Ovidiu Eftimie

Cartierul General

Menu Close

Tag: economie

Aia cu „să dăm prezervative la săraci”

Să zicem că într-o clasă, la ședința cu părinții, se adună toți și zic să pună bani mână de la mână să ia bani pentru elevii mai săraci. Intervine un părinte mai cu bani, zice că el dă oricât, doar să luăm și niște prezervative pentru săracii ăia, ca să nu mai facă copii dacă nu-s în stare să-i crească. Pare cunoscut acest refren, de ce naiba dacă sunt săraci mai fac încă niște săraci mici care se chinuie, fiind săraci, umplând lumea de săraci. Nu știu dacă sunteți la curent cu ultimele trenduri în materie de evoluție umană, dar în zilele noastre nu e ok să fii sărac.

Prima chestie, aia cu sexul. Și eu, dar și alții, trăim cu impresia că săracii o duc prea bine. E drept că e plin de facilități pentru ei, pe lângă Venitul Minim Garantat (VMG), ăla pe care îl scot în față toți mincinoșii când se poartă astfel de discuții. Dar, pe de altă parte, de banii ăia nu prea pot să-și asigure multe distracții. Știi că cam beau, dar nu beau whiskey de vechi de 15 ani, beau cocârț, vechi de un sfert de oră, gata tras din spirtieră prin pâine. De fumat nu bagă trabuce, nici măcar Pall Mall ci niște țigări probabil contrafăcute, unele prin spatele curții, altele luate de la frații noștri de peste Prut. Excursii în străinătate mai rar, chiar și ălea prin România sunt destul de greu de obținut. De-aia e și plin de pelerinaje bisericești la prețuri modice, nu că nu mai pot ăia de creștinism, dar la bani puțini cam asta poți găsi, o mânăstire, o plimbare cu autocarul, Voronețul e Thailanda săracilor. Alte posibilități de distracție, televizorul, și dacă te uiți un pic la ce e la televizor, neironic, îți dai seama că e jeg la lopată. Se caută în draci seriale și filme „subtitrate” pe net că mulți nu știu engleza. În bula noastră abia 50% știu engleza, în restul României sub 10% cunosc noua lingua franca.

Și-ajungem la ultima și singura distracție reală, sexulețul. După mâncare, cică sexul e cea mai plăcută chestie pe care o poți face, poate la egalitate, zburdă dopamina în tine. Alternativa la sexuleț, laba, a fost îndelung studiată de cel puțin 3 miliarde de oameni de știință din toată lumea și concluzia unanimă a fost „e ok, dar e doar o soluție pe termen scurt”. Sexul cu prezervativ e nasol, poate s-o v-o spună orice bărbat dacă e sincer, reclamele mint. Deci singura bucurie cât de cât OK a săracului e sexul fără prezervativ și, cumva, noi vrem să le-o luăm și pe aia. Nu e ca și cum ar avea parte de ceva excepțional, nu e ca și cum ar face sex cu cele mai frumoase bagaboante din lume. Când ești sărac, o urâtă e maximul la care poți spera. În general e urâtă și grasă. Vrea și omul o bucurie, ce facem, i-o luăm și pe-asta?

A doua chestie, înfrânarea. Vrăjeala asta cu înfrânarea, sau „delayed gratification”, cum spun psihologii, ține exact de „școala vieții”, singura școală care nu are cursuri în România. De înfrânare ar putea să-ți povestească Biserica, e foarte dificil având în vedere că șeful ei este, practic, un Tutankhamon viu. Știu, explicația ar fi că e ceva sfânt și spiritual, dar aia e o minciună. Cât despre psihologi, știm deja că nu e plin de psihologi prin zonele de săraci, n-avem psihologi nici printre bogați, d-apăi la Cuca Măcăii. La școala oficială nu te învață nimic, decât să repeți ce informații au învățat pe de rost niște oameni care sunt obligați să spună asta de niște birocrați etc etc.

A treia chestie ar fi cu „avem nevoie de săraci”. Ca oameni care-o duc bine, relativ cu restul țării, ignorăm că mai toată economia e dusă-n spate de săraci. Șoferii de taxi nu-s milionari niciunul, ăia care fac Glovo sau ce aplicație de servitori mai e, nu, nici UBER-ul nu-i pentru bogați, nici curieratul, nici șofatul autobuzului RATB, nici tanti care-ți pune cârnați în galantar și tot așa. Dacă n-am avea săraci n-am avea oameni care să ocupe acele joburi, deja importăm săraci din alte țări pentru construcții. Nu e ca și cum noi, ăștilalți, am fi obișnuiți cu munca nasoală, sincer vorbind, majoritatea am avut noroc, am crescut în familii cu oameni care beau rezonabil, care aveau grijă de ușa de la casă, mai dădeau cu un mop, o mătură, mai insistau să nu fim ultimii fraieri din școală, de-astea.

