Star Wars – The Last Jedi: Chewbacca e vegan acum

Star Wars – The Last Jedi este un remake mai dibaci decât predecesorul al unui episod mai vechi din serialul de cinema Star Wars. De data asta s-a făcut un fel de „Empire Strikes Back” mai bine camuflat într-un film original. Care nu-i chiar așa de rău, depinde cu ce așteptări mergi acolo.

Eu am mers știind că este vorba de o reclamă la jucării și mi-am propus un test înainte. Dacă mă enervează Rey, unul din personajele principale, înseamnă că încă îmi pasă. Dar nu m-a enervat, aproape deloc. Daisy Ridley aduce în rolul ei talentul actoricesc binecunoscut, stând cu gura deschisă 99% din film. În timpul turnării acestui episod, tânăra actriță a înghițit peste 600 de muște, ceea ce o aduce în gala marilor actori de Hollywood pe locul unu, devansând-o pe talentata Kristen Stewart. Dar Rey nu e personajul principal în acest film și asta e bine.

Singura secvență din „The Last Jedi” în care Rey ține gura închisă

Pe parcurs mi-am dat seama că regizorul și scenaristul Rian Johnson chiar a dorit, inițial, să facă un film bun și cred că scenariul pentru el era unul decent, de 90 de minute. Apoi s-a dus cu el în camera cu roboții de marketing ce conduc compania și ăia i-au mai adăugat o oră de „concepte”, „principii” și „marketing research”.

Așa că, pentru că studiile de marketing spun că trebuie să avem femei puternice în filme avem parte nu de una ci de trei femei care țin în mâinile lor destinele rebeliunii, una mai proastă și mai senilă ca cealaltă, că așa se întâmplă când bagi feminism la vrac în scenariu. Aparent e o boală la Hollywood, după ce au ținut să demonstreze cu Ghostbusters că femeile nu au umor, cu Wonder Woman că o societate compusă numai din femei va fi una înapoiată care încă mai umblă cu cal și suliță, acum avem parte de un război condus numai de femei și aproape tot ce se întâmplă acolo e vina lor. Din motive de nostalgie nu pot fi prea dur cu răposata Carrie Fisher, dar aici aduce o alură de mamaie atât de puternică în univers încât te aștepți ca în fiecare scenă să aibă o tavă cu prăjiturele de casă și cafele. Mai avem o mamaie cu nas mare al cărui singur scop e să dea din cap și să zică ceva de genul „Aoleu, păcatele mele” și bijuteria de pe coroană, viceamiralul Holdo, o tipă care reușește să se comporte exact cum nu te-ai aștepta de la un lider: îți trădează proprii oameni, nu face nicio decizie curajoasă și-și dă seama că are o armă după ce și-a omorât prin incompentență aproape 90% din subalteni. În plus, poate mi s-a părut doar mie, era îmbrăcată ca și cum ar fi venit la o petrecere de seară.

Pentru că The First Order trebuie să se bată cu acest trio de bunicuțe senile, nici liderul armatei de la ei, generalul Hux (tradus în română poate inspirat, poate dintr-o fericită greșeală, Chix) este la fel de tâmpit, de-a dreptul comic. Tot la el în gașcă întânim și pe căpitanul Phasma, și am râs de fiecare dată când am văzut-o pe ecran că știu interviurile cu actrița în care i se spunea că rolul ei este despre „empowering women”. A luat-o pe coajă ca în Force Awakens, tot penibil.

