Ovidiu Eftimie

Cartierul General

Menu Close

Tag: discriminare

Evoluția discriminării în România, din cele mai vechi timpuri și până în prezent

Într-o zi, persoana semi-analfabetă și semi-lucidă care îndeplinea funcția de ministru al Educației a clasificat un gest de elitism școlar drept „discriminare”. Trei licee din Brașov au fost prinse că aveau un regulament prin care elevii cu medii sub 8.50 vor trebui să se care la alte licee, mai slabe, și asta este „discriminare”.

Inspectorul școlar general din Brașov a fost invitat să ia măsuri în această direcție. Prima măsură a fost să dea în judecată ministerul pentru discriminare, că nu a fost cerută chestia asta și celorlalte inspectorate școlare, că licee elitiste există și în alte județe. Ministerul a reacționat rapid și a dat în judecată pentru discriminare pe inspectorul școlar pentru că a fost dat doar acest minister în loc să fie date în judecată toate ministerele din România, ceea ce e discriminatoriu.

Cele două părți au apelat la case de avocatură, care au fost date în judecată de celelalte case de avocatură din România, pentru că au fost discriminate și nu au fost angajate și ele să reprezinte cele două părți. Avocatul Poporului a intervenit și a cerut să fie parte din proces, invocând faptul că a fost discriminat când nu a fost sesizat cu privire la această problemă. 

Din păcate, copletul de judecători a fost ales prin tragere la sorți, care e un criteriu arbitrar, iar criteriul arbitrar stă la baza discriminării. S-au recuzat 250 de complete de judecată până s-a ajuns la o decizie CCR care a stabilit că acest caz va fi dezbătut de toți judecătorii din România, ca să nu mai existe discriminări. Chiar și judecătorii pensionari vor participa.

Problema s-a complicat un pic aici. Un deștept a lansat pe piață ideea că e discriminatoriu să fii judecat doar de judecători, în democrațiile funcționale ești judecat de un juriu „of your peers”, adică egali ai tăi. Așadar în completul de judecată au mai fost cooptați toți inspectorii școlari precum și toți părinții, indiferent de vârstă. 

Bănuiesc că ați înțeles cum de s-a ajuns ca restul românilor să dea în judecată pe părinți. Pentru că sunt discriminați, față de oamenii cu copii, care au mai multe avantaje. De-aia suntem acum în plin proces național în care toată lumea e dată în judecată de toată lumea pentru discriminare și așteptăm și pe avocatul diasporei, care a promis că vine cu două Atlassiburi pline de dosare în care acuză pe cei din România că-i discriminează pe cei din diaspora, cu toată că și ăia sunt cetățeni și TOȚI suntem egali în fața legii. 

Pentru intrarea acestor autobuze se va deschide poarta la țarcul care a fost pus în jurul țării, aia pe care intră de obicei îngrijitorul care ne dă mâncare. Atunci va fi șansa noastră să scăpăm, dacă acționăm rapid în 24 de ore vom putea scăpa din rezervația asta de discriminați și vom avea o viață reală, într-o lume reală.

De ce vrea Olguța Vasilescu să introducă mai multă discriminare pe piața muncii

Munca e privită ca un obicei prost în România, o parte din vină o avem și noi, că nu ne place. O parte și mai mare o are statul/legislația, care acționează cu intenție în deserviciul celor care chiar ar vrea să muncească.

Am mai scris cum „default mode” la legislația muncii în România este înșelarea muncitorului. Banii pentru munca prestată se dau cu o lună întârziere. Obiceiul vine din comunism, economia comunistă era, ca să folosesc un termen de specialitate, un căcat, probleme grave cu cash-ul și alte asemenea. Revoltele populare de dinante de ’89, cea mai cunoscută fiind cea din 1987 de la Brașov au pornit de la asta, că nici măcar salariile nu se dădeau la timp. Uzina Roman Brașov, o ctitorie de carton nu vindea camioane suficiente, că erau prost făcute, că uzina își bătea joc de muncitori.

