E o modă în România ca ăia de prin nordul, vestul și sudul Moldovei să se irite dacă le spui că-s moldoveni, ei invocând tot felul de împărțeli administrative, făcând un fel de confuzie între unitate administrativă și nație. Singurii care nu neagă sunt moldovenii de Est, ăia de peste Prut, care și-au dat și numele la țară așa, ceea ce-i face suspecți. Cine, în mod real, ar anunța neironic că este moldovean oriunde se duce? E ceva trolaj la mijloc. Sau poate e vorba de altă cultură, unde „moldovean” e ceva pozitiv, la fel cum e cuvântul „român” în limba româmă.

De cealaltă parte însă, cei mai vocali în lepădarea de moldovenism sunt ăia din nord, care zic că-s de fapt „bucovineni”. Că județele alea făceau parte din Bucuovina, că aia a fost la austrieci, deci sunt la fel de superiori ca ardelenii, poate un pic mai mult. Atâta doar că nu funcționează deloc argumentul ăsta, de exemplu, în regiunea Piemonte, aflată în administrarea Republicii Italia, sunt sute de mii de moldoveni. Moldovenii se combină între ei, se mai și căsătoresc, copilul rezultat din această relație va fi tot un moldovean. Tot moldoveni li se zice la ăia și acum, nu piemontezi sau italieni și maximul la care pot spera este cel de pieomoldovean.

Acuma’, nu contează ce și cum au ajuns ăia acolo, contează ce sunt. Ăia-s moldoveni și, dacă te uiți bine la ăia din „Bucovina” care viețuiesc pe-acolo și mai vin pe la sud să se irite, că ăștia au mașini cu aburi, tramvaie fără cai, de-astea, ei bine, ăia sunt tot moldoveni. Au tot accentul ăla hazliu, au tot mâncare mediocră pentru oameni treji dar excelentă dacă ai băut ceva, tot sărăcie, tot creștinism de fațadă și foarte mulți oameni aplecați spre activitățile umaniste, muzici, arte, finețuri, și prea puțini aplecați de la muncă.

Nu de altceva dar ăia aplecați de la muncă nu-s acasă, sunt plecați, de exemplu, în regiunea Piemonte, unde muncesc de le sar capacele iar seara, când se relaxează la o grappa, nici nu mai au energia de a da cu toporul în cap unui după ce-l întreabă „pi șini fași tu moldovian, ăi?”. Valabil și pentru moldovenii din Buzău, care zic că nu-s moldoveni și invocă harta, și pentru ăia din Brăila și tot așa.

Faza e că nu e nimic rău să fii numit moldovean, cuvântul are sens peiorativ doar în limba română, și uită-te ce nație de oameni sunt ăștia. În mai multe limbi internaționale, limbi din țări serioase, cuvântul român are conotații negative. Cuvântul moldovean, nu prea. Dar dup-aia se complică, că cel mai mare român din toate timpurile e un warlord moldovean, un conducător brutal și sângeros de tip viking, care a și fost sanctificat la un moment dat. Deci, în subconștient, până și românii recunosc că moldovenii, măcar o parte dintre ei, sunt cool. Să nu mai vorbim de cel mai mare poet evăr, care e și el tot moldovean, deși încă se discută constant ce nație de om era el. Per ansamblu, avea caracteristicile neamului, nu-i plăcea munca, era cam bețivan și scandalagiu (vezi editorialele) și bubuia de talent. N-avem înregistrări cu el dar sunt convins că vorbea cu un accent atât de moldovenesc că te dureau urechile. Oricum, moldoveanul ăsta e considerat per ansamblu, cel mai mare poet. Și mai sunt o grămadă de-ăștia. Deci până și românii, măcar când vine domnul de la IMAS să-i întrebe, zic că moldovenii sunt ok. Nu toți, luați individual.

De bucovineni nu se zice nimic, doar ni se aduce aminte de ei în expresiile „mânăstirile din Bucovina”, „UNESCO” și „eu nu-s moldovean, sunt bucovinean”.