Ovidiu Eftimie

Cartierul General

Menu Close

Tag: bacalaureat

Obsesia bacalaureatului – cauze și efecte

Bacalaureatul a devenit o psihoză a poporului român. Momentul bacalaureatului este pivotul care balansează viața românilor, fenomen misterios în spatele căruia se ascunde un secret întunecat.

Vom începe prin a dezvălui acest secret întunecat: majoritatea românilor visează să se angajeze la stat și au nevoie minim de diplomă de bacalaureat pentru a reuși asta. Aici sunt rădăcinile răului care ne macină, de aici pornește tremuriciul mămicilor când vine vorba de școală și educația odraslelor.

Să explicăm ce înseamnă pentru un român a fi ”angajat la stat”. Orice român întreg la cap știe câteva lucruri esențiale despre munca la stat:
a) Concedierea este imposibilă. De la stat pleci doar prin demisie, nimeni nu te dă afară. Poți fi oricât de prost, să bați recordul Guiness la incompetență, semi-analfabet, analfabet funcțional, nu te-ai atins în viața ta de un computer. Nu contează nimic din toate astea. Pur și simplu nu poți fi dat afară.
b) Muncești cât vrei. La stat nu există termene limită, nu există obiective de atins, nu există evaluări ale performanței. Dacă vrei să fi prostul biroului care muncește ca vita, să ajungi de râsul instituției – poftim! n-ai decât. Dacă reușești performanța să stai opt ore pe un scaun privind un monitor stins ai câștigat respectul tuturor. Dacă vrei – muncești, dacă nu vrei – nu muncești. Nimeni nu te poate obliga să faci ce nu vrei.
c) Salariul e mic – dar vine. Statul întotdeauna își plătește salariații, mai taie uneori, se poate chiar și să întârzie, dar salariul vine. Nu e ca la gogoșeria din colț unde vine patronul și-ți zice în față ”N-am! I-am băgat la pariuri și am pierdut, luna viitoare, poate.”

Clar că orice român întreg la cap vrea să primească niște bani pentru zero muncă într-un loc de unde nu poate fi dat afară. Munca la stat în România este un fel de rentă viageră, la noi există de zeci de ani chestia aia cu statul dă niște bani unor oameni pe degeaba, cât să poată trăi, chestie experimentată prin Finlanda și alte țări avansate.

Doar că există un mic prag pentru obținerea acestei rente viagere: examenul de bacalaureat. Românul trebuie să se ostenească puțin, să obțină o diplomă de bacalaureat, dau părinții o șpagă să-l angajeze la stat după ce au cotizat ani de zile la meditații și bum! e aranjat pe viață.

Odată angajat la stat românul își poate vedea de visele lui. În timpul programului poate face ceea ce îi place cu adevărat, asta dacă vrea să facă ceva. Dă șpagă șefului (procent din salariu) și stă acasă și face tâmplărie sau cultivă roșii pe care le vinde colegilor de la birou. Bine, bine, veți întreba – dar de ce să se ostenească pentru diploma de bacalaureat și să se angajeze la stat când se pricepe să cultive roșii și scoate bani din vânzarea lor??? Păi e simplu: pentru că sunt mulți angajați la stat care iau bani fără să facă nimic, de ce nu ar lua și grădinarul nostru niște bani degeaba?

Oferta asta cu bani degeaba este mult prea tentantă – așa că natural apare o înghesuială pe cerere. Toată lumea vrea diplomă de bacalaureat, dacă se poate și o diplomă de licență (și mai mulți bani degeaba pentru un post cu studii superioare!!!) De aici avem scandalul permanent ”să facem bacalaureatul mai ușor, să facem admiterea la liceu mai ușoară”. Părinții care nu au bacalaureat sau licență plătesc oricât ca odrasla să aibă minim bacalaureatul. Primul pas, al doilea e angajarea la stat. Nu toți reușesc, mulți licențiați învață să mânuiască casa de marcat sau să învârtă chiftele și să pună cartofi prăjiți în punguțe de hârtie. Iar administrația publică se umple de loaze incompetente.

Toate discuțiile despre reforma educației în România se reduc la asta, aici e esența chestiunii. Să le dăm tuturor șansa să primească bani degeaba.

Guest post de George Damian, jurnalist și istoric. Îl găsiți pe Historice și Saecularia.

