Ovidiu Eftimie

Cartierul General

Menu Close

Tag: bani (page 1 of 3)

Voi ați donat bani pentru Catedrală?

În lumina tragicelor evenimente de la Paris, unde catedrala Mântuirii Damelor a luat foc de la o țigară lăsată aprinsă de unul din muncitori, am decis să mă alătur bravului popor francez și să donez 50% din salariul meu pe 12 luni către fondul de reconstruire a catedralei. Pe lângă asta, mai dau și 10.000 de euro de la mine, din banii ăia pe care-i țin să-mi iau mașină nouă.

Read more

Poate de-aia dă lumea bani la biserică

Dacă te uiți cu atenție pe la bisericile din România o să observi ceva de-a dreptul ciudat pentru țara asta. E curățel, și pe înăuntru și pe afară. În curtea bisericii nu prea poți să fumezi, și asta de dinainte de apariția legilor ăstora mai drastice. Tot timpul e o babă sau un moș pe-acolo care dă cu mătura, face gigea, nu știi când vine unu-altu să sară cu banu’.

Read more

De unde au „ăștia” bani

Ne-a vizitat recent un amic care e plecat de vreo câțiva ani în Anglia, am ieșit cu toții la o berică și am discutat una-alta. Omul muncește cinstit pe-acolo, cred că ospătar sau barman, o duce bine, e relaxat, totul ok. Pentru că a stat vreo câteva zile prin București avea și el vreo două întrebări: băi, de ce sunt atâția oameni pe stradă fără să aibă ceva de lucru și, dacă tot sunt semi-șomeri, de unde naiba au bani?

M-am gândit timp de o bere la problema asta și am ajuns la vreo câteva explicații pentru semi-șomerii cu bani de pe stradă.

  1. Țărani de Capitală sau Ilfov care s-au trezit că terenul de sub ei valorează mai mult decât tot neamul lor de la maimuță încoace. Vândut teren, bani, mașină, figuri, țoale, deja e afacerist, e ciumec. Tot încearcă afacere după afacere, merge din faliment în faliment, dar se ține de vreo 10 ani la suprafață.
  2. Părinți plecați la muncă în străinătate. N-aveți idee câți „freelanceri” de București sunt ținuți încă de părinți. Bucureștiul a fost, totuși, mare centru industrial, uzine căcălău, nu toți muncitorii de-acolo și-au deschis chioșcuri. Stai în apartamentul părinților cu rentă de la ei, eventual îți dau bani și să le crești nepoțelul.
  3. Mama/tata lucrează la stat, salariu mai mare și sigur față de privat. Luat apartament pe credit la finalul anilor 90, s-a terminat ăla și sunt obișnuiți să strângă 2000 de lei pe lună, n-au alte hobby-uri în afară de grătar și Antene. Țin copilul în facultate până-n doctorat, ăla având studii superioare românești nu găsește nimic în afara salariului minim, „lasă mamă, te ținem noi, hoții ăștia, corporațiile, Soros”. Conduce X5-ul părinților că ăia au mașină de servici.
  4. Combinații, șmenuri. Știi cum mai scoate bani vlogărul Gami? De-alea.

Câtă populație captivă există în România?

Presa nu insistă suficient pe o problemă pe care o au mai toți angajații la stat de vreo câteva luni încoace. Întârzie salariile, uneori și cu lunile. În Giurgiu, parexamplu, întârzie de vreo 4 luni, președintele CJ a zis că e vorba doar de câteva zile, oamenii de-acolo zic altceva. În afară de București, unde mai sunt cât de cât bani, în restul țării e dezastru. Presa nu insistă pentru că majoritatea presei locale e susținută din bani de la CJ sau primării. Publicațiile centrale nu au bani să plătească corespondenți cu sume suficiente ca ăia să trăiască doar din asta, așa că e cam omertă pe peste tot.

