Ovidiu Eftimie

Cartierul General

Menu Close

Tag: dancila

Confirmation bias

Confirmation bias e termenul englezesc pentru atunci când tu crezi ceva și tot găsești dovezi în sprijinul credinței tale. De exemplu eu am impresia că presa „independentă”, aia anti-PSD, minte la fel de mult ca aia PSD, ba chiar un pic mai prost, că-și desconsideră publicul. Gen Digi24 sau G4media, care șutează constant pe lângă și, mai ales, dau informații false peste informații false. Multe explicații sunt de ce fac de-astea, teoria mea e că numărul de oameni care știu să scrie ceva calumea e limitat, raportat procentual la populația țării, iar noi avem mai multe joburi de „ziariști” decât oameni capabili tehnic să facă meseria asta.

Bun, deci eu având bănuiala asta dau de tot felul de argumente în sprijinul teoriei. Ultima pe zona asta e un articol din Libertatea, apropo de o declarație a lui Dăncilă că la noi corupția nu există, e doar o diferență de paradigmă culturală, așa zicem noi mulțumesc. Informația a fost lansată de ziare.com care a citat un europarlamentar luxemburghez. Atâta doar că atunci când verifici, ăia care au participat la întâlnirea unde a avut loc evenimentul nu țin minte să se fi întâmplat așa ceva. Iar europarlamentarul care a sifonat treaba s-a enervat când a fost luat la întrebări.

Faza e că, până la articolul ăsta, povestea cu Dăncilă, corupția și cultura s-a rostogolit pe peste tot prin internet. Că și ăia care erau convinși că Dăncilă ar fi în stare de așa ceva au preferat ideea, fără să se întrebe foarte mult dacă sursa e sigură, dacă nu miroase ceva ciudat la faza asta și tot așa. Eu am „noroc” că nu cred în ce scrie ziare.com, că știu că au scris și de mine ceva la un moment dat și dăduseră o informație falsă. Care apăruse cu aceeași formulare și pe news.ro, ceea ce-mi aduce aminte că pe vremuri, când lucram și eu în presă, toți ziariștii își trimiteau texte de la unul la altul, că nu puteai acoperi toate evenimentele, și trebuia să ai știrea. Și no, tu primeai știrea de la un coleg și trebuia s-o rescrii, teoretic. Dacă erai putoare, o dădeai cam la fel, schimbai doar începutul și titlul. news.ro și ziare.com colaborează așa, iar ziare.com nu prea pricepe cum e cu justiția, iarăși știu că am fost și eu reporter pe justiție și nu te-apuci să scrii fără o fotocopie de pe dosar, exact ce scrie în dosar, că nu-ți mai dau informații avocații, grefierii sau pe cine mai ai tu pilă pe-acolo.

Bine, astea-s detalii, ce e interesant de remarcat e cum confirmation bias-ul meu a dat de un confirmation bias din altă zonă și-uite-așa ne-am mai învârtit un pic pe loc fără să progresăm deloc, singurul câștig e că știm că toți suntem mincinoși.

Titluri de tabloid cu Viorica Dăncilă

La întrebarea „de ce”, răspunsul este că „pentru că pot”. Și pentru că genul ăsta de titluri sunt date în ziare, și ai zice că sunt făcute pentru retardați, dar asta ar însemna să admitem că o importantă parte a populației suferă de retard mintal și poate n-ar trebui să voteze, că nu au nivelul intelectual atât de ridicat cât să ia astfel de decizii. De exemplu votanții PNL, partid care deschide lista la europarlamentare cu semi-analfabetul naționalist Rareș Bogdan, un fel de Dan Puric al jurnalismului.