Ce se întâmplă dacă votează doar ăia cu Bacul luat

Pentru că din cauza reflectoarelor chelia i s-a încins peste limitele aprobate prin Convenția Mondială a Capetelor de Piele de la Geneva (1978), celebrul CTP a emis o gogomănie minunată, care dovedește încă o dată că omul e doar un publicist la ziar, termenul de jurnalist fiind totuși o chestie ce trebuie lipită de fruntea oamenilor care au vag contact cu realitatea cotidiană.

Propun ca, odată cu dreptul de vot la 18 ani, fiecare cetățean să mai aibă o obligație: să-și ia bacalaureatul. Dacă nu prezintă bacalaureatul luat, nu e niciun fel de problemă. Rămâne cetățean al acestei țări, cu aceleași drepturi, își poate vedea liniștit de viața lui, beneficiază de ce-i poate oferi statul, dar nu votează, dacă nu are bacalaureatul.

Pentru că, da, în România nu se poate lua Bac-ul pe șpagă, că e interzis și cumva a semnat tot poporul că se comportă civilizat. Prin comunele alea unde e câte un liceu agricol doar ca să dea de lucru la niște profesori, să nu ceară ajutor social de la primărie, prin alea nici măcar nu e greu, faci chetă în clasă și profesorul se face că doarme. Mai ales acum că le-a mărit salariile pesedeul de i-a lăsat și mai săraci.

Singurii care nu vor reuși să facă asta vor fi ăia, super-săracii, care nici măcar nu termină 12 clase, deci pe-ăia îi exmatriculăm de la vot. Și, ca să confirme vechiul citat „chelia e o transformare ireversibilă a capului în cur întâi ca formă apoi ca și conținut”, CTP mai bagă o prostie cât Prepliceanu de mare:

În România, învățământul e garantat de stat, e obligatoriu. Nu eșți în situația de discriminare, în care niște oameni săraci nu pot să-și permită să-și dea copiii la școală. Comuniștii au făcut și niște lucruri bune atunci. Alfabetizarea unei mari părți din populație nu a realizat-o regalitatea, ci comuniștii. Oamenii au egalități de șanse, pot să învețe.Dacă n-ai bani să-ți cumperi o carte, ai BCU, ai bibliotecile în care poți intra fără bani. Își iei un abonament și citești. 

Tocmai, că oamenii săraci nu-și pot permite să dea copilul la școală, dacă vorbea măcar odată în viața lui cu un țigan afla că ăla calculează altfel copilul în gospodărie: de la o vârstă s-ar putea să fie mult mai util dacă nu se duce la școală și-l ajută pe tac-so sau mă-sa la treabă, oricare ar fi aia. Să meargă la școală înseamnă doar că-l ține undeva într-o ruină în care cade tavanul (pe vremuri asta era o figură de stil, acum e ceva real) nu e gratis fi-r-ar mama ei de treabă. Și, vorba aia, omul are o vârstă, de când ceva garantat de Statul Român are o valoare mai mare decât un cilindru maro în mijlocul uliții. Poți să-l iei de-acolo, să-l înfășori într-un Adevărul mai vechi, plin cu editoriale CTP, și să te duci cu el la BCU, să vezi dacă ți-l primește în loc de bani când vrei să-ți plătești permisul de bibliotecă.

A, și răspunsul la întrebarea din titlu: nimic, bre, că Bac-ul nu este o evaluare a cunoștințelor cetățenești, nu e ca și cum un absolvent de Bac ar ști ce face primarul, consiliul local, diferența între senator și deputat, între președinte și premier, că nu te învață la școală așa ceva. Tot proști ies. Dealtfel, sunt convins că dacă-l scuturi un pic pe chel, nici el nu știe prea bine diferențele astea, că era prea preocupat să-l admire pe Marx.

Bacalaureat, disponibil la precomandă pe nemira.ro

Este vorba de cea de-a doua mea carte, pentru că succesul primeia m-a obligat, practic, la așa ceva. Mai jos, un scurt FAQ și câteva link-uri.

1. Are legătură cu „Arhanghelul”?

Da, e în același univers, se petrece un an mai târziu.

2. Despre ce e vorba în ea?

După ce a fost dat afară din SRI, subinspectorul Popescu ajunge în Cornești, un mic oraș oltenesc, unde monitorizează pe cel mai inteligent om din lume, chestorul de poliție Horvath Tiberiu. În aceeași localitate doi țigani aruncă în aer o fabrică de ciment falimentată, Popescu e trimis să investigheze, descoperă că ăștia voiau să oprească o invazie extraterestră. Mai sunt și niște polițai care vor să fure o fabrică de parizer, un primar care fură în general, cetățeni, alegători, public.