De-aia nici baronii nu cârâie împotriva lui Dragnea, că ăsta are banii de rectificare și banii, în general. Una e să ți se aloce bani prin rectificare, alta e să îi și primești efectiv. Legea nu prea contează și, oricum, n-ai ce face, execuți tu CJ-ul statul? Când ăia cârâie, șefu’ strânge robinetul. De banii CJ depind în fiecare județ cel puțin 5000 de persoane. Că pe lângă DGSAPC-uri, de obicei cel mai mare angajator din județele sărace, avem și spitalele județene precum și numeroase comune care ar trebui desființate ieri. Comunele alea nu s-au susținut niciodată și prima sursă de lovele pentru salarii este tot bugetul Consiliului Județean, rar câte un primar de-ăla reușește să intre direct la Guvern. Fondurile europene nu plătesc salarii și primarii care știu și pot să facă un dosar calumea sunt puțini.

Altă chestie pe care presa nu insistă e că din septembrie nu mai sunt bani de pensii. La nivelul la care dacă te pensionezi acum nu primești pensie. „Poate în ianuarie, mai vedem”. Pe lângă șmecherii cu pensii de șmecher, tot avem vreo 3 milioane de pensionari care au asta ca singură sursă de venit. Iar Guvernul s-a împrumutat doar pentru pensiile actuale, nu pentru alea ce vor veni, gen se trăiește de la o zi la alta.

Revenind la ăia dependenți de banii de la CJ, e nasoală rău situația pentru ei. Știți faza, toți sunt rude, șanse mari ca soția să lucreze tot la stat. Nu neapărat din nepotism dar, tehnic, dacă ești tânăr și te angajezi acolo e oarecum firesc să găsești o iubită tot prin instituție, dacă tot mergi zilnic. Te mai vezi la o cafea, la locul de fumat, la o ședință cu șeful, un team-building la munte și un concediu prin sindicat, nu e prea greu să ajungi cu ea.

De mers altundeva n-au unde să se ducă, în sistemul privat nu prea se angajază „referenți gradul II” și chiar dacă, să presupunem, ai o specializare căutată pe piața muncii, riști să faci comoție când vezi volumul de muncă de la privat. Că nu degeaba facem miștouri de corporatiștii care muncesc 28 de ore pe zi. Mai este aspectul cu vârsta, grosul bugetarilor sunt între 40 și 55, dificil să găsești de lucru altceva decât paznic sau casier Mega dacă nu ești super-specialist în domeniu. Mai sunt câțiva șmecheri care au afaceri pe lângă, dar grosul populației bugetare are statul ca sursă principală de venit. A, și nici afacerile alea nu rup, că așteaptă bani de la buget, care bani nu vin, deci sunt întârzieri și la privații-stat. Groso-modo, estimez că avem vreun milion de bugetari captivi, care n-au altă șansă decât să aștepte salvarea de la actualul Guvern. Și de-aia nu zice nimeni nimic, că există riscul să te lase în foame completă în prag de iarnă. Cât despre opțiunile politice, ălora li se spune constant că „dacă vin ăilalți vă dau afară”, așa că nu prea au ce face.

Asta pentru optimiștii care cred că pe măsură ce mor pensionarii rămân comuniștii fără masă de manevră. 

E un moment bun să vă scoateți toți banii din bancă

Nu știu cum e prin alte orașe dar prin București îmi povestesc profesorii că au fost deja anunțați că o să întârzie salariile că nu sunt bani. Ăștia din mediul preuniversitar nu știu exact circuitul banilor, dar știu că sunt primii care vor fi țăpiți când e gaură la buget, că știu că nu pasă nimănui de munca lor.

Știm de ce nu sunt bani, aia e retatdată mintal, iar ăla care a pus-o acolo are alte interese, să scape el de bulău. Este o mare problemă și o mare diferență între a fi retardat mintal și prost. Prost e ok, oricine poate fi prost, poți să fii prost temporar. Poți să repari o prostie, poți să descoperi că ești prost și să te corectezi pe parcurs. Retardarea mintală e o chestiune medicală care nu poate fi ameliorată, cel puțin nu cu descoperirile științifice pe care le avem acum la îndemână.