A patra chestie e, fratele meu, dacă te-ai umplut de bani, te face pe tine câțiva lei pentru rechizite? Serios, nu-i dai părinților, e clar că ăia nu-s recuperabili, dar poate-l salvezi pe ăsta micu’. Sigur, nu-i copilul tău, dar e cumva copilul nostru, că nu-l putem omorî și ăla o să intre în societate peste câțiva ani. Ce vrei să fie, golan sau unul pasionat de, zic la întâmplare, sisteme hidraulice?

Desfiinţarea Pilonului II, primul pas spre Republica Socialistă România

Prima zi. Unii încep să-şi scoată banii de la Pilonul II şi pleacă din ţară. Definitiv.
A doua zi. preţurile la toate produsele încep să crească. Guvernul susţine că preţurile trebuie stabilite de stat.
A treia zi. Cursul euro creşte. Guvernul acuză băncile că manipulează piaţa.
A patra zi. Observând că banii lor se devalorizează, tot mai mulţi cetăţeni decid să-i scoată şi să salveze ce se mai poate, cumpărând bunuri sau valută. Preţurile continuă să crească. Guvernul acuză multinaţionalele şi supermarketurile că vor profituri uriaşe. De pe rafturi încep să dispară bunurile de necesitate imediată şi alimentele cu termen lung de valabilitate.
A cincea zi. La ghişeele tuturor băncilor sunt cozi. Se limitează retragerile. Apar primele busculade. Guvernul acuză că banii au fost retraşi peste rând de apropiaţi, cunoştinţe ai celor din bancă.
A şasea zi. Cele mai multe bănci sunt închise, din lipsa lichidităţilor. Guvernul acuză Băncile mamă că au furat banii cetăţenilor.
A şaptea zi. Valoarea banilor din fonduri este la 50%. Valoarea unei pensii este la 50%. Proteste de stradă. Jandarmii îi gazează şi îi bat pe cei care acuză Guvernul pentru dezastru. Guvernul acuză interesele finanţistului Soros.
A opta zi. Nicio bancă nu vinde valută. La Romană, Universitate, apar valutiştii, cu preţuri de 3-5 ori mai mari decât cursul afişat de BNR. Guvernul acuză speculanţii.

Nu credeţi? După declaraţia de ieri a ministrului de Finanţe, Bursa Bucureşti are azi pierderi de 6-10%.

Acest scenariu plauzibil v-a fost oferit de Ionuț Foltea

It’s the economy, stupid!

După ce cucoana a anunțat cum statul, țara și bugetul o duc excelent sub atenta ei administrare, prefăcându-se chiar că a înțeles ce i-au scris alții pe foaie, in media au apărut deja semnale cum că, stai așa, de fapt nu e cum a zis prim-ministrul. Că cică economia românească e cam nașpa, în scădere, mediul privat e aproape în genunchi, în timp ce îmbuibații de la stat o duc prea excelent.

Toate aceste informații sunt reale, de ambele părți, dar stăteam un pic și mă gândeam dacă nu cumva economia e în budă și din cauza altor persoane decât pesederăii. Adică știm că-s răi și nașpa dar nu prea sunt singurii vinovați. Că dacă de câțiva ani de zile ăia din privat nu se concentrează pe cum să vândă trei pepeni în loc de doi și se ceartă cu guvernul, ce să zic, am impresia că economia stagnează ba chiar merge nasol. În jurul meu, în bula mea, pe care mi-am creat-o singur că și eu eram genul ăsta de om, e plin de oameni care „lucrează” la privat dar, de fapt, freacă cariciul pe internet și se ceartă cu Guvernul.

Ca economia să funcționeze nu e suficient să-i scrie cineva pe foaie proastei să reducă impozitele, trebuie să și existe ceva producție, creștere, progres. Ori eu nu pot să progresez dacă dau minimul necesar la job că am de memat internetul, de certat cu tot felul de impostori (în fine, percepția mea de impostori), de îngrijorat pe ce trăznaie a mai făcut Trump și dacă, pe bune, dacă trebuie să avem o discuție serioasă privind armele în America și dacă e ok să le iei de la Wallmart cu un cupon de reducere. Având atâtea preocupări globale, de la flămânzii din Venezuela până la însetații din Bacău, când naiba mai am timp să și produc ceva ca să-mi fie mie, personal, mai bine. Gen, o carte, un proiect nou, trei crabi aduși din Thailanda pentru paludariu, de-astea. Eu produc, tu produci, ăla care-mi vinde crabii face și el un ciubuc și crește economia, fără ca guvernarea, politichia și escrocii din pușcării să afecteze acest proces esențial, de creștere.