3. Cât de mare e?

Cam cât cealaltă, în maxim trei ore o citești toată.

4. Cine a făcut coperta aia mișto?

Evident, cel mai bun: Tudor Popa.

5. A făcut și Cristi Puiu sau Mungiu un film cu numele ăsta.

Da, dar spre deosebire de mizeria alea asta nu e făcută cu bani de la stat și nu îmi bat joc nici de munca mea nici de cei care dau bani pe ea.

6. Merită să mă bag la precomandă?

Toate cărțile de la precomandă o să aibă autograful autorului (eu). Veți primi înainte să ajungă prin librării.

Precomandă se poate face aici.

M-am săturat de macacii culturii care-și dau cu părerea despre cărți

Aproape că nu mai încapi în România de tot felul de provinciali agresivi care-ți urlă la ureche să mai citești o carte, să pui mâna pe o carte și care se plâng că românii nu citesc cărți. Uite-l, de exemplu, pe Petre Barbu cum face cruci ca proasta în autobuz că aproape jumătate din români n-au citit o carte în ultimul an. Eu citeam invers știrea, mai mult de jumătate din români au citit o carte în ultimul an, e chiar bine.

Eram într-o zi la o terasă mișto pe-o clădire cu un băiat ce se dădea ceva scriitor sau poet și-mi spunea că lumea nu mai cumpără cărți pentru că românii sunt proști. I-am zis să scrie cărți mai bune, poate-i convinge așa. Omul nu s-a dat bătut și a început să-mi țină teorii despre cum se scrie umor și de ce funcționează glumele de pe TNR. L-am întrebat ce scriitori de umor a citit el de-i atât de expert (evident că nu era). Abia a putut să numească unul sau doi. Ăsta e intelectualul tipic de Românica, scrie prost, vinde puțin, crede că cititorii sunt niște maimuțe și-și dă cu părerea pe subiecte pe care nu le stăpânește pentru că a râs și el la două bancuri în facultate.

Cum nu sunt în situația intelectualui român, eu ducând-o binișor la partea cu scrisul de cărți, părerea mea e alta: că oameni ca el sunt cei care alungă românii de la citit cărți, în special autori români. El și dobitocii suprarealiști de la Ministerul Educației care tot insistă cu prostia asta cu teoria literară pentru absolvenții de liceu. Oamenii sunt complet ieșiți din lumea reală iar asta n-ar fi o problemă. Problema e obrăznicia cu care cer unuia care-i prin liceu să facă „caracterizarea unui personaj” sau „ilustrează două trăsături ale textului liric”. Păi ce chef mai au oamenii să citească o carte când n-o pot citi de plăcere, o citesc cu teamă că sare din boschet nu un polițai cu radarul ci un profesor de română care-l întreabă o tâmpenie de genul ăsta.

Să presupunem că ieși la o bere cu niște prieteni, din vorbă în vorbă le povestești că ai citit Fundația de Asimov, că te plictiseai într-o seară. Dacă ăia încep să te ia cu „explică apartenența la genul SF a acestei opere literare” sau „descrie relația între Salvor Hardin și Wienis din Anacreon” sau „de ce a folosit cratima scriitorul când scria ce mai zice Hari Seldon în boltă”, primesc pentru fiecare întrebare de acest gen câte o halbă în cap. Oamenii normali nu vorbesc în felul ăsta și nici nu se raportează la cărți în felul ăsta. Criticii literari, poate da, ăia, vulgul, poporul, nu. Plus că, încă n-am citit știrea cu românul care a luat 10 la română la Bac și acum face analize literare de pe mii de euro la o companie internațională.

Obligându-i pe ăștia mici să facă analiză literară, îi sperii. Asociază cărțile cu mizerabilul procedeu de analiză pe text plus glorificarea unor producții literare mediocre. Moromeții, ce se dă la bac într-o veselie de câțiva ani încoace, e considerat de toți roboții ăștia fără succes o capodoperă. Eu zic că e o carte mediocră, asta nu e neapărat ceva rău. Mediocru înseamnă mediu, la mijloc, e ok, dar nu dărâmă munții din loc.