Iar țara nu are bani și omul care ar trebui să rezolve problema asta este un retardat mintal, cel puțin așa reiese din comportamentul său public. Și țara are nevoie de bani și nu îți închipui că persoana cu retard va putea obține un împrumut FMI sau BM. Serios, închipuiți-vă persoana care nu are idee în ce țară e sau pe ce scaun trebuie să se așeze discutând cu o delegație FMI. Râdem, glumim, dar aia e incapabilă să negocieze o freză la coafor, credeți că poate discuta împrumuturi FMI? Ce poate să facă este să confiște banii din bănci, tâlhărie simplă, pentru că, foarte interesant acest aspect, ANAF e genul de instituție care nu comunică cu absolut nimeni, dar comunică cu băncile. Nu, serios, pentru SRI e nevoie de un protocol, pentru bănci, nema. 

Presupunând că ești un oarecare, ai 500 de galbeni în bancă pentru zile rele, pentru o investiție viitoare, orice. ANAF poate să-ți ia banii ăia instant, doar pentru că presupune că ai o datorie la stat. E o înțelegere între ANAF și bănci pe tema asta, poprirea e la ordinea zilei. Eu, personal, am descoperit că sunt dator la stat, pe site-ul ANAF, pentru niște amenzi de circulație din 2012. Am hotărâri definitive ale instanțelor din România pentru anularea acelor amenzi, dar ANAF nu comunică cu justiția. Comunică în schimb cu banca, și o face foarte bine. Eu, ca inculpat practic, trebuie să aduc dovezi, să-i conving pe ăia să respecte hotărâri judecătorești. Practic trebuie să dovedesc statului că a greșit după ce el a greșit și a admis asta.

Ideea e că ăia pot confisca rapid bani. Și că economic vorbind, având nevoie de bani, or s-o facă. Nu e nimic care să-i oprească, mâine proasta satului poate să comită o ordonanță de urgență pentru confiscarea banilor din bănci că, plm, ceva urgență națională. Poate e legal, poate nu, ideea e că nu poate fi oprită. Curtea Constituțională ar contrazice ordinul în vreo lună, asta doar dacă le pasă, și nu le pasă din două motive, unul că oameni imorali ca Tudorel Toader au fost pe-acolo, și el nu e o excepție, al doilea motiv fiind că și ei își iau banii tot de la ugerul statului.

Și nu, nu are cine să ne apere în fața acestui jaf, UE va zice că „e un derapaj periculos” sau un rahat de genul ăsta, dar tehnic nu poate face nimic. Și nu, nu se va ambala statul să încaseze banii de la marii datornici, că de-aia există un Negoiță cu câteva zeci de milioane de datorii la stat neexecutat nici acum și sute de companii de stat, regii și alte alea care produc doar 90% din datoria națională la orice. Dar fraierii mici au ceva bănuți la ciorap prin bănci, și ăia vor fi super-jefuiți. Oricum nu există nicio justificare pentru a ține banii în bancă, dobânzile sunt infime, iar elementul „dispunere” este discutabil.

Mică explicație, proprietatea înseamnă nu doar poesesia unui lucru, casă, avion, bani, ci și posibilitatea de a „dispune” de el, de a-l folosi, instant, cum vrea capul tău. Gen, ai niște bani, dacă îi ai la saltea, îi poți folosi odată ce ajungi la saltea. La bancă, mai complicat, în funcție de sumă. Du-te acum și scoate 10.000 de euro din bancă, să vezi cât de ușor e s-o faci. Du-te și scoate din banca care e mână-n-mână cu ANAF. Va trebui să dai niște explicații pe banii tăi.

Dar țara are nevoie de bani, rapid, și bănuții fraierilor sunt o sursă sigură. Nu suntem singura țară în care s-a făcut asta, s-au mai confiscat banii din bănci, sistemul bancar din România e o glumiță (ca domnul Mugur Isărescu) ce a căzut de fiecare dată când a avut ocazia. Nu există formă de furt din bancă care să nu se fi făcut în România, au fost jefuți cetățenii prin bănci constant în ultimi 30 de ani, nu există niciun motiv să ai încredere în ei. ING-ul, de exemplu, mare șmecherie de bancă, cade constant și nu te poți baza pe el. Și nu e singura, e cea mai vizibilă, că toți blogării au card pe-acolo.

Pe scurt, că m-am lungit aiurea: statul are nevoie de bani de salarii că e în mega căcat și, fiind condus de retardați, o să încerce să-i fure de unde e ușor de furat. Scoateți banii de-acolo și transformați-i într-o monedă reală, care nu e influnețată de retardați, nu leu, care nu valorează nicăieri nimic în afară de Galați. Nu există niciun motiv pentru a avea încredere în moneda națională sau sistemul bancar românesc. Facării n-au bani și n-au nicio variantă prin care să obțină bani rapid. Cu o singură excepție.

Nu există pauză publicitară

Marea șmecherie când ești bancher este să nu-i tratezi pe cei din jurul tău ca pe niște oameni ci ca pe niște inferiori. Altfel, dacă nu erau inferiori, mai ajungeai tu azi bancher? Nu, erai la fel ca ei.

Te uiți în jur și-i vezi pe ăștia, se cred tineri și deștepți. Ba, mai mult, iar au bani în buzunare și vor să fie sănătoși. Dar tu ești bogat, nu ești un pigmeu, și te enervează cum ăștia sunt veseli sănătoși gratis.

Așa că organizezi un maraton să alerge cu sigla băncii tale pe piept. Nu gratis, că nu ești prost, pe bani, ăia care vor onoarea de a alerga trebuie să plătească o taxă „de organizare”. E orașul lor, un căcat, orașul nu e al săracilor, cum adică să alerge gratis prin el aiurea, trebuie să-i organizezi. Și, dacă tot sunt proști, să alerge cu firma ta în piept. Ar fi de căcat să faci chiar tu asta, așa că o rogi pe nevastă care, întâmplător, e președinta unei fundații care poartă cam același nume cu banca ta.

Ah, dar uite că vin și ăia de la berea Pișnls. Te uiți la ei să vezi dacă sunt maimuțe, nu, vor și ei să fie pe tricou, s-au angajat să le vândă fraierilor care aleargă pe bani în oraș berea aia care costă 50 de bani litrul (dacă ar folosi pișat natural ar costa un leu) cu 7 lei fiola de 0,33, că poate vor să se răcorească fraierii. Dar trebuie să-ți dea și ție niște bani, pentru organizare. Mai vine ciocolata Oltchim, importatorul de mașini Chel Impex (dar cu o siglă mișto) și o firmă de pariuri sportive, de ce nu?

Nu toți fraierii aleargă, unii pot munci gratis ca voluntari „la organizare”. Ce dracu, în asta ai investit ani de zile, să convingi pe tinerii din zona asta că voluntariatul e șmecherie, muncitul gratis e virtute, e cam ca o facultate fără bani. Plătești un pozar, că trebuie să cheltui și tu ceva, să-și facă ăia poze fericiți. Ce poate fi mai mișto decât să se umple internetul cu poze cu oameni fericiți cu sigla ta pe piept. Au dat 60 de dolari să fie fericiți, merită acest bonus publicitar.

Scoți cam un milion cash, plus publicitate moca, plus PR bun, bagi o fisă la un producător deștept să te înjure pe televiziunile alea unde mai bagi bani din când în când la reclame. Omul se execută, fraierii se întrerup din antrenamentul pentru maraton să-ți pună iar sigla pe tot internetul că ar trebui să nu mai dai reclamă la ăștia.

Râzi. A doua zi dimineață le trimiți somația de neplata ratelor. Life is good.

