Ovidiu Eftimie

Cartierul General

Menu Close

Senilitatea de la Institutul de Lingvistică a atins cote remarcabile

Dacă s-ar face un concurs de senilitate, Augustin Zegrean de la CCR, campionul țării și multiplu medaliat internațional la această disciplină, ar fi spulberat de oamenii de la Institutul de Lingvistică Iorgu Iordan – Al Rosetti. Misiunea acestei șușanele finanțată de stat este să scrie dicționarul limbii române (au ajuns deja la nivelul lui 1990 cu definițiile, onania nu mai e deviație sexuală și penticostalul nu e doar un tip care în urma rugăciunilor dă în epilepsie) și să păzească limba română într-o încremenire imbecilă.

Este epic exemplul cu sensul cuvântului locație. Unul din cârnații de-acolo a uitat să noteze într-un dicționar sensul logic, ăla de „loc bine determinat în spațiu” și au păstrat doar sensul ăla cu închiriatul. Drept urmare, trei generații de retardați au corectat non-stop pe toată lumea că locație nu se referă la un loc. Asta deși cuvintele compuse, gen radiolocație, ecolocație sau hidrolocație se referă la loc. În loc să admită că au greșit au perpetuat prostia până în 2009.

Recent, adunătura asta de putreziți a prezentat un raport cu privire la limba ce se vorbește pe la televizor. Pe lângă chestiile logice, de gramatică, punctuație și pronunție, găsesc, în continuare, tâmpenii la care nu vor să renunțe nici morți (cumva presupun că în comisia de pază a limbii române se află și câțiva oameni morți). De exemplu, neapărat când spui blocuri turn trebuie să scrii blocuri-turn. Dar asta nici măcar nu e deranjant, altele sunt enervante de-a dreptul. Avem așa:

„în bikini” – pronunțat în două silabe: [bi / chini], cu -i final asilabic (Antena
1, 8.III) – corect: [bi-chi-ni];
„[fest-food]” (Kanal D, 1.III) – corect: [fast-food];
„[jacuzi]” (Pro TV, 2.III) – corect: [ğacuzi];

Pentru că românizarea unui cuvânt străin se pedepsește cu foc și pucioasă. Dar cel mai mult m-a enervat asta:

„în urmă cu optisprezece ani” (Prima TV, 18.III), corect – optsprezece;
„suntem după [doișpe] noaptea” (Prima TV, 3.III), corect – douăsprezece;
„am accesat la [șaișcinci] la sută” (România TV, 1.III), corect – șaizeci și
cinci;
„[treișpe] mii cinci sute [șapteșpatru]” (România TV, 2.III), corect –
treisprezece mii cinci sute șaptezeci și patru.

Numai pentru asta le-aș tăia finanțarea un an. Pentru că tâmpiții viețuiesc în mintea lor tot în secolul XIX sau cât o fi când au decis că trebuie spus fix așa cam cum spun francezii 82 (quatre vingt deux). Pentru că, dacă e să luăm ceva din franceză, e să luăm doar lucrurile rele. Întâmplător, să tot fie un secol de când românii care nu-s academicieni, deci nu-s totalmente cretini, folosesc șaișpe, șaișcinci și alte cuvinte similare. Limba evoluează, nu stă pe loc. Dacă ar fi după capul cretinilor ăștia am vorbi în continuare latină. Întrebarea pe care ar trebui să și-o pună oligofrenii de-acolo este dacă e util să adoptăm aceste prescurtări în limba română.

Dar este aproape imposibil pentru că la noi în limbă chiar și știința ce se ocupă cu sensul, comunicarea și alte căcaturi similare se numește și semiotică și semiologie. Ăia care țin sus și tare cu semiologia sunt pe la Cluj, ceea ce explică doar parțial de ce sunt bătuți în cap. Mai mult, celălalt sens al cuvântului semiologie se referă la o disciplină medicală. Și se predă în aceeași universitate. Deci, dacă nici la astea de bază nu s-au putut înțelege (sensul semiologie pentru semiotică vine tot din franceză, ca toate relele – nil mirari) e clar cam cât de dificil este să se ocupe de chestii noi, de prin secolul ăsta.

Eu tot visez ca putorile ăstea să funcționeze ca ăia de la Oxford Dictionary, să introducă în limba română anual niște cuvinte noi, dacă tot le folosește lumea. La ei, de exemplu, troll are și sensul de bulangiu care scrie pe internet doar să enerveze lumea, la noi doar de „gnom zburdalnic, care trăiește în munți sau în păduri, întruchipând forțele rele ale naturii”. Deși deja de ani buni se folosește trol și cu al doilea sens din engleză.

Probabil, dacă cineva nu se duce cu pastilele de cap la Institutul ăla cu două nume, peste 10 ani rapoartele lor nu or să mai fie înțelese de nimeni fără note de subsol, or să fie ca scrisoarea lui Neacșu de la Câmpulung. „I pak, dau de știre că se pronunță treisprezece”.

Share links: | | Din aceeași serie au mai apărut: |

© 2020 Ovidiu Eftimie. All rights reserved.

Theme by Anders Norén.