Solenoid și problema re-iterării discursului post-modernist

Problemă topos-ului discursului teoretic în actuala (in-)stază epistemică, zisă post-modernă, re-prezintă (în fapt) o… falsă problemă. A-percepția (vizăm aici o ocultare a re-ului, marca repetiției, constitutiv oricărei simple percepții), subiectului pro-pus aici ar trebui să (ne) facă vizibilă absența ași, într-adevăr, e vorba aici de a face vizibilă o (așa-zisă) absența, întrucât, ne grăbim să precizăm, e vorba de o “prezenta” a unei Absențe -; “materia fizica” (vizibilă) este întotdeauna învăluită de o “forma meta-fizica” (în-vizibilă), imanență reprezentând întotdeauna o epifanie a unei transcendenței discursului teoretic dintre “jucariile” acestor vremuri “de pe urma” -; anticipând, problemă topos-ului revine la una a u-topos-ului (utopia discursului teoretic).

Post-modernitatea își târăște zilele asimilând ne-diferențiat (o epocă a maximei în-diferențe, deci) orice re(petiție) pe care îl (o) revendică orice simplă percepție (imanentă, deci) -; ocultarea re-ului ține însă acum exclusiv de… actul perceptiv ain-diferență (ocultarea) oricărei re-iterari duce, însă, tocmai la experimentarea maximei diferențe dintre imanență și transcendență). O asemenea (luare de) atitudine transpare din statutul (decăzut al) lucrurilor, care și-au pierdut deja con-sistenta (să ne gândim doar la faptul că acest “con” presupune o alătur(i)-are, ceea ce în-diferență acestor vremuri nu comportă ) (de-)venind că simple imagini (epifanii). Dacă într-adevăr imaginile (lucrurilor) (ne) vin că și epifanii , nu înseamnă însă că ele se substituie lucrurilor amaxima indiferentă implică, deci, și o maximă con-fuzi(un)ei , doar că, în (în-)actuală paradigma epistemica, imaginea a “devorat” tot ceea ce o precede din punct de vedere (până și) logic, și și-a a-loc-at (e vorba însă, mai degrabă ,de o dis-loc-are) un stătut pe care odinioară areminiscente (râgâieli?) ale “stomacului” postmoderni îl aveau Ideile (nu vizăm aici nicidecum statutul platonician al acestora).

mircea-cartarescu

Ontologic!

Ideile sunt privite azi drept un simplu “subterfugiu” (concretizat sub formă discursului teoretic) al filosofului prin care imaginile (perceptive) sunt dedublate (în mod inutil-criteriile de eficacitate sunt la mare preț azi) prin ceva … (de această data) a-perceptiv (înțeles aici că și analogon al transcendentului). Se pare că e greu de înțeles că nu e vorba aici de o dedublare, întrucât nu există nici o distanță între Idee (în calitatea ei de schema formală) și imagine, căci imaginea reprezintă întotdeauna efectul “umplerii” schemei formale (Idei). Stază schematică (pre-figuratoare) se actualizează întotdeauna că meta-stază (con-)figurată aposmodernitatea a ocultat însă con-ul (presu-)pus de orice (invocare de) imaginei. Azi există doar imagini, astfel că angajarea oricărei Idei, zic “galagiosii” acestor vremuri, reprezintă doar o eschivare de la a privi “frontal” (spun ei) lucrurile areduse (doar) la imaginii. Problemă de semnalat aici e faptul că reprezentanții acestor (“de pe urma”) vremuri își îndreaptă discursul împotrivă a ceva cu totul … în-existent (pentru că nu putem spune că imaginea pe care și-o fac ei despre predecesorii lor ar avea existența) Pentru că nu se constată existența (doar a) imaginilor, nu spune nimeni că Ideile există, ci doar că ele sunt: Ideea este, dar nu există. Pentru a sesiză, însă, acest aspect , e necesară angajarea diferenței ontologice (ceva de ne-acceptat în postmodernitate).