Cum faci bani din fake news

Poate îl mai țineți minte pe românul ăla care s-a umplut de bani din fake news cu Trump, Ovidiu Dobrotă îl chema. Sau pe băieții din Macedonia. În fine, pentru că jocul ăsta mondial se numește capitalism, regula e „follow the money” și multă vreme nu am înțeles de ce Mîndruță & Co au tot insistat că rușii sunt de vină (la nivel mondial, HuffPo, Hillary & Co) pentru că abordam problema greșit. Și în cazul lor trebuia să mă uit după bani.

Și procedura e cam așa: pe câtva site-uri „serioase” te plângi de fake news și cum astea sunt nașpa și afectează „democrația”. N-are rost să-i scuturi și să-i întrebi „băi, cum vă permiteți să comentați de asta în timp ce faceți experimente periculoase de tipul «Balena Albastră»?”, că  scopul acelei comunicări este altul. Prima dată trebuie să induci panica în populație, că e ceva nasol. De-aia zici de ruși și nu de niște ciurli-burli oarecare. Apoi vii cu soluția: programe, educație, colocvii, cuvinte de-astea, care sună bine. Programele costă bani, banii se iau de la cel mai gras jucător de pe piață – statul, sau, în cazul nostru, super-statul, Uniunea Europeană.

Comisia Europeană a organizat marți, 27 februarie, un colocviu cu circa 100 de experți din mediul academic, mass-media și sectorul public, pe tema acțiunilor viitoare pentru combaterea știrilor false și a dezinformării online. Scopul acestuia a fost de a contribui la procesul de reflecție lansat de Comisie pe această temă, globală și complexă (sursa).

Ca idee, unul din suta aia de experți este decanul de la Facultate de Comunicare și Relații Publice din SNSPA. Cunosc acea instituție, eu am absolvit FCRP, vă garantez că oamenii de-acolo nu au uneltele necesare pentru a trata această problemă în mod serios. Și nici nu cred că le pasă foarte mult. Rolul reprezentantului român și al restul experților de-acolo este să stabilească toate detaliile necesare și justificările pentru a sparge bani publici (banii UE sunt tot bani publici) pe vrăjeală de-asta. Și, în timp ce alde Dobrotă se mândrește că a scos câteva zeci de mii de euro în șase luni cu sudoarea frunții – că, de bine de rău, ăla scria trăznăile alea – niște presari care se dădeau îngrijorați acu’ ceva vreme de amploarea știrilor false vor mulge de cinci ori mai mult de căciulă de la bugetul UE și, mai apoi, și de la bugetele statelor dispuse la o manevră de genul ăsta.

Așa că știrile despre oameni cărora le pasă foarte mult despre fake news se vor îndesi pe măsură ce la UE se definitivează ultimele detalii financiare ale întregii scamatorii. Și nu-i nimeni să arate cu degetul că exact oamenii care ar putea să atragă atenția asupra matrapazlâcului sunt cei care vor fi cuplați la țâța grasă și darnică a statului.

Cu o investiție minimă poți și tu să-ți deschizi o fermă de sărăcie

Zilele acestea a circulat un articol despre familia care primește 1000 de dolari să stea degeaba. Este vorba de cazul lui Strugurel Stănescu din Pașcani care are o soție, 10 copii și niciun job. Conform ziarului Adevărul, acesta încasează cam 1000 de dolari pe lună ca să trăiască în continuare pe meleagurile Moldovei.

Articolul a stârnit rumoare și revoltă printre cetățeni, exemplu fiind critica făcută de jurnalista Dana Oncioiu, pe care o redau mai jos.