Și mă gândeam cu marele rău pe care l-au făcut ziariștii societății (nu intenționat) a fost că atunci, în anii 90 și până acum, au tot lăsat impresia că spectacolul politic e ceva interesant și important. Că acest teatru cu imbecili chiar contează într-un fel sau altul și eu aș putea să-l influențez. Și dacă-i influențez pe ăia o să fie bine și pentru mine. Mamă și ce fain era, acu vreo doi trei ani când dădeam cu Colectiv și cu proteste și cu toate, băi ce viral eram, cum rupeam internetul în două. Și eu scriam de-astea și era bine, era cathartic. Ca un mic răzeș mai înstărit mă alăturam vocilor celorlalți răzeși și strigam „MUIE, DOMNILOR”, muie de-aia răzeșească, din străbuni. Ca să-l parafrazez pe profesorul ăla, „ape vor seca în albie şi peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, şi câte o stea va veşteji pe cer în depărtări, până când acest pământ să-şi strângă toate sevele şi să le ridice în ţeava subţire a altui crin de tăria muii date de acest erou”. Valabil și pentru textul lui Crivăț.

Doar că mi-am adus aminte de o povestire a lui Hasek, ăla pe care profanii îl știu doar pentru Svejk, un geniu al secolului XX, care povestea de un elev ce avea teză la latină și s-a pregătit sufletește perfect pentru ea, s-a rugat la Dumnezeu de vreo câteva ori, a dat bani la săraci, s-a spovedit la biserică, a luat penitențe, a încasat bătaia de la taică-su cu demnitate, gândindu-se că Dumnezeu e sus și vede cât sacrificiu s-a făcut și-l va ajuta la teza la latină. La final a luat 3, că Dumnezeu a văzut sacrificiul dar nu crede că cineva care nu învață efectiv pentru teză merită o notă mai mare. Deci nu l-a ajutat. Așa și cu cearta cu ăștia, e ok, dar nu produce nimic în plus de care să beneficieze toți.

Și am cam făcut ceva în ultimii doi ani, cât am avut revelațiile astea. Nu suficient, ci doar cât să-mi fie mie un picuț mai bine. Dar tot am impresia despre mine că o cam frec aiurea, că se poate mai mult, că ar trebui să produc mai mult și mai serios, că așa crește economia. Și-a mea, și-a celorlalți. Dar în principal a mea că, sincer să fiu, îmi pasă mai mult de mine decât de restul. Iar ciondăneala asta cu „ăia” nu mă ajută deloc, este un zero-sum game, tot ce facem este like-uri, reach și biți.

Acuma, dacă eu sunt singurul care în ultimii ani a dus-o semi-belferește fără prea mare efort și implicare în treaba asta, suntem în regulă. Dacă sunt mai mulți care nu muncesc în mod serios, și mă refer la ăștia de prin privat, băi fraților, atunci cred că situația e foarte nasolă și nu e exclusiv vina prim-ministrului care a făcut bigudiurile din nou cool în 2018.

În BCR există un ofiţer de credite meseriaş

E tipul care a dat aprobat împrumuturi de aproape 6,7 milioane de euro către Adevărul Holding pe principiul “da maestre, presă scrisă, profit căcălău, sigur avem de unde să plătim”. Acum sunt înscrişi la masa credală şi aşteaptă să primească banii de la Patriciu.

Mai nou BCR împrumută cu aproape 8 milioane de euro TVR. Că TVR, o companie aflată într-un semifaliment constant, este genul ăla de biznis de unde sigur îţi recuperezi banii. Bănuiesc că e acelaşi ofiţer de credite, un tip cu o încredere neţărmurită în profitabilitatea presei.

Cam câtă încredere să am să-mi depun banii la o astfel de bancă? Garantează domnul Isărescu – recordmanul falimentelor bancare din Europa – pentru ea?

De ce a plecat Nokia din România

Mă scuzaţi, week-end-ul acesta am fost ocupat cu o chestie (povestesc mai încolo) şi n-am apucat să-mi dau cu părerea consistent despre motivele plecării Nokia din România. Am înţeles că au apărut la televizor analişti economici, analişti de telefonie mobilă şi chiar Corina Drăgotescu, o doamnă jurnalist foarte competentă, care au explicat motivele pentru care compania finlandeză a plecat de la noi şi se va duce în altă parte.

Eu nu sunt analist economic, nici de telefoane, iar amor cu Corina Drăgotescu n-aş face nici mort de beat, aşa că am venit cu o teorie absolut inedită referitoare la plecarea Nokia. Dar, mai întâi, explicaţia pentru cititorii noştri din Moldova care, suprinzător au scăpat anul acesta de o inundaţie serioasă. Deci, pentru ei: De ce a plecat Nokia din România? – Ne-a bătut Dumnezeu. Dacă merge la digurile pe care le ciordeau sac cu sac şi casele construite direct în albia râului, de ce n-ar merge şi la companii de telefonie mobilă?

Pentru toţi ceilalţi, care privesc sideraţi mişcările, neînţelegând cum o companie aşa de serioasă pleacă dintr-o ţară plină de hoţi, cerşetori, muncitori puturoşi, drumuri proaste, gunoaie pe stradă, Emil Boc ce nu poate face nimic din cauza lui Antonescu şi Ponta, apărători ai drepturilor animalelor de pe străzi, Mircea Toma, ei bine, explicaţia e simplă:

Nokia nu va pleca din România. Va emigra, aşa cum ne dorim noi toţi.

Topul celor mai proaste firme din Braşov

Cele mai bune firme din Braşov au fost premiate zilele trecute în cadrul unei festivităţi la care s-au adunat toţi membrii de vază ai FSN. Omul rău din mine a întrebat prin gura lui Ovidiu Vrânceanu care este cea mai proastă firmă din Braşov, că cele bune nu ne interesează. Omul neatent din directoarea Camerei de Comerţ şi Industrie Braşov, Adriana Ispas, ne-a spus din prima care este cea mai proastă firmă.

Acea firmă, pe care o s-o descoperiţi imediat, a fost achiziţionată de municipalitatea Braşov cu datorii cu tot, deşi nu era nevoie, prin semnătura actualului primar. Sau, după cum spune deputatul Ioan Ghişe “eu le-am tot zis să nu luăm cu datorii că ne îngroapă, am plecat în concediu şi Scripcaru s-a dus şi a semnat peste capul meu că ia tot”.

Acelaşi fan al semnăturilor a fost invitat să vorbească la Topul Firmelor organizat de CCIBv, despre excelenţa în afaceri şi alte alea. După care, la masa oficială, a făcut urât la Ţucunel, preşedintele Camerei că bărbosul a avut nesimţirea de a nu le da cuvântul domnilor Gheorghe Ialomiţianu şi Dragoş David, să pape şi ei ceva maro pentru că a început campania electorală şi orice ocazie e binevenită. Şi omul nostru a făcut atât de urât încât l-a exilat pe Ţucunel la altă masă, nedându-i voie să se aşeze la masa grangurilor.

Cu fel de oameni de afaceri se întâlneşte prefectul

Teoretic prefectul Emil Niţă ar trebui să poată să recunoască, după figură, cum arată un om de afaceri, măcar aşa, că se uită dimineaţa în oglindă când se bărbiereşte. Luni noul prefect s-a întâlnit cu nişte oameni de afaceri, iar întâlnirea a avut ca şi concluzie un victorios comunicat de presă.

Prefectul Emil Niţă s-a întâlnit luni, 13 octombrie, cu un grup de investitori americani, care reprezintă firma Taurus Investment Holdings. Delegaţia străină a fost condusă de directorul Departamentului de investiţii al acestei societăţi, Stephan Muller.

Delegaţii americani l-au informat pe prefect că firma pe care o reprezintă a lansat demersuri pentru înfiinţarea unei ferme legumicole în zona Rupea, mai precis în comuna Caţa. Proiectul se va întinde pe o suprafaţă de aproximativ 200 ha, iar în prezent investitorii derulează procedurile de achiziţionare a terenurilor de la proprietarii privaţi din zonă. Până acum ei ai cumpărat 25 ha şi se află în negocieri pentru alte 25 ha.

În acest sens, ei au solicitat conducerii Instituţiei Prefectului Judeţul Braşov sprijin în verificarea legalităţii titlurilor de proprietate a eventualilor vânzători. În plus, pe viitor se intenţionează derularea unor proceduri de comasare a loturilor.

„Investiţia finală se va ridica la câteva zeci de milioane de euro şi va presupune crearea de numerose locuri de muncă în această zonă. Consier că este vorba de o oportunitate deosebită şi din acest motiv i-am asigurat pe oamenii de afaceri americani de tot sprijinul nostru”, a declarat prefectul Emil Niţă.

Hazliu în toată această poveste este că nu Taurus cumpără acele terenuri ci o altă firmă ce-l are ca unic acţionar pe acest Muller cu care s-a întâlnit prefectul. Mullerul cumpără pentru el şi s-a dat de gol când s-a zgârcit la câteva sute de mii de euro, la o tranzacţie destul de babană. Singura legătură între Taurus si Muller este faptul că el e angajatul acelei firme. Îs curios ce-o să zică ăia când află că omul lor cumpără pentru el pe barba şi celebritatea firmei la care e angajat.

© 2019 Ovidiu Eftimie. All rights reserved.

Theme by Anders Norén.