Ovidiu Eftimie

Cartierul General

Menu Close

Suntem popor de infractori?

Ieri am plecat de la birou, am închis ușa cu cheia, apoi pe-aia de pe hol, care e cu card, am coborât jos la recepție pe lângă paznic și prin ușile batante ce se deschid tot cu un badge special, apoi la metrou, pe lângă paznic și m-am suit în metroul care era atât de plin că nu se vedea paznicul din vagon.

În piața Victoriei era plin de jandarmi și polițiști, că avem o neînțelegere între noi, ca popor, și ăia sunt chemați să nu cumva să ne dăm în cap pe stradă, că am mai făcut și asta. Am ieșit și am trecut pe lângă farmacia păzită și banca păzită, ocolind doi polițai comunitari, spre apartamentul meu. Ca să ajung la el a trebuit să intru mai întâi în bloc, dotat cu un sistem complex de securitate, câteva camere pe casa scării, acces cu token, trei stickere cu firme de protecție și alarme.

Am deschis ușa de fier de la casă, cu închidere în 6 puncte și cheie de-aia complicată, și-am închis-o de după mine, de două ori să fiu sigur.

Acuma, era un banc, un tip vede o gagică la bar, „tu, dacă-ți dau un milion de euro te arzi cu mine?”. Aia zice „dom’le, pentru suma asta, da”. „Dar pentru două ciocolăți și-o bere?”, „Bă, drept cine mă iei, o curvă oarecare?” – „Asta stabilisem deja, acum doar negociam prețul”.

Așa și cu infracționalitatea poporului român. Am stabilit-o de mult, de foarte mult timp, când am decis să ne umplem de paznici, uși de fier, bodyguarzi și scheme. Acum doar negociem cât de infractori să fim și care-i prețul pe care vrem să-l plătim pentru asta.

Și nu, în ciuda filmelor și poveștilor din cărți, să fii infractor, escroc, să fii ăla care o duce mai bine făcând rău altora n-a fost niciodată o strategie bună. Niciodată.

Share links: | | Din aceeași serie au mai apărut: |

© 2020 Ovidiu Eftimie. All rights reserved.

Theme by Anders Norén.