„Venitul minim garantat primit de familie e de 746 de lei. Nu îi ia degeaba, dar reporterul nu mai spune asta. Legea spune că pentru banii ăștia omul ar trebui să facă 72 de ore în folosul comunității. Dacă nu le face îi este suspendat ajutorul. Am sunat și eu la primărie și purtătorul de cuvânt mi-a confimat că atunci când beneficiarul nu își face orele de muncă îi suspendă ajutorul. Au fost astfel de luni pentru familia cu 9 copii, luni în care cei 746 de lei nu au venit.
– alocații iau trei copii, adică doar cei care merg la școală. Familia primește aproape 1.000 de lei lunar din VMG și alocații. Nu primește 1000 de dolari.
– familia primește mâncare în valoare de 3.000 de lei lunar spune știrea (așa se ajunge la minunata sumă de 1000 de dolari). Am sunat să înțeleg exact cum e cu acești bani. Familia, care are 11 membri, primește de luni până vineri 8 porții de mâncare, adică câte o masă caldă. O masă caldă și nimic mai mult. Sâmbătă și duminică nu primesc nimic. Să refacem puțin calculul. 12X8=96; 96X20=1920. În niciun caz 3.000 de lei.
O scurtă recapitulare. Familia nu primește 1000 de dolari ca să stea degeaba. Primește 1000 de lei din VMG și alocații. Și 8 dintre cei 11 primesc o masă caldă pe zi. Trei nu primesc nimic. Și tot ca o mică recapitulare. Suntem țara care alocă cei mai puțini bani pentru asistență socială. Dar noi dăm mereu știri cu banii mulți care merg la oamenii care stau degeaba. O spun pentru a mia oară. Nu sunt mulți bani. Poate atunci când vom înțelege asta ne apucăm să discutăm despre adevăratele probleme în astfel de cazuri.”

Bine, și ea exagerează, nu sunt doar 20 de zile lucrătoare pe lună. Poate în februarie. Pentru corectitudine vom pune 22 de zile, adică iau din mese 2112 lei. Ajungem astfel la un preț de 2858 lei pe 12 săraci. Scădem doi, că poate mai mor până ajung la maturitate și avem cam 280/cap sărac pe lună, adică vreo 60 de euro la cursul de azi. Trebuie să investești ca 10 ani în treaba asta, cam 120 de luni. 7200 de euro votantul.

Acuma tot ce trebuie să facem e să găsim un punct de interes. Să presupunem că vrem să cumpărăm o comună, care stă pe un zăcământ de gaze. Sau aur. Sau diamante înfășurate în aur sub un zăcământ de tungsten. Există materiale mai prețioase ca aurul care nu sunt atât de celebre. Calculezi câți săraci îți trebuie ca să voteze oamenii tăi și gata. Pentru un sat ca Bătrâna din județul Hunedoara ai nevoie de 475.200 euro, jumat’ de milion. Ăștia sunt bani de semințe pentru cineva care chiar vrea să facă o chestie.

Vrei să iei un oraș ca Iașiul, să fii șeful lui? Trebuie să investești 335 de milioane de euro în săraci. Pare mult, dar de fapt nu e. 33 de milioane de dolari pe an, atât de costă o echipă de fotbal medie.

Acum, presupunând că ai fi un fond de investiții și vrei să cumperi țara România, cât ar trebui să investești în ferma de sărăcie, să știi că ăia vor vota doar cu tine? Că-i crești în sistem, cu zahareaua, cu vezi că rămâi fără bani dacă nu faci ca mine, că-ți iau ajutorul, tralala. PSD a ieșit aproape majoritar în țara asta cu 3 milioane și ceva de voturi. În bani investiți în sărăcie asta înseamnă 23 de miliarde de euro în 10 ani.

România a primit de la UE în primii 10 ani 40,5 miliarde de euro, deci se fac banii ăștia, rămâne și de furat dacă vrei. Dana Oncioiu spune că nu se investesc suficienți bani în sărăcie, eu zic că în domeniul ăsta s-a investit atent și deștept, cu rezultate pe măsură.

Când se va sparge bula de bitcoin

Bitcoin este o monedă virtuală, tot mai întâlnite acum sub numele de cryptocurrency. Ea se obține în urma unor operații matematice extrem de complicate ce se fac în procesoarele calcultoarelor, prin bule recursive și reapelare de subrutine ce duc ocuparea procesorului de până la 100%. Odată atinsă trifazarea ischemică și conecțiunea prin blockchain la usernet, se obține o fracțiune de bitcoin ce poate fi valorificată pe bursa de bitcoin.