Cred că regizorul s-a prins în ce capcană l-a băgat JJ Abrahms cu Rey și a tratat problemea cu indiferență, concentrându-se pe ce poate să facă. Pentru cine nu știe, Rey este cel mai puternic Jedi care a existat vreodată, în TFA l-a spart pe ăla rău când a pus prima oară mâna pe sabie, acum îl face și pe Luke la bătaie, dacă vrea, așa că nimănui nu-i pasă în continuare. Personajul este invulnerabil, deci nu mai are nicio miză. În schimb, celelalte personaje, cele cu care se mai poate face ceva, evoluează interesant, au treabă de făcut, devin mai simpatice decât în episodul 7. Finn are un arc interesant și începe să pară un personaj real, acum are parte și de un partener, o asiatică ce reușește să existe cu logică în film, nu doar ca să vindem bilete și la chinezi. Poe nu e doar un pilot, se transformă într-un adevărat rebel, cu inițiativă, tupeu, curaj, pasiune, inteligență, de-alea. Până și BB-8 e mai digerabil, deși e tot un fel de deus-ex (mai nou acceptă fise). Rolul de Lando Calrissian în acest film este asumat de Benicio del Toro și cele câteva scene cu el sunt excelente, mare parte și din cauza actorului, care poate fi interesant și dacă stă degeaba. A, și Chewbacca devine vegan, pentru că studiile de marketing au arătat că e ok să faci așa ceva.

S-a renunțat la scenele penibile în care stormtrooperii sunt complet incompetenți și pot fi omorâți cu orice. Efectele speciale sunt fără cusur, 3D-ul este inutil ca în majoritatea filmelor din ultima vreme, muzica e tot John Williams, povestea, acolo unde e, e antrenantă. Emo-ul care-l interpretează pe noul Vader a devenit și el interesant, personajul nu mai e plat, are ceva dimensiuni și supărări.

Fără bagajul lăsat prin casă de „Original Trilogy”, filmul ăsta ar fi putut fi o altă aventură în universul Star Wars, una simpatică. Dar Rian Johnson a avut de lucru mult de tot să scape de toate bagajele. Aceeași problemă a avut-o și JJ și George Lucas: lumea nu vrea neapărat un Star Wars nou ci același Star Wars vechi repetat la nesfârșit, cu aceeași actori dacă se poate. Și nu se poate. A reperat cât a putut imagini din „Empire Strikes Back”, a repetat idei (practic filmul nu prea aduce nimic nou), dar mesajul final e că trebuie să renunțăm la mai toate nostalgiile pentru vechiul SW. Mi-a plăcut și scena de bătaie cu săbii laser din birou de la Snoke, e chiar o scenă de bătaie, aproape ciomăgeală, deși erau suficienți Jedi și bodyguarzi similari Jedi prin încăpere, nu se folosește forța aproape deloc.

Am o bănuială, roboții de la marketing sunt imuni la ironie, și am bănuiala că Johnson a făcut din bătălia finală o parodie la Star Wars, într-un film Star Wars, doar ca să ne mai arate încă o dată că ăsta nu mai este vechiul Star Wars, și nu s-au prins. Serialul ăsta cinematografic, că asta este acum, va fi altceva în anii următori, ceva pentru noua generație, cu discuții care interesează pe noua generație și cu teme pentru ei. În următorul, probabil, nu vom mai recunoaște nimic din vechiu SW în afară de jucării.

Merită văzut? Păi e un Star Wars, război printre stele, popcorn-movie. E genul de film pe care l-aș fi văzut potrivit de lansat vara, când vrei să te distrezi. Dacă te interesează genul ăsta de filme, e un solid 7,5/10.

Salut, cea de-a doua carte a mea, Bacalaureat, a apărut deja prin librării. O găsești online la Emag, Nemira, Cărturești sau Libris.

4 thoughts on “Star Wars – The Last Jedi: Chewbacca e vegan acum

  1. Dorin

    Păi eu văd că ți-a păsat, că ai scris ceva pe subiect. Altfel, abia aștept să-l aducă HBO sau Netflix.

    Reply
  2. fur

    perfecta recenzia, pertinenta si exact pe gandurile mele. daca o sa citesti sectiunea Trivia de pe Imdb o sa afli multe chestii interesante, ba chiar se explica partea cu feminismul – s-a implicat Carrie Fisher la scrierea scenariului 🙂 Oricum, un film pentru care a meritat sa astept un an, nu a dezamagit deloc, mai ales efectele speciale au fost incredibile. La noi, la Iasi, la cinema s-a aplaudat la final! Toate cele bune.

    Reply
  3. forbyfor

    SW nu mai e ce a fost, trist. Atata potential risipit… Apropo de efecte speciale: arde casa, adevarat, dar vezi ce flacari frumoase?

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *