Ovidiu Eftimie

Cartierul General

Menu Close

Romanian Spider-Sense

Nu mi-a plăcut niciodată Spiderman în mod deosebit, mi se pare că personajul este făcut de cineva care nu cