Ovidiu Eftimie

Cartierul General

Menu Close

Nu știu ce s-a întâmplat, s-a alterat Carbonul

Altered Carbon este un serial SF – producție originală Netflix, realizat după cartea cu același nume (de fapt o serie de cărți) care a luat și un premiu Philip K. Dick.

Acuma, nu știu cum e cartea, din ce mi-am dat seama e ceva foarte interesant, dar serialul pare varză în linia „Bright(2017)”, adică pare făcut de un algoritm. Premiza a mișto, în viitor oamenii au găsit o modalitate să-și facă back-up la conștiință pe un dispozitiv ce-l au implantat în gât, între vertrebre. Așa că, dacă mori, pot să ia aia și s-o pună în alt corp și să-ți continui „viața”. Cei mai bogați dintre bogați își fac back-up la toată unitatea pe un satelit, ceea ce înseamnă că supraviețuiesc și dacă li se distruge dispozitivul ăla.

Așa că Laurens Bancroft, un super-bogat din viitor care a trăit câteva sute de ani, decide să scoată din pușcărie un fost terorist/criminal de război/super-soldat și să-l pună în trupul iubitului unei polițiste care-l enerva pentru a descoperi cine l-a împușcat în urmă cu câteva zile. Că l-a omorât destul de complet, adică i-a distrus și unitatea de stocare și el nu-și aduce aminte ultimele 48 de ore înainte de moarte (back-ul la satelit se face o dată la două zile).

Și, pe lângă conceptele astea super-mișto are și multe secvențe extrem de tâmpite și plictisitoare, și încă n-am reușit să-mi dau seama dacă așa e scenariul sau pur și simplu actorii sunt foarte slabi. De exemplu, personajul principal, Takeshi Kovacs, e interpretat de Joel Kinnaman, un tip foarte de treabă, dar cu charisma unui bidon turtit. Omul a reușit să fie uitabil în Robocop (2014) și neinteresant în Suicide Squad. Pe de altă parte are un corp de Adonis și și-l arată des, presupun că partea asta bucură jumătate din public. Dar nu-ți pasă de el. La fel cum nu-mi pasă nici de tipa care a încercat primele trei episoade să-l călărească, o polițistă extrem de incompetentă care teoretic ar fi sexi dacă nu orice ar face ar fi tâmpenii. Femeia ascultă de șeful ei doar amenințată și și atunci își face treaba cam fără chef. Există și un „the token black guy” care în primele episoade tot ce face e să amenințe lumea și să ia bătaie pentru ca în următoarea scenă să amenințe din nou ca și cum ar fi capabil să iasă din vreo situație fără să aibă botul spart.

Cel mai simpatic personaj pare să fie un hotel care are un AI propriu ce se materializează sub forma lui Edgar Alan Poe. Există și un sindicat al AI-urilor, o civilizație străveche ce a dat omenirii de acum tehnologia asta cu stocat conștiința, distracții speciale pentru super-bogații care au trăit sute de ani și le-au văzut pe toate (de exemplu organizează lupte până la moarte între doi soți, că la final cel care moare primește un corp nou), torturi în mediul virtual, vindecări la cap în mediul virtual, de toate.

Un univers superb, interesant, cu efecte speciale fără cusur, condimentat cu momente de prostie uluitoare, ce lasă impresia că e un serial de-ăla de duzină de Scy-fy. Faza e că nu m-a prins suficient cât să vreau să-l văd dintr-o bucată și pare, mai degrabă, genul de serial pe care îl pun când vreau să adorm, așa cum am făcut cu ShadowHunters. Bine, măcar ăla nu avea pretenții de „blade runner the series” ca ăsta.

Share links: | | Din aceeași serie au mai apărut: |

© 2020 Ovidiu Eftimie. All rights reserved.

Theme by Anders Norén.