Și-acum, titluri:

  • Viorica Dăncilă a fost la plajă într-un bikini care a lăsat să se vadă totul!
  • Imagini incredibile cu Viorica Dăncilă fără haine, la marginea piscinei!
  • Viorica Dăncilă s-a distrat toată seara în Loft cu un misterios oficial european!
  • Imaginile care au făcut înconjurul internetului! Viorica Dăncilă a negociat un împrumut FMI la Osho până seara târziu.
  • Viorica Dăncilă a înnebunit bărbații cu decolteul său generos la festivitățile de la mormântul regelui Mihai.
  • Ce părere are fratele Mădălinei Manole despre imaginile sexy cu Viorica Dăncilă!
  • Imagini interzise cu Viorica Dăncilă citind de pe foaie! Așa n-ai mai văzut-o niciodată!

Imaginea featured e o captură reală din WowBiz.

Dăncilă nu e o excepție, e o confirmare a unei stări de fapt

Salut, sunt tot eu, ăla, băiatul care merge cu trenul pentru că îmi place să mă cred elvețian. A, și pentru că 24 de lei, fratele meu, nu 75 cât mă costă benzina la mașinuța mea care nu e Logan să consume 4% în afară. 

Două vagoane din trenul ăsta în care sunt acum au fost rezervate de niște minori care merg până la Bușteni, ceva excursie cu școala. Frumos. Era o puștoaică înfiptă pe-afară care-i explica nașului de tren că cu ea a vorbit, îi arăta rezervarea, domnul confirma vorbind cu „dumneavoastră” cu fetița de vreo 15-16 ani, de-astea normale, Elveția mă, nu v-am spus? Atâta doar că no, în tren mai urcă și restul de români, și ăștia cumva nervoși că sunt vagoanele astea rezervate. 

„Ce moooo, și-au cumpărat ăștia tren? Ce plm e aici”, vociferează înciudați în timp ce li se spune să se care de-acolo că e rezervat.

Și atunci revin între ai mei, rumânii mei: cumva alții sunt de vină și mecliști că ești tu prost și putoare. Și ești supărat pe Dăncila, care crede că oculta UE, #reziștii și alții sunt vinovați că se uită lumea la ea ca la un om foarte prost pe un sfert din meridianele planetei. Păi care-i diferența și de ce nu ar fi normal ca acest om să ne fie prim-ministru? Nu doar că e dintre noi, are și cea mai mișto freză dintre noi.

The mothership is calling

Close Encounters of the Third Kind este o capodoperă SF semnată Steven Spielberg care spune povestea unui prim contact al oamenilor cu extratereștrii. Pe scurt, pe Pământ tot apare o melodie de 5 note în diverse situații de întâlniri cu OZN-uri, ceva deștepți se prind de faza asta și își dau seama că ăla e un mesaj extraterestru, îl transmit în cosmos, vine o navă pe pământ și se apucă să comunice cu ei.

Și comunică unul cu altul cu sunete, foarte mișto. Chestii simple. Uite aici secvența.

Nava, tralala, oamenii tralala, nava tralala, oamenii tralala. Mno, acum fii atent ce face toată lumea în țara asta. Zice Dăncilă o prostie, băi, o repetă ăștia la disperare, toată lumea trebuie să repete „orice om îi este teamă de o plângere penală”.

Precum spidersense-ul din Spiderman, firele bărbii hipsterului intectual freamătă. „Pe Barba lui Mateiu Caragiale! Simt o tulburare în forță!”. Își strunește bidiviul cu două roți, se-așează la umbra unei cafenele și scrie furios „Cum adică orice om îi este teamă de o plângere penală? Ce blasfemie la adresa limbii, mai ales din partea un prim-ministru al României. E ca și cum ai da foc steagului! Ardeți constituțiunea domnilor, și faceți borș, revoluția este aici și vom învinge!”

Iese aia la țigară, tipa aia middle managment, tipă dură, are o cană cu rezist, un tricou cu #colectiv, trei petiții în buzunar, patru badge-uri, o medalie la semi-maraton și un telefon cu husă de-aia groasă. Când să dea pe Facebook, chiar înainte să aprindă bricheta, ce vede? „Aoleeeeeeu, sorooo, auzi ce-a zis asta, păi cum fă orice om îi e teamă de o plângere penală, păi tu analfabeto, stai să vezi ce-i zic una pe Facebook lu proasta asta”.