Pentru un patron e oricum un coșmar să angajeze un om, pentru stat e o bucurie. Tehnic vorbind, nu tu iei primul salariu în viața ta, nu. Prima dată ia statul bani pentru că tu ai muncit, abia dup-aia primești tu banii. Acum, ministrul Muncii, Olguța Vasilescu, vrea să îngreuneze și mai mult partea cu angajarea, să producă și mai multă inegalitate. Pe scurt, Olguța propune majorarea salariului minim în funcție de studii și vechime.

Bun, și-acum să luăm cazuri particulare.

Cazul 1.

Nea Gigel, a lucrat ca paznic toată viața, adică a fost prezent în jurul unei clădiri cu ochii deschiși și a spus că „domnu director nu e aici și nu primește pe nimeni”. Pregătire profesională, zero, munca lui valorează un pic mai puțin decât un set de camere performante, de-aia o și are. Sau e obținută pentru că anumite obiective trebuie, prin lege, păzite, să facă și firma de pază a domnului senator niște bani. Nea Gigel are 51 de ani și 30 de ani vechime în câmpul muncii. Se duce să se angajeze. Salariul pentru el, prin lege, trebuie să fie de 2350 de lei. Conform propunerii Olguței, tânărul Costel, 21 de ani, experiență zero în câmpul muncii, cam la fel de priceput ca nea Gigel, poate cu ochii mai ageri, 2080 de lei. Pe cine va alege patronul să angajeze? Luați în calcul că patronul nu plătește doar 2350 ci mult mai mult, că el nu plătește de fapt salarii ci taxe la stat prima dată. Așa că lui nea Gigel o să-i fie tot mai greu să găsească de muncă, mulțumită ideilor ministrului PSD Olguța Vasilescu.

Cazul 2.

Gianni are un retard mintal sever, adică a absolvit facultatea de jurnalism. Tehnic vorbind, asta înseamnă cunoștințe de 10 clase, jurnalismul este printre acele facultăți din care ieși mai prost decât ai intrat. (Nimeni de prin media nu spune asta din două motive: 1, șefii de la redacții mai predau și ei la facultățile alea, un ciubuc, o chestie, deci nu te caci unde mănânci și 2, le place să vină disperații ăștia că au ce exploata până le iese sânge pe nas). Gianni are 22 de ani și se duce să se angajeze la Mec. La interviu vine și Romeo, o lichea căruia nu i-a plăcut școala, sau care e mai sărac și n-a avut mama bani să-i plătească concediu de trei ani prin facultăți. La interviu sunt la fel de buni la învârtit burgerii, dar va fi angajat ăla mai ieftin, adică ăla fără studii superioare. Pentru Gianni va fi mai greu să se angajeze, mulțumită ideilor ministrului Olguța Vasilescu.

Astea-s chestii simple pe care le afli doar să asculți sau să vorbești cu niște patroni cât de cât cinstiți. Dealtfel patronatele au avertizat în nenumărate rânduri că facultățile române produc rumeguș și oameni mai prost pregătiți decât absolvenții de liceu, dar nu i-a băgat nimeni în seamă, nu contează.

Avem de-a face cu o discriminare evidentă, că cetățenii nu au șanse egale la piața muncii (un mic amănunt garantat de Constituție) dar n-are cine să se ocupe de ea. Există un organism împotriva discriminării al cărui șef, Csaba Astalosz, poate fi recunoscut ușor după urmele de zgardă de la gât. Funcția ei în momentul de față este de poliție politică comunitară, adică dă doar amenzi la ordin politic, că încă n-are atribuții să te bage la bulău pe motive politice. Încă. Iar ăia, săracii, care chiar ar fi discriminați de legea asta n-au bani de procese, Curte Constituțională și alte șmecherii.

