Ediția românească a popularei reviste Newsweek a publicat la finalul anului trecut o anchetă din care reiese că mai mulți jurnaliști cunoscuți din România sunt plătiți de PSD. Cel mai răsunător caz este cel al lui Doru Bușcu, directorul (și co-acționarul) săptămânalului Cațavencii, publicație care a fost percepută constant ca fiind anti-establishmentul politic. Așa că asocierea dintre Bușcu și PSD a stârnit interes public iar eu m-am dus chiar și mai departe, am investit 4 lei pentru a afla cât de bolșevic-comunist-pesedist este „Cațavencii”. Voi prezenta mai jos, pagină cu pagină, cam ce e în numărul special de final/inceput de an, nr. 51-52.

Coperta cuprinde o imagine satirică la adresa clasei politice românești. Intitulată „Un veac de complicitate”, imaginea insinuează că PNL-PSD aceeași mizerie și îl prezintă pe Liviu Dragnea, președintele PSD, într-o poziție defavorabilă, drept un om care ar dori să conducă țara ca-n America de Sud.

Pagina 2 conține bârfe. Una despre cum cică Iohannis, prin servicii, ar fi manipulat revolta din PSD a doamnei Firea și că totul face parte dintr-un plan mai larg, super-secret, al președintelui României de a-și elimina eventualii adversari care i-ar putea lua jobul de președinte. Cu servicii. A doua bârfă speculează că partidul lui Cioloș are un nume potrivit, PLUS, pentru că astfel se poate uni cu USR și să-și zică USRPLUS, care sună bine.

Pagina 3 are o știre foarte lungă scrisă de cunoscutul umorist PAH care spune că România investește prea mult în armament (parte din el second-hand), fără a fi obligată în vreun fel de NATO. Prin comparație în educație se investește mult mai puțin, cam 2% din PIB, deși ar trebui să avem 6. Nu sunt de acord cu el, eu cred că în ceea ce numim noi „educație” ar trebui să investim sub 0,1% din PIB și să facem altceva cu banii ăia, dar asta e altă discuție.

Pagina 4 conține un interviu cu scriitorul Tudor Ganea în care acesta vorbește despre scris, arhitectură și ultimul său roman, „Porci”.

Pagina 5 conține „Premiile clubului de presă Cațavencii, 2018”. Sunt lăudate site-ul safielumina.ro, vânzarea GSP către Ringier cu tot cu echipă și tăria de caracter a lui Edward Pastia, care nu l-a mai primit pe Oreste la Realitatea TV deși Rareș Bogdan a făcut circoteca aia cu demisia. Autor: PAH.

Pagina 6 are un editorial al lui Mihai Radu în care acesta constantă că ideea de anticorupție a cam murit după vreo 12 ani și că, mai nou, poporul este chemat acum prin liderii de tip Dăncilă, Dragnea, Teodorovici să-și ia țara înapoi. Presupun că din mâinile „anticorupției” sau ceva.

În pagina 7 e o poveste mișto cu Arghezi despre cum a fost anunțat că va intra în pușcărie și cum s-a comportat când a aflat asta și o meditație cu privire la necesara prezență a babelor cicălitoare la metrou.

Paginile 8-9 conțin „Best of Mardale”, câte 4 caricaturi fiecare.

Paginile 10-11 conțin „Best of Coperți”. Liviu Dragnea apare în toate cele 8 coperți și în toate e în postură relativ defavorabilă, șmenar, hoț, dictator, călău.

Paginile 12-13 sunt Calendarul pe 2019, o caricatură cu Trump, Putin, Merkel, unguru ăla comunist și probabil Macron (nu știu cum arată Macron).

Paginile 14-15 sunt „Best of Bule”. Sunt ironizați actori politici de la putere precum și din opoziție.

La pagina 16 scriitorul Mihai Radu opinează că măririle de pensii și salarii prin lege au fost și sunt un lucru bun și că asta va aduce progres pentru că oamenii o duc mai bine.

Pagina 17 cuprinde opinia săptămânală a lui Viorel Moțoc despre sport. Aceasta este aceeași din 2002, ultima oară când am citit ce scria, și anume o compilație a tuturor ideilor neinteresante a jurnaliștilor sportiv din săptămâna trecută, periate fin să pară și mai generice ca de obicei. Serios, Hagi chiar este un geniu pe lângă ăia.

Pagina 18 conține glumițe generale. Știți genul ăla de om de 40-50 de ani care tot bagă glumițe pe Facebook prin comentarii, hiperbolând, făcând ceva ce seamănă a umor, dar bizar, cănu mai ții minte nimic ce-a zis? Ălea sunt, dar pe print. 

Pagina 19 se numește Fakebook și e cam ca TNR dar pe print, cu două știri mari și un fel de știri pe scurt.

Pagina 20 este cu turism, se vorbește despre legislație, se recomandă baruri și hoteluri și alte activități fără legătură cu PSD.

În pagina 21 se recomandă filme și seriale.

În pagina 22 e ceva cu adevărat interesant. Scriitorul Florin Iaru povestește cum primul său job la particular a frecat menta vreo două luni jucându-se jocuri în redacție, apoi a intrat în focuri mergând la muncă, prânz și băuturici, apoi scoteau partea lor, patru pagini, dup-aia destupau sticla de vodcă, iarna sticla aia trecea pe la toți, și-i lăsa o dubiță pe fiecare acasă. Dar, stupoare, cineva l-ar fi turnat pe Iaru ca fiind „bețivul, neseriosul, delăsătorul Iaru”, și i s-a înmânat peste câteva luni un plic cu mulțumiri și încheierea contractului de muncă. Iaru nu spune cine ar fi cel care l-a turnat, dar având în vedere că tot povestește cu candoare lucrurile astea fără să lege niște puncte mi se pare de-a dreptul fascinant.

Pagina 23 are o cronică la o carte scrisă de Ion Vianu și o poveste despre oameni care povestesc cum făceau vin pe vremea când nu le furaseră rușii bolșevici viața.

Pagina 24 are o mică recapitulare cu privire la moțiunea de cenzură a guvenului, câteva momente punctate și analizate de Mihai Radu, cel care a scris și aia cu mărirea salariilor și pensiilor e bună. Totuși, nu există laude la adresa PSD dar nici critici prea dure la adresa opoziției. Mai este un editorial care deplânge câți bani s-au spart pe manualele unice și cum sunt proaste și editorialul lui Doru Bușcu, omul vândut PSD.

Acesta atrage atenția că de ordonanța lui Dragnea cu amnistierea sunt interesați nu doar PSD-iștii ci și ceilalți, de la liberali până la oamenii de afaceri care se dau „de dreapta” la judecători și alți magistrați, că mai toți au călcat undeva greșit. Inclusiv nevasta președintelui Iohannis, care nu voia să se ducă la parchet că e bolnavă, că și aia are un dosar cu fals în declarații cu ceva cu meditațiile lui bărbac-so.

Concluzii: măi, mie nu mi s-a părut că e foarte pro-PSD acest ziar, sau pro-Dragnea. E adevărat că e foarte anti-servicii și anti-capitalism, dar nu în mod foarte intens, mai degrabă dezinteresat.