Ovidiu Eftimie

Cartierul General

Menu Close

În social media e chiar legea bișnițarilor

Deci atrag atenția că topul realizat de Zelist Monitor, cu cele mai virale articole de internet ar fi greșit. Zic eu, un pulache, cel mai viral om din România. Cu cifre, rețineți chestia asta, cu cifre. Pentru repetenți: ăia din clasele superioare pe care ai fi putut să-i bați fizic dar, până la urmă, când s-a terminat liceul, a trebuit să accepți comanda prin UBER și să fii UBER umil, pentru că prin taxi iei doar muie.

Zilnic mă uit pe ele mai virale prostii de pe internet. Știu când sunt alții care fac chestii mai tari ca mine, știu ce e „trending” știu ce nu merge. Nu intru în glume cu „Ziua Isabelei” că nu sunt căcat, știi de ce? Că e copil, regulile jocuului spun să nu intri pe copii, nu suntem toți Măruțe. Văd topul cu cele mai viralizate bloguri, unele dintre ălea care le știu virale nu sunt acolo.

Nu vorbesc de mine.

Eu nu sunt pigmeu să ignor concurența că aș ajunge să aștept salariul câte 3 luni. Sau banii din contracte. Sau orice. Deci concurența, știu care e, care cum umblă, unde apare, care sunt articolele virale. Și văd topul ăla.

Și lipsesc niște persoane pe care eu le știu ca virale. Și spun despre asta. Și aflu de la patronu de la Zelist că poate sunt arogant. Poate spun astea că sunt Eftimie. Dar eu nu sunt arogant că sunt Eftimie, mama nu m-a căcat deștept și nu am primit niciodată nimic pe baza numelui meu. Ba, mai mult, prietenii mei știu, dar voi nu sunteți prietenii mei, plătesc căcaturi în care aș putea intra gratis pentru că patronul sau directorul este un prieten vechi din copilărie. Ei știu, voi nu știți.

Revenind la virale, deci în topul de 2015 nu este articolul de pe blogul Adrianei Șandru, ăla cu sute de mii de unici, ăla super-share-uit, ăla în care o dojenește pe Mihaela Rădulescu că nu e ok să faci o femeie grasă când tu ești o curvă penală? (Adriana nu a spus de mamaie Rădulescu că ar fi curvă, și nici eu. Cred doar că e curvă, în sensul în care s-a futut doar cu băieți cu bani pentru banii lor și succes mediocru). Deci ăla, articolul ăla care a lansat-o pe Adriana în blogosferă și într-o lume de labagii care o apreciază la maxim pentru calitatea scriiturii?

Deși, între noi fie vorba Adriana, când spuneam la podcast de pișcotarii care spun de orice film că e ok și lăudau Fantastic Four, la tine ne refeream. Oamenii care o să se uite la filme nu vor aprecia părerea ta. Fantastic Four e nașpa, dar aici era o discuție de oameni maturi care nu încearcă să agațe pe internet să mototolească fete la mnioașcă, deci poate de-aia am fost obiectivi. Transmite salutări fanilor tăi, te pup.

Dar, Adriana Șandru este virală și nu apare în topul ăla. Și nu apar nici alții. Blogări. Și zic că astfel acel top nu este relevant și ăsta este motivul pentru care cineva nu ar trebui să folosească Zelist Motitor și sunt contrat de la patronul de la Zelist, care mă ia cu dacă părerea mea ar trebui să conteze doar pentru că sunt Eftimie.

Păi e simplu: nu contează părerea mea că sunt Eftimie, contează părerea mea că eu am bătut recorduri în social media asta de româneți. De la cel mai viral site pe internet până la cele mai virale texte pe internet inclusiv pe metricele Zelist, e un bulangiu de care trebuie să asculți. Eu nu am fost angajat nicăieri pe pile, eu am fost angajat pe fapte. Jobul meu actual e obținut prin concurs, teste și perioadă de probă. Am adus plusvaloare în jobul meu, de-aia încă lucrez acolo și nu am fost dat afară să ajung redactor șef adjunct la reviste fantomă și de-aia mi se reproșează căcaturi în munca mea pentru că ăia cu care lucrez știu ce pot și când o lălăi. Sunt singuri oameni care contează, colegii mei, că știu nivelul de excelență la care se lucrează și văd rezultatele în cifre. Și știu căcatul meu pe internetul ăsta.

În 2011 sau vreun an de genul ăsta, se scria în Academia Cațavencu cum a câștigat Roblogfestul un site de căcat care va muri peste câteva luni. Era vorba de PrinBrasov. Site-ul ăla încă există, cațavencii, și ei, vreo câteva sute. Trei reviste, 14 site-uri, că dacă faci brand cu banii altora, brandul e la ei. Diferență de nivel. Brandul PrinBrașov e la mine. Că eu nu am avut bani furați de la stat, a trebuit să fac din ai mei, n-am mieunat de mare valorea pierdută din afaceril mele cu pușcăriași. Altă treabă, altă zonă.

Vă mai pot da zeci de exemple de articole virale de bloguri care au făcut succes pe internet în perioada aia. Care nu sunt în topul ăla.

Dar social media e condusă de bișnițari. Cristian Manafu, e un tip care mi-a spus prin 2012 că în Brașov sunt 500.000 de conturi de facebook și i-am atras atenția că nu sunt atâți oameni în Brașov. Câțiva ani mai târziu, pentru că nu l-a contrazis nimeni în impostura lui, a ajuns la un nivel de obrăznicie în care dă lecții despre cum și ce ar trebui spus pe internet. Uite aici un link în care dă sfaturi ca și cum s-ar pricepe la fenomenul ăsta.

Ca idee, cât de adormit în turnul tău de fildeș să fii să crezi că este ok să iei la șuturi un prieten de-al meu pentru o răutate și să nu crezi că o să-ți dau un șut în șapcă? Mai ales când te pronunți pe glume pe internet, îmi permit să spun că sunt o oarecare autoritate în domeniu, îți permiți tu? Care nu ești o autoritate în domeniul SM? L-am pișat în gură pe avocatul Naciu, șeful la hateri pe internet, un lache pansat care încă crede că eu am 10 clase. Că ăla era un piticol umil. Dar nu îndrăznesc să spun ce glume sunt bune sau proaste, când voi stăteați genunchi îi luam apărarea lui Miki Haș, n-am văzut pe niciunul din voi, lingăilor. Când era bine, toți erați prieni. În domeniul meu, pe care îl cunosc, nu critic.

Dar în umor e ok, că e o chestie e opinie, dar în Social Media, unde orice impostor pretinde că face valoare, e grav. Oamenii ăștia ar trebui să se raporteze la niște cifre reale. Topul Zelist este firav și sărăcuț (și să nu ne aducem aminte de zeci de blogări importanți care au blocat accesul softului lor din cauza clasamentului) iar opiniile Manafului sunt, uimitor, necontrazise. Un om care nu știe nici social media și nici umor are obrăznicia să-și dea cu părerea despre amândouă. Un refuzat de bloguri face topuri de bloguri și apoi mă contrazice.

Eu nu cumpăr de la bișnițari, și orice om după câteva țepe nu mai cumpără de la ei. E o etapă în maturizare.

Maine dimineață eu trebuie să scriu un text care trebuie să fie viral. Pentru că sunt plătit pentru asta, pentru că am mai făcut-o. Aș vrea să mă contrazică în comentarii doar cetățenii care au mai făcut același lucru. Restul, muie, știți că urmează, nu?

Share links: |

© 2019 Ovidiu Eftimie. All rights reserved.

Theme by Anders Norén.