A, și schimbarea programei cu alți autori mai actuali nu rezolvă problema, și actualii sunt slabi. Ăstia suntem, n-am performat la capitolul ăsta și n-o să performăm în continuare cât 90% din scriitorii români se roagă la stat să-i ajute și se plâng că sunt prea buni pentru poporul ăsta de bulangii. Dacă vreți să vedeți ce înseamnă figurile de scriitor care scrie prea bine dar îl ține limba-n loc verificați cât a vândut E. O. Chirovici din Cartea Oglinzilor, tradusă simultan în nuștiucâte limbi. În Anglia a fost dezastru, a vândut maxim 1000 de bucăți iar în Germania a fost și mai slab. Din când în când mai vinde câte una pe Amazon, una pe lună, băbăeți.

Altfel, cred că ar trebui să le punem un ciorap în gură tovarășilor ăstora, de la poeții ratați cu 300 de cărți vândute până la Nicolae Manolescu, sugătorul de prim-miniștri, care susține literatura doar cu bani de la stat. Că momentan văd că nu-i întreabă nimeni ce-i recomandă să-și dea cu părerea despre cărți sau să instige pe alții să le citească. Așa, pe banii statului și eu vă pun genunchiul în gât și vă cer să citiți. Cât despre ratații cu păreri despre capodopericitatea lecturilor obligatorii din școală, zic că să vorbească doar după ce vând 10.000 de cărți fără să sugă bănuțu’ de la stat. Exact, vreau să-și dea cu părerea despre cărți doar Cărtărescu, Irina Binder și Marian Godină.

Educația nu este sfântul Duh

Se discută foarte mult în țara asta performantă despre educație, dar nu ca despre o componentă relativ importantă a dezvoltării sociale ci ca despre o religie mesianică. Abordarea generală asupra educației este identică cu abordarea despre moaște. Un om prost a fost atins de educație și acum s-a luminat, cam cum au primit apostolii sfântul duh, o flacără deasupra frunții și deja știau să vorbească limbi.

Sunt oameni care nu cred în Dumnezeu în România, dar puțini sunt cei care nu cred în Educație. Educația bate genetica, bate natura umană, educația va scoate oamenii din mocirlă. Ne apropiem de momentul în care un „profesor universitar”, titulatură care sună bine, se va duce la un mormânt vechi deja de trei zile și va zice: „Lazăre, în numele Educației, ieși afară că ai restanță la Antropologie”.

Am un amic pictor. De fapt, lucrează ca agent de vânzări. Dar a terminat arte plastice, a pictat tablouri și biserici, a făcut sute de mii de portrete și, la un moment dat, a zis că e momentul să facă și ceva bani. Este un foarte bun agent de vânzări, își vinde munca, portrete și alte chestii. Nu pot să-mi dau seama cât de bun este ca pictor, dar ca agent de vânzări e bun. Ce fel de educație a avut acest om? Cea mai bună posibilă. Tatăl său era un tip înstărit și i-a plătit cei mai buni profesori pentru educație. Joacă șah la nivel înalt, citește cărți grele, de la strategii militare la Solomon Marcus. Are un dulap întreg de cărți despre Michelangelo, este o enciclopedie în domeniul ăsta. Poate să-ți țină teorii despre pictură un semestru întreg.

Cu toate astea e incapabil să învețe o limbă străină. Nu s-a lipit nimic de el în condițiile în care, repet, a avut cei mai buni profesori posibili. A plătit tac-su meditații peste meditații. Pur și simplu nu poate. Și știe că sunt lucruri pe care nu le poate face și nu le poate învăța. La firma unde este partener angajează aproape lunar oameni. Oameni cu facultăți, care vin pentru salariul ăla minim pe economie, că e inflație de oameni cu facultăți. Testul lui de angajare este să trimită pe cineva la chioșcul de lângă sediu să ia țigări, biscuiți, cola. „Jumătate din oamenii pe care-i trimit sunt înșelați la bani de vânzătoarea de acolo”. Oameni cu „educație”.

Când vine ministrul Educației și spune că nu toată lumea poate să ia Bac-ul, supărarea este firească, e ca și cum ai spune creștinilor că nu minunile apostolilor nu sunt reale și că Iisus n-a existat niciodată. Ataci credința. Iar împotriva credinței nu se luptă cu argumente logice, cum că, da, există oameni care nu pot învăța prostiile alea pentru Bac.