Ăla, managerul, tipul care are la profil de Facebook poză de manager și pe care când îl întrebi ce face zice că e manager la o mică fabrică. „Ce faceți acolo? – Îndoim țevi – De ce? – Pentru a crea locuri de muncă, am deschis-o din fonduri europene pentru relocarea forței de muncă și reconversie profesională în această zonă defavorizată”, ăla, gagiul ăla, deschide și el laptopul în cutia de fier în care stă și se-apucă să scrie „Iată, într-o țară în care premierul poate să spună orice om îi e teamă de o plângere penală, noi, antreprenorii, nu suntem ajutați și încurajați de statul român. Ce pretenții să avem de la acest stat, dacă reprezentantul său cel mai de seamă face o astfel de greșeală gramaticală. În Norvegia, un prim-ministru care a făcut o greșeală similară, a cerut să fie șters din toate cărțile de istorie pentru a spăla rușinea acelei țări!”

Gagiul ăla de la IT, ăla cu cablurile, despre care presupui că trebuie să fie dubios, că de-aia se ocupă de calculatoare, el fiind în realitate un om cu foarte mult timp liber, ăla cerșește și el atenție pe internet cu „orice om îi e teamă de o plângere penală” da’ face și un gif, adică investește cam o oră de viața lui să aleagă între giful cu Travolta sau ăla cu negri care cad în cascadă.

Și încă 4000 de meme, 500 de blogări mai târziu, s-a scris în internetul românesc „orice om îi e teamă de o plângere penală” și variațiuni pe temă cât nu s-au scris cuvinte în Biblie. Acuma, în cazul filmului Close Encouters of the Third Kind am înțeles de ce repetau ăia ce claxona „mothership”-ul, că era o navă extraterestră, era o civilizație superavansată, ceva mișto. Aici, în țara asta, de ce repetăm „orice om îi e teamă de o plângere penală” încontinuu de câteva zile?

Vrem să comunicăm cu motheshipul Dăncilă? Și, dacă da, ce?

CTP ar putea fi eroul nostru secret

Deși este deja un erou pentru mulți dintre noi, CTP ar putea fi mai mult decât atât: ar putea fi o LEGENDĂ.

Colegiul director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD) a votat în unanimitate o hotărâre prin care Cristian Tudor Popescu a fost amendat contravențional cu 1.000 de lei pe motiv că a comparat-o pe Viorica Dăncilă cu un pavian cu mantie. CNCD a considerat ca asocierea reprezintă hărțuire și încalcă dreptul la demnitate (…)

Trebuie să recunoaștem că CTP a spus ceea ce ne gândeam mai toți, cu excepția românilor care își fac freza exact ca premierul Viorica Dăncilă. A luat acest steag și a trecut cu el prin tranșee împlântându-l adânc în reduta dușmană. Și pentru asta statul paralel și simandicos l-a amendat cu 1000 de lei.

Dar CTP ar putea fi mai mult decât atât. Ar putea să moară glorios, să se ducă la ANAF cu un camion de banane și să încerce să plătească amenda cu banane. Sigur, va fi un urlet imens, țara își va lua paltonul corectitudinii politice și poporul va spune că s-a exagerat, că discursul public, că suntem o țară civilizată. Asupra CTP-ului se va arunca cu noroi, va fi târât în scandaluri și distrus în emisiuni, va ajunge undeva pe o televiziune cu audiență minimă, mai mică chiar și decât a Digi, unde va bodogăni în continuare, ignorat de marele public care se va dezice de el.

Dar tot noi, în sufletul nostru, vom ști cine a fost acel nebun chel. Sub masca cinstei, onoarei, demnității aia pe care o arătăm în public va rămâne piticul liber și vesel care va hăhăi în continuare „băăăă, ce i-a zis-o cetepeul la maimuța aiaaaa, bahahahhahahhahaa”.

© 2019 Ovidiu Eftimie. All rights reserved.

Theme by Anders Norén.