Poți să pariezi împotriva monedei bitcoin, să faci short, up, down și mawashi geri, apoi s-o schimbi pe ethereum, care e tot un fel de monedă virtuală ce funcționează similar, dar pe tehnologica CryproLogic, adică biții sunt trolosfanțați printr-o rețea internă de 600 de calculatoare aflate în 48 de țări diferite și redirecționată prin serverele de fuhrcoin din Olanda și Luxemburg.

Oamenii care fac bani din bitcoin au strategii compelexe de resurging, buyback, early-bid, neveu, dublu neveu și dat cu sec. Bitcoinii se țin într-un wallet virtual, care nu este altceva decât o adresă cryptată prin tehnologia reverseUHI, care permite key-uri de 128 de caractere diferite, aceste key-uri fiind aflate, la rândul lor, în 8 servere separate, utilizatorul neștiind decât ordinea în care ele sunt folosite. După fiecare accesare a contului se generează o nouă parolă de 128 de caractere ce trebuie ținută într-un loc sigur, precum și un cod QR care alături cu scanul de retină și amprenta vor fi folosite pentru tranzacțiile de futures pe bursa de bitcoin.

Cu bitcoin poți cumpăra foarte multe lucruri de pe internet, cum ar fi spațiu pe servere, plăci video și procesoare mai bune, pentru a genera mai mulți bitcoini, teraflopi de cloud-storage sau indici de scalabilitate în rețea. De-aici totul devine foarte simplu, e suficient să pornești un algoritm de reverificarea a asseturilor pe adrese de memorie low, acolo unde sunt bitcoinii ăia mai vechi, mai valoroși, adaugi un propagator logaritmic incremental (o aplicație de mobil costă doar 5 dolari reali), cât să upgradezi sistemul la automonitoring, deinterlace throtling și maquering, astfel încât skibidibap, bula da recurență să devină tot mai consistentă din punct de vedere asimtotic asincron (chestie foarte importantă, mai ales pe serverele mai vechi, unde post-procesarea pre-ludică e foarte rar întâlnită, poate doar pe cele cu tehnologie Wutz-Kaufman sau cu modul matematic Lorincz). De-acolo tot ce trebuie să faci e să-ți copiezi scriptul și să-l ții undeva bine, pentru a fi replicat pe sub-rețele, asta dacă nu vrei să folosești unul automat.

La final bula se va sparge când se adună o masă critică de fraieri care au băgat bani în chestia asta.

E mișto asta cu venitul global

Mi-a luat cam 10 minute să-mi calculez venitul global ăsta propus de PSD și cât aș avea de dat la stat. Nu mi se pare ceva grav sau un capăt de lume, mai puțin aia cu aglomerația la ghișee deși, din ce am observat, pe ghișeul.ro acum ai cam toate datoriile la stat ce trebuie plătite, deci n-ar fi nevoie nici măcar să mă duc până acolo.

Și chiar cred că ar fi mișto ca lumea să-și plătească impozitul pe venit din mână, să vadă anual sau semi-anual câți bani dau statului. Poate începe să-i doară, poate încep să simtă cum contează când dau în mână unui funcționar salariul iar ăla e plictisit.

Aș vrea, dacă se poate, să se bage asta și la asigurarea de sănătate, să o plătești din mână. Să vezi cum dai mii de lei anual, treci pe la spital o dată la 5 ani și când te duci de dezastru că „nu sunt bani”. Plus, discuțiile la bere cu comuniștii vor fi și mai interesante, „auzi coa, tu câți bani ai dat impozit anul ăsta de ai opinii despre cum să-i împărțim?”. Pentru că comuniștii sunt, în marea lor majoritate, șomeri sau într-un job echivalent cu șomajul.

Partea cu consultanții fiscali e doar așa, să mai angajăm niște plante cu care suntem înrudite. E ca aia cu certificatul ecologic la apartamente, nu folosește la nimic, doar plătești 300 de lei dacă vrei să vinzi ceva. Nu se poate opri avântul cu care se angajează oameni la stat dar, prin varianta asta de impozitare, se va putea construi o binemeritată ură față de acești oameni și poate o să auzim mai des expresia „pe banii mei, cucoană, ai face bine să nu fii nervoasă”.

Ședința de bun-venit

Cei mai bogați oameni din lume se întâlnesc în fiecare an pe insula Capului de Mort din Pacific, ce nu apare pe nici o hartă pentru că doar ei sunt cei care fac hărțile. Nu se adună să stabilească în ce direcție vor conduce lumea, sau ce războaie să facă, ce nenorociri să mai comită, nu, doar să se cunoască între ei și să aibă câteva zile de respiro. E ca un tărâm sfânt acolo pe insula Capului de Mort ei, apostolii banilor, sunt în siguranță acolo.

În fiecare an sunt fețe noi, oricând mai apare un programator super-bogat sau un șeic arab. Aceștia vin în fața foculul de bun venit, făcut pe plajă, și spun cum au făcut banii, iar ceilalți îi ascultă aprobator. Uite-l pe moștenitorul lanțului de magazine Q., pe tânărul programator care a făcut o soluție de securitate cibernetică sau un guru al modei care are acum mai mulți bani decât Cresus.

Iată și figura misterioasă de anul acesta. „Bine ai venit, frate”, îl salută membrii grupului. „Spune-ne de unde vii și cum ai făcut averea care ți-a permis să cumperi un bilet pentru insula asta”, spune maestrul de ceremonii, un american atât de bătrân și de alb încât încă mai deține două galeoane cu sclavi. „Eu am furat o țară întreagă”, răspunde misteriosul om și rumoare se așterne peste grup. Să fie acesta legendarul „El Diablo”, autorul jafului secolului, omul care aduce teroarea în orice bancă sau grup financiar din lume? Să fie el, legenda, cel care a jefuit o țară întreagă plină de oameni până la ultimul, orice copil, bătrân, femeie sau neajutorat. „Da, eu sunt, eu i-am jefuit pe ăia până la unul, le-am luat toți banii care existau pe hârtie sau doar virtual. Le-am furat taxele, bugetul, fondul de pensii, alocațiile, economiile, tot”.

Grupul a cunoscut de-a lungul timpului dictatori africani, est-europeni care furaseră câte ceva dintr-o țară. Unul rezerva de petrol, altul vânduse toate minele de diamante, dar niciunul care să fi făcut jaful complet. Și, oricum, dictatorii sfârșeau de obicei rău, împușcați de cei de la care furaseră. Dar „El Diablo” era neatins și neurmărit.

„Te urmărește vreo pedeapsă undeva?”

„Nimic, asta este și frumusețea lucrului. Am furat tot în țara aia și am primit o condamnare la mișto, cu suspendare, că am mânărit niște alegeri. M-am uitat la ei și mi-am dat seama, băi, ăștia nu vor să mă prindă. Ăștia mă imploră să-i jefuiesc. Nu e că am vrut eu neapărat, mă mulțumeam și cu câteva miliarde de dolari. Dar am văzut în ochii lor că vor să fie tâlhăriți, cum vezi în ochii unei femei dorința viscerală de a fi posedată de un neanderthalian. Pofta mi-a devenit destin, n-am mai furat doar de plăcere, am furat din datorie. Am împlinit voia unei națiuni, i-am jefuit până la unul, până i-am lăsat cei mai rupți în cur de pe toată planeta”

Maestrul de ceremonii inițiază o rundă de aplauze. Așteaptă ca admirația să se domolească și anunță restul programului. „Supa se servește la 5, diseară avem meci și bal mascat. Ținuta obligatorie”.

© 2019 Ovidiu Eftimie. All rights reserved.

Theme by Anders Norén.