Avem oameni cu Bacalaureatul luat care cred că vaccinurile sunt Satana, că suntem urmașii unor daci excelenți (nazismul de căcat, românii sunt rasă superioară că se trag din daci), că există tuneluri sub Bucegi deși sub Piața Sudului nu putem face. Bacalaureatul nu este o dovadă a inteligenței sau a integrării sociale. Este doar un examen unde se dă Moromeții și roman interbelic. Ca și utilitate publică și socială examenul de Bacalaureat este sub școala de șoferi.

Să luăm cazul unui om semi-autist care nu suportă matematica și limbile străine. Și i se pare de căcat romanul Ion. Singurul lucru care-l interesează sunt instalațiile electrice. Vrea să tragă cabluri prin casă, să aibă radio în baie care se pornește pe senzori, să pună becuri și prize. Primii 12-13 ani de școală va fi torturat cu chestii care nu-l interesează, tortura crescând exponențial pe măsură ce se apropie de examenul final. El vrea să facă un sistem cu prize deștept, vrea să ilumineze un balcon, dar societatea, fără un motiv anume, îl obligă să învețe despre revoluția lui Tudor Vladimirescu, euglena verde și filozofeala de doi lei a lui Marin Sorescu. Toate în numele credinței că Educația îl va salva. Când, în realitate, Educația, dogmatică așa cum este percepută acum, îl schilodește. Am dat înapoi un electrician bun că am avut noi ambiția imbecilă ca, atunci când face prize și becuri în bucătărie să știe și influența romanticilor în poezia lui Eminescu.

Sau, invers, avem un om care este imun la matematică dar vede literatură. Nu citește ca un om normal, el vede peste cuvinte, vede structuri narative, vede poezie și ritm în cărțile bune și scârțâieli în cele rele. Simte muzica din litere. Ce vrea societatea fundamentalistă de la el? Să știe ce-i o funcție cotangentă. Și iar îl zăpăcim cu concepte pe care nu vrea să le înțeleagă și nu-i produc nici un fel de bucurie. Îl frânăm cu sete că am decis că singura variantă prin care poate să fie om e să ia examenul de Bacalaureat.

Societatea noastră are nevoie și de electricieni buni și de oameni care să înțeleagă literatura. Dar obsesia noastră de ratați e să producem oameni care iau Bacalaureatul. Disprețul față de viitorul țării ăsteia este la cote maxime, mai trebuie doar să-i batem la întâmplare pe stradă. Iar bănuiala mea e că toate astea se întâmplă de frică, să nu cumva să ne ia puterea ăștia micii. Cam ca Cronos, îi mâncăm din timp. Dacă n-am fi tâmpiți și dacă s-ar preda și asta în școală, am ști ce s-a întâmplat mai departe.

Între timp s-a dat cu gaz și s-a prostit toată lumea

În caz că nu știați internetul are memoria unui pește. Apropo de faza cu „interbelic” de la Bac-ul de anul ăsta, deja se poartă o discuție că dihăniile nu știu ce-i aia interbelic că nu se predă deloc. Încă n-am văzut articolul lămuritor de pe Republica dar mă aștept să apară.

Între timp faza cu interbelicul mi s-a părut cunoscută, așa că am verificat un pic. Anul trecut s-a dat „relaţia dintre două personaje într-un roman interbelic”. Între timp, între 2015 și 2016 s-a dat cu gaz în populație și peste 50% din oameni au fost afectați, devenind mai proști ca legumele provenite din lanțul scurt, conform normelor europene. Aparent cei mai afectați au fost părinții. Așa că acum se isterizează lumea pe un cuvânt oarecare care, dealtfel, e în programă.

Că, dacă țin eu bine minte de acu câteva luni, subiectele se anunță din timp. Toate. Și îți pică vreo trei dintre ele. Asta e, putorile ălea n-au învățat, n-or să ia bacul și nu pot să se angajeze la ca social media manager la o firmă. În schimb, la fabrica de meme pe internet e tot timpul nevoie de oameni care știu să fie ironici.

explozie-nucleara

Scopul școlii nu este să ieși mai deștept de-acolo

De-altfel, ca român, este aproape imposibil să ieși deștept din școală. Copiii români se nasc cu macro-cefalie; fiind români au creierul mai mare decât orice altă nație. O altă particularitate specifică pruncului român este penisul extrem de gros și alungit, încă din primele zile de sarcină. Nu puține sunt mamele care au primit îngrijorătoarea veste „doamnă, copilul dumneavoastră e sănătos, dar cred că are trei picioare. Cel mai probabil este român”.