Ocultarea diferenței ontologice are, astfel, consecințe în-imagin(e)-abile (și, tocmai de aceea, imposibil de sesizat) pentru “jucausii” postmoderni(-tații), și anume tocmai in problemă topos-ului teoriei în această epocă. Pentru că esența unei veritabile atitudini teoretice se definește tocmai prin des-prinderea noastră de imagini, de lucrurile “naturale” , și, în consecință, re-plierea noastră din ontic în ontologic , ceea ce presupune (întotdeauna) o “autonomie” a Ideilor (formelor) în raport cu actualizarea lor naturală. Această “desprindere” (abstragere, în fond , una în măsură să conducă la producerea abstracțiilor în valoare teoretică) presupune “separarea” (abstragerea) “formei” ideale din “materia” naturală a lucrurilor. Sinoptică pe care și-o propun ,însă, “teoreticienii” (sic!) acestor vremuri nu comportă, tocmai datorită ocultării acestui aspect, nici un topos pentru atitudinea (cu adevărat) teoretică . Pretinsă filosofie a acestor vremuri se aliază, astfel, unei atitudini caracteristice, mai degrabă, “simtului comun” -; cu toate că filosofia s-a constituit întotdeauna că o alter-nativă a acestuia.

Atitudinea cu adevărat teoretică, ce presupune, cum am mai spus, tocmai abstragerea, des-prinderea noastră de imagini (“lucrurile naturale”) nu comportă nici un fel de con-cesii (alăturări) simțului comun. Și tocmai pe exigențele “simtului comun” se pliază cel mai bine discursul postmodern -; să ne gândim doar la tirajele și largă răspândire de care se bucură azi cărțile reprezentanților acestor vremuri, comparativ cu “circuitul inchis”al răspândirii marilor creații teoretice de până acum. Avem de-a face aici cu un discurs hibrid, unul care (în necunoștință de cauza -; trebuie precizat) se ridica tocmai împotriva a ceea ce poate produce abstracțiile cu valoare teoretică.

Dealtfel, demersul prin care încearcă ei dis-loc-area teoriei (în sensul ei originar) este oricum inutil, pentru că atitudinea teoretică nu și-a revendicat niciodată un topos al sau în “cetate”. Filosoful, cel mai în măsură să se desprindă de imagini și să angajeze astfel un discurs teoretic, a fost întotdeauna ne-la-locul-lui, pentru că a filosofa presupune întotdeauna situarea în acel punct din care poți vedea toate lucrurile cu putință. Un asemenea punct de vedere nu mai poate fi însă unul dintre locuri. Punctul nu are dimensiuni, astfel că filosoful rămâne un personaj fără ”loc” -; ou topon -; o ființă u-topică adică. E vorba aici de o exigență constitutivă oricărei atitudini teoretice. Postmodernitatea se află, astfel, în situația (cel puțin comică) de a dis-loc-a un personaj prin excelentă ne-locului, ceea ce ne face martorii unei paradoxale (în același timp, hilare) situații: postmodernitatea (vremurile de pe ) își atitudinii tocmai de la demersul prin care se vrea dis-loc-area ceva ( mult chiar, ceva prin definiție) dis-loc-at ( unei ante-rioritati): “sur-venirea” -venitului într-o post-erioara prin definiție acea () de pe… urma”i -; exercițiul postmodern prin excelență.

O carte pe care o recomand călduros să o cumpărați.

Salut, cea de-a doua carte a mea, Bacalaureat, a apărut deja prin librării. O găsești online la Emag, Nemira, Cărturești sau Libris.

20 thoughts on “Solenoid și problema re-iterării discursului post-modernist

  1. AI_core

    exact așa gândesc și eu!
    bine, nu întru totul exact, pe ici pe colo aș fi folosit niște sinonime.

    Reply
  2. Florin

    Asta se întampla când forma e mai importantă decat continutul. Sa scriem ca sa facem paradă complicatei Limbi Române.

    Reply
  3. Dorin

    Text: context pretext subtext! Când înțelegi că adjudecarea poziției de analist îți oferă contrapunerea justă a existenței ca creator, când îți asumi aplicarea re-ului – reificare, transformarea în lucru, în material, deci, în momentul acela reușești să pătrunzi adâncimile profunde, încărcate de logos, topos, ambele legate prin transcederea din material în spiritual.

    Teoria e perfectibilă, ca orice teorie, totuși.

    Reply
  4. K.

    Io am luat The Carte. Am dat-o cadeaux. La teorie 80cista, recomand C.Mușat. Zice ca literatura nu e decat o claie de clișee, iar noutatea ar fi dată de lipirea clișeelor altfel decât până atunci. De unde și abundența de cursuri de scriere creativa…

    Reply
  5. CID

    Tot ce ai scris tu mai sus,un mare clasic rus (nu-mi amintesc numele)a sintetizat in felul urmator:
    “Sunt carti care-mi plac si sunt carti care nu-mi plac,alt criteriu de evaluare nu am.”

    Reply
  6. adi

    Ba, io zic ca daca vrei sa futi minore-adolescente poti sa te dai pretios si sa iei cartea asta. Pana la urma futi ce cumperi: maculatura.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *