade, fără el avem 80 de grade. Că tot vorbeam de Germania, ăia montează 10 milioane de metri pătrați pe an. Și nu degeaba, UE dă fonduri pentru așa ceva.

Aer mai curat

Dacă punem niște buruieni de tip „sedum”, un metru pătrat de de-astea însemnă cam 2,4 mp de suprafață de frunze utilă. Dar poate ajunge și la 100 de mp de suprafață desfășurată de frunziș. Mai puțin CO2 în atmosferă, că noi încă ne închinăm la diesel pe-aici. Și-apropo de-asta, genul ăsta de acoperișuri ar capta și microparticulele, ălea care contribuie consistent la cancerele de plămâni, de-aia sunt mai întâlnite la oraș și bunicul de la țară a fumat până la 150 de ani și n-a avut nici pe dracu. Institutul de Sănătate Publică și de Mediu din Olanda a calculat că, anual, numărul de decese premature cauzate de expunerea pe termen scurt la microparticule, ajunge la 18.000. Elementele din natură rețin microparticulele, care apoi nu curg în sistemele de canalizare împreună cu apa pluvială ci sunt filtrate, reținute în substrat. Acoperișul verde extensiv poate capta aprox. 1,5 kg pe hectar. Acesta corespunde capacității de captare a unui copac adult.

Mai puține bălți și apă mai curată

Altă chestie mișto e că acest strat ar reține apa de ploaie. Bucureștiul e ca orice alt sat din Regat, ploaie=inundație, sistemul de canalizare nu mai face față de multișor iar primarii au betonat la sânge mai tot. O parte din ea ar putea rămâne în pământ, mai ales în zilele mai calde și apoi s-ar evapora. Plus că stratul ăla ajută și la filtrarea apei, cât de cât. Stația de epurare de la Glina are nevoie de o investiție de aproape 2 miliarde de lei și primarul Gabriela Firea a zis că o face, șansele de realizare fiind la fel de mari ca și la celelalte proiecte anunțate de doamna primar. Studiul realizat de Kohler&Schmidt (1990), arată că 95% din cantitatea de plumb, cupru și sulfat de cadmiu și 19% din zinc ce ajunge pe acoperiș cu apa pluvială, rămâne în substrat.

Mai puțin zgomot

Acoperișul verde poate reduce zgomotul perceput cu până la 8 db. Pare puțin, dar pentru oameni, reducerea cu 10 db a nivelului sonor înseamnă cu 50% mai puțin zgomot. Izolarea fonică depinde de grosimea sistemului de acoperiș verde și gradul de îmbibare cu apă a substratului. Cu cît este mai gros, izolarea este cu atât mai eficace. În 2004, Dunnett&Kingsbury au măsurat reducerea cu 5db a zgomotului din vecinătatea aeroportului din Frankfurt am Main, după instalarea unui acoperiș verde de 10 cm grosime. Prof. Dr. Gernot Minke de la Universitatea Kassel în alt studiu a arătat că 12 cm de substrat umed poate reduce zgomotul cu 40 db. iar cea de 20 cm cu cca 46 db.

Mai puține radiații de la antene GSM

Tot studiile efectuate de Gernot Minke  au dovedit că acoperișurile verzi reduc efectele radiațiilor electromagnetice. Astfel un acoperiș verde format dintr-un strat de termoizolație de 20 cm, strat de drenaj, un substrat gros de 16 cm și vegetație extensivă formată din plante erbacee reduce radiațiile din intervalul de 2 Gigahertz (în care operează majoritatea rețelelor mobile de telecomunicații) cu 24 de decibeli ceea ce reprezintă o reducere de cca 99%. Dacă aceasta este completată cu dale de gazon groase de 20 cm efectul de reducere al radiațiilor electromagnetice este de 99,9999 %.   

Mai mișto și ieftin de stat la bloc

Pentru că temperatura nu mai oscilează așa puternic între vara-iarnă nu se strică așa de des izolația, deci mai puține cheltuieli cu întreținerea. Pentru că e loc verde pe bloc (mai pui și niște balustrade, ceva) poți să faci un mic parc, sau loc pentru toți vecinii ăia care-și doresc o grădiniță unde să cultive gogonele, castraveți și mai știu eu ce. Știu că poate pare penibil dar dacă reușești să scoți pensionarii din fața televizorului și să-i duci în grădină, tot e ceva. Altfel, dacă lași vegetația în pace apare și fauna, chestie utilă într-un ecosistem, toată lumea ar putea avea pe bloc o deltă Văcărești. Și loc de plajă, de ce nu, și de făcut un grătar, de ce nu?

S-ar putea face așa ceva în București? But of course, s-a și făcut deja, uite, pe niște blocuri din Aviatorilor Aviației. Iar dacă gargaragii din administrație vor să o dea înainte cu Smart City să aplaude cimpanzeii, pot să monteze pe fiecare acoperiș și un încărcător USB și un modem TP-Link de-ăla de 40 de lei, să creadă proletariatul că e tehnologie super-futuristă băgată în toată afacerea asta.

A, și tipul care mi-a povestit toate astea era atât de pasionat de idee încât nici măcar nu mi-a zis numele ONG-ului, aparent îi pasă mai mult de idee decât de glorie. Dar i-am găsit pe Google.