Și încercam să intuiesc care a fost mecanismul de gândire care a dus la prostia asta. Moise are o explicație economică, Guvernul are nevoie de bani, că n-are, că-i prost, și prin artificiul ăsta își crește încasările la buget. Repet, guvernarea vede salariile ca o sursă de taxe, nimic altceva.

Cred însă că e altceva la mijloc, o întreagă paradigmă de gândire. Sunt oameni care pun gâtul la jug, iau mii de șuturi în față și pun la punct o firmă, că vor să facă ceva, că au energie în ei, că au acel spirit. Ăștia sunt privații ăia nenorociți pe care-i detestă opinia publică, un grup forma în proporție de 75% din pensionari, șomeri și Patrick Andre de Hillerin. Și mai e un grup de oameni care vor să fie direct patroni, șefi, bogați dar fără să depună efortul necesar. Efortul pentru a pune și ține pe picioare o firmă în România este imens, suntem o țară cu o legislație foarte ostilă pentru afaceri. Și-atunci fac o firmă care are contract direct cu primăria, banii vin de la buget și trai neneacă, n-ai stres.

Nu e nicio coincidență între faptul că Gabriela Firea, ca patron și administrator de firme are o rată de faliment de 100% și faptul că aceeași Gabriela Firea a inființat companii de stat la București în asemenea hal încât primăria are mai mulți angajați decât instituțiile Uniunii Europene.

Sursa: Nicu Stefănuță/Facebook

Olguța e în același film. Nu știu cu ce oameni se înconjoară dar pot face o estimare pornind de la PR-ul Cristi Vasilcoiu, un tip care s-a făcut remarcat doar prin faptul că de fiecare dată când își schimba locul de muncă scria evitabilul personaj Petrișor Obae pe pagina lui de media. Și vreo câteva gafe. Presupun că nu prea știe mulți patroni privați care nu-s racordați la generoasa țâță a statului. Pentru ea economia și piața muncii e formată din angajați la stat, care se angajează prin alte proceduri, celebrul PCR – Pile, Cunoștințe, Relații. Când angajezi un cetățean nu contează ce știe să facă sau ce e capabil să facă ci dacă știe pe cineva care i-a servit informația să se prezinte la interviu/examen. În felul ăsta angajezi o grămadă de incompetenți fideli și semi-inutili, și nu poți să le dai la toți salarii de directori, că e concurență și la limbi. Da’ trebuie să mărești și salariul paznicului la primărie, că ăla bate ziariștii, al fochistului, al „referentului”, al profesorului de matematică de tipul Liviu Marian Pop, care a predat 8 ani fără să știe teorema lui Pitagora (fost lider de sindicat al profesorilor), al fufei șefului ăla, care-i proastă de bubuie dar are țâțe mișto și tot așa. Ăia votează, ăia sunt piața muncii, ăla este statul. Ăia au timp, cât o freacă, să mai facă o facultate generică, pentru că facultatea în România e mai ușoară decât ai spune Spiru Haret.

A, da, că există statul paralel. Statul paralel este chiar statul român, o entitate de organizare comunistă, ostilă propriilor cetățeni, al cărei scop este, în momentul de față, să reintroducă comunismul clientelar înapoi în vogă, cu beneficii pentru nomeclaturiști și foamete pentru restul. Ținta, în momentul de față, este reîntoarcerea la comunism, ea s-a făcut parțial, tot apar știri că nu mai sunt bani de salarii pe la diverse Direcții ale Copilului, spitale și alte instituții similare.

Pe scurt: pentru că ministrul muncii este un activist comunist. De-aia. A, și indiferent ce vă spune oricine, nu există nicio dovadă și n-a existat niciodată că comunismul ar funcționa. Comunismul este doar ideologia care a ucis cei mai mulți oameni în secolul XX.

© 2019 Ovidiu Eftimie. All rights reserved.

Theme by Anders Norén.