Ovidiu Eftimie

Cartierul General

Menu Close

„S-a pierdut”

Nicolae Steinhardt a fost un gagiu foarte interesant, doctor în drept constituțional, a fost oprimat prima dată că era evreu, de către precomuniști, apoi că e intelectual, de către comuniști. A fost arestat în 1958 în lotul „Noica-Pillat” și, pentru că n-a vrut să toarne pe nimeni, a fost condamnat la vre 12 ani de muncă silnică. Aparent în aceeași perioadă pe subiect și un anume filosof Mihai Șora, care n-a fost condamnat la nimic.

Îm fine, ajuns la Jilava, Steinhardt îl descoperă pe Dumnezeu, se botează creștin și se apucă să-și scrie „testamentul literar”, ceea ce noi știm sub numele de „Jurnalul Fericirii”. Cică e foarte tare cartea. Într-un fel NS e Soljenițân al nostru, doar că nu cu un PR atât de bun. Securiștii îi confiscă odată cartea, prin ’72, i-o dau înapoi prin 75, el mai scrie la ea, dar i-o confiscă securiștii din nou, în ’84. Bucăți din ea erau citite pe la Europa Liberă, pe vremea când radio-ul CIA nu angaja tot felul de bețivi porno. Simțind că i se apropie sfârșitul, încredințează un manuscris definitiv lui Virgil Ciomoș, un filosof clujean, actualmente prof pe la UBB.

Filosoful Virgil Ciomoș lămurește, totuși, dispariția versiunii secunde a Jurnalului, într-un interviu cuprins în volumul “Convorbiri despre N. Steinhardt”: alături de prima versiune, aceasta i-a fost înmânată de către Nicu Steinhardt în plicuri sigilate. După Revoluție, în 1991, editura Dacia din Cluj a publicat prima versiune (cea confiscată de Securitate), iar editura Humanitas ar fi trebuit să publice, în același timp, a doua variantă. Dar asta nu s-a mai întâmplat. Virgil Ciomoş spune că Humanitas a pierdut acel manuscris.

Nicu a refuzat să-și toarne prietenii

Humanitas e a filosofului Gabriel Liiceanu, că așa-s filosofii, adânc băgați peste tot. Aparent există și o a treia variantă a manuscrisului, ceea ce dovedește că, în ciuda României, omul ăla voia să scrie o carte. N-a apucat săracul zilele noastre, să-i mai ia și Nicolae Manolescu 2% din încasările pe cărți, să susțină pe scriitorașii aflați în libertate, ăia care scriu câte două-trei biografii ale lui Fuego.

Share links: |

© 2019 Ovidiu Eftimie. All rights reserved.

Theme by Anders Norén.