elev-la-scoala

La fel cum învățământul preuniversitar nu-ți poate mări penisul de român, acesta aflându-se deja la limitele fizicii, nu poate nici să te facă mai deștept. Am întâlnit prin prietenii mei de pe Facebook câțiva cetățeni care au dat examenele maturității anul ăsta sau anul trecut și se plângeau că „școala/liceul au reprezentat cea mai mare pierdere de timp din viața mea”. De-aia programul spațial românesc și leacul pentru cancer vor trebui să mai aștepte între 4 și 8 ani pentru că acești oameni și-au irosit viața pe băncile școlii.

Conceptul ăsta cu școala este de rahat și inutilă nu este de azi, de ieri, ci din cele mai vechi timpuri. Prima atestare documentară a conceptului în România datează din 1881 și chiar un agramat ca mine știe asta. E povestit în lucrarea autobigrafică „Amintiri din copilărie” în care eroul principal, Nică, prindea muște cu ceaslovul și considera școala un chin și-o pierdere de vreme. Printre sporturile preferate ale acestui tânăr care nu promitea multe se numărau chiulitul, nudismul și înșelătoria. Nici pe el școala nu l-a făcut mai deștept decât era deja, ba chiar am putea să-l numim înaintașul tuturor generațiilor numite „generația asta de ratați o să-mi plătească mie pensia?”.

Practic, sistemul de pensii a fost pus la punct câțiva zeci de ani mai târziu tocmai pentru a putea da greutate acestei tânguieli.

Ce te învață totuși școala, sau ce ar trebui să facă, e că există cauză și efect. Că trebuie să faci niște chestii ca să fii vag acceptat în societate. Să te prefaci că îți pasă de materie cât să iei un 7. Să înveți concepte inutile doar ca să dovedești societății că ești în stare să duci o treabă la bun sfârșit chiar dacă n-are sens. Îți reglezi mecanismele de funcționare: ce vor ăia? Să înveți câteva comentarii pe de rost cu privire la unele cărți extrem de proaste.

Ok, bine.

Să înveți cum sunt împărțile cărțile/nuvelele/poeziile alea pe categorii de timp și stil. E „mitologia românească”, unde toată lumea moare, de la ciobanul din Miorița la Baba Dochia la Tinerețe fără Bătrânețe. Marii clasici români, unde-s cărțile cu omor, crimă sângeroasă și deprimare avansată (cu excepția lui Creangă). Romanul interbelic unde-s două cărți cu omor ce ar putea să-l aducă pe autor între marii clasici, plus cărțile în care un labagiu se plânge că nu are succes la femei (Camil Petrescu, Călinescu, Mihail Sebastian). Literatura postbelică, unde nu se mai moare dar îți dorești să mori la cât de prost e scris (Iona). Nu trebuie să-ți placă, e suficient să reții câteva date și gata. Odată ce-ai terminat cu ele poți să le uiți liniștit și să ajungi la SNSPA unde să te plângi că nu-s suficiente femei puternice în literatura română.

La fel e cu toate. La mate trebuie să înveți niște algoritmi de lucru, la chimie niște formule, la fizică la fel și la sport, la sport nu dai că ai scutire de la medic din cauza penisului extrem de lung care te lovește peste genunchi când alergi și peste față când faci săritura în lungime.

Orice om, ba chiar și unele animale, pot să facă asta. Poți să înveți un cal să facă polinoame și o pisică să deosebească benzenul de kerosen, singura problemă e că pisicile sunt niște animale nesimțite și, chiar dacă știu asta, nu o vor face.

Învățând chestia asta simplă vei fi mult mai util societății. Vei ști că, dacă vrei bani, trebuie să faci ceva. Să te milogești la părinți sau să te faci IT-ist sau inginer. Dacă vrei o casă, îți vor trebui bani, așa că te întorci la lucrurile de bază.

Nu înveți chestia asta, te vei milogi la stat cu petiții toată viața ta. Petiție pentru notă mai mare la Bac, petiție pentru gratis pe autobuz, petiție pentru casă gratis, petiție pentru loc de parcare gratis și petiție pentru un laptop nou de pe care să-ți scrii petițiile.

Între timp, unul care nu se milogește, o să-ți ia și casa pe care o doreai, și mașina, și locul de parcare și gagica. Ce nu poate să-ți ia nimeni, niciodată, pentru că ești special, este penisul extrem de lung și deșteptăciunea.

De ce trebuie să dai și să iei BAC-ul: Pentru că e ușor și inutil

Un tânăr care dă BAC-ul anul acesta scrie o foarte mișto chestie pe Facebook, cum că Bacalaureatul, ca examen, nu este decât o verificare a unor cunoștiințe de care nu ai nevoie. Și mai dă niște cifre interesante, din 247.000 de copii născuți în 1996, doar 100.000 trec de examenul maturității, restul urmând a fi lăsați de izbeliște să se descurce într-o societate de bolnavi mintali în care diploma contează mai mult decât omul.

Și argumentele lui sunt corecte, dar tot cred că Bacalaureatul, așa cum e el, trebuie dat și luat fără probleme de orice om care vrea să facă ceva în viață.

În primul rând, e un examen ușor. Serios, trebuie să te pregătești cam un an de zile pentru a lua 10 la câteva materii, nu e o mare realizare. Două ore pe zi e suficient, având sub 18 ani e exact același timp care-l dedici masturbării, poate mai puțin.

În al doilea rând, e important tocmai pentru că e inutil. Asta e cea mai importantă lecție de viață, dacă vrei să funcționezi trebuie să dai examene prin care să dovedești oamenilor mult mai proști și mai răi ca tine că poț să faci asta. Trebuie să știi că viața e grea și conține multe examene inutile, așa funcționează societatea. Și examenul pentru carnet e o prostie, practic trebuie să memorezi niște răspunusuri la întrebări (cam 1000) ceea ce e extrem de puțin. Dacă te apuci și numeri, știi mai mult de 1000 de melodii. Trebuie să faci exercițiul de prostie, inutilism și umilință. Ca să știi că viața e grea.

Mai există și o altă variantă, ce-i drept.

În Shogun, o carte mult mai importantă pentru cultură decât orice căcat scris de Herman Hesse, Toranaga, tipul ce se voia șogun îl întreabă pe englezoiul John Blackthorne cum de a avut tupeul el și nația lui să se revolte împotriva orânduirii de drept. Și cum și în ce condiții este permisă această neobrăzare.

La care gagiul răspunde. „Atunci când câștigi”.

Deci, dacă BAC-ul e nasol, revoltă-te, scuipă-i în gură pe dinozaurii (când zic asta mă refer la oamenii care lucrează în educație și la faptul că, raportat la corp, au creierul foarte mic) din școală și nu mai da bacalaureatul. Fă-te antreprenor, descurcă-te fără facultate, fă-ți o super-firmă și spune-le oamenilor că nu angajezi ratați care au terminat științe politice, jurnalism sau PR, că ție îți put a oameni care nu vor să muncească.

Dar, dacă nu te țin balamalele, dă BAC-ul și mergi mai departe. Serios, e un examen ușor de tot și, din experiență, dacă tot ești deștept nu trebuie să memorezi formule matematice. Eu nu sunt, de-aia pot să-ți spun că geometria de liceu cuprinde 273 de probleme mari și late și variațiuni. Trigonometria e mai simplă, iar numărul de probleme la matematici superioare nu depășește 500. Nu uita, cei care fac examenul sunt niște retardați profesorali, nu genii. Bac-ul e ușor.

Numai glorificaț nota de 10 de la BAC

Fiecare județ al țării, cu excepția Clujului unde membra Mensa de la ei nu a reușit să ia nota maximă, se laudă cu tinerii care au luat 10 la examenul de Bacalaureat, de parcă asta e echivalentul leacului pentru mătreață și cancer. Din nefericire profesorii, pedagogii care ar avea competența să explice cum a fost examenul sunt niște autiști la rândul lor și nu pot să spună ceea ce ar trebui să știe toată lumea: examenul e atât de ușor că și un oligofren îl poate lua.

Și nu e minciună, știu copil cu autism care a luat bacul anul ăsta. Știu ce glumă proastă sunt competențele lingvistice, e suficient să-ți spui numele corect și treci. Bacul e atât de ușor că și ministrul învățământului poate să-l ia.

Nu că a fost vreodată greu.

Pe vremea mea, în anii în care nu eram toți 100% cretini și știam că Andrei Marga este un puroi, tot ușor era examenul. Am dat vreo 5 materii, la una dintre ele am învățat, efectiv, 10 ore. Am luat 10. E vorba de chimie organică, BTW. La istorie aveam de învățat un manual de vreo 200 de pagini, istoria noastră de la 1821 încoace, fără detalii. Poți să faci asta în două zile. Sigur, manualul era scris de un oligofren agresiv, genul de ratat social care scrie manuale. Dar informațiile nu erau atât de multe și atât de grele.

Până și tot ce aveam de învățat pentru limba română, comentariile alea stupide pe cărți penibile, tristețea lui Moromete, drama lui Gheorghidiu și pupatul în talpă a lui Nichita, maxim 100 de pagini. Eu am luat 9 la română, și eu am derapaje de gramatică. Plus că unul din subiecte nu-l știam deloc, am aberat pe lângă să fie text acolo.

bach zburator

Una peste alta, dacă nu ești în Mensa sau în cantonament cu echipa de fotbal, nu prea e nici un motiv să nu iei Bacalaureatul. Dacă vrei neapărat să-l iei cu 10 chiar trebuie să te sacrifici, să pui burta pe carte, să înveți 4 săptămâni în loc de două.

Că dup-aia urmează facultatea, unde trebuie să înveți cam două zile pentru fiecare examen, dacă vrei o notă bună. Să nu faci ca mine, în 3 ani am învățat 5 ore la Semiotică și am luat examentul doar la a patra încercare. FMM de școală!

Avem baronii pe care îi merităm

Ai spera de la țara asta să aibă niște baroni mai de doamne ajută când colo avem niște baroni de tot căcatul, niște baroni care ne fac de rușine în Europa. Bă, cât de prost poți tu să fii, cât de incompetent, să îți pese ce notă ia fi-ta la bac atât de mult cât să faci măgăria aia cu nevastă-ta și fosta directoare a liceului.

Bă dobitocule, Duicule, păi plm, ce contează bă nota de bac când o bagi pe proastă la orice facultate vrea mușchii tăi și-apoi direct în jobul rezervat la o companie de stat.

Incompententule!

„Să-ți plătească tata himenoplastia, aia înseamnă să fii mafiot”.

„Să-ți plătească tata himenoplastia, aia înseamnă să fii mafiot”.

Adeverințele de Bac nu sunt valabile în străinătate

Candidaţii care au promovat bacalaureatul anul acesta vor primi adeverinţe, în locul diplomelor pe care Ministerul Educaţiei intenţionează să le tipărească la Imprimeria Naţională, după ce DNA a demarat o anchetă privind monopolul unei companii private pe această activitate. Ministrul Educației, Remus Pricopie, a promis că aceste adeverințe vor fi valabile și în străinătate.

Ceea ce nu este adevărat, pentru că în alte țări nu orice clown poate să ajungă ministru și pentru că ălora nu le pasă că noi suntem hoți.

„Fetița mea, ca să intre în posesia bursei DAAD (așa se numește bursa acordată de statul german – n.r.) trebuia să fi acceptată de o Universitate din Germania. Termenul de depunere a actelor era 15 iulie, iar înscrierea se face online, atât pentru germani, cat si pentru străini. Ea urmeaza sa trimita actele pana pe 31 iulie, ca inscrierea sa fie completa. Deocamdata, am completat un formular si am trimis copia dupa adeverinta de promovare a examenului de Bacalaureat. Aceasta trebuia sa tina loc de diplomă, după cum s-a spus de către minister. Noi am luat legatura cu reprezentatul DAAD din România și echipa care face inscrierile in Germania. Ni s-a transmis să așteptăm, că la Bonn se discută și urmează să se ia o hotarare dacă se iau sau nu in considerare adeverintele. În fapt, actele diverselor persoane care doresc să invete in Germania, trebuie sa fi conforme cu niște reguli pe care ei le publică pe un site (anabis). Cei care se ocupă de inscriere ne-au transmis ceva de genul că nu se poate face schimbarea regulilor în timpul procesului de inscriere”, a declarat pentru newsbv.ro Radu Velicu, tatăl Andreei, profesor universitar la Universitatea Transilvania.

Asta nu dovedește decât că absolvenții de liceu sunt total nepregătiți pentru viață: în mod normal ar fi trebuit să falsifice o diplomă și să-și vadă de treabă. Ce naiba, n-au învățat nimic de la Victor Ponta? Sacrificiul său a fost în zadar!

© 2019 Ovidiu Eftimie. All rights reserved.

Theme by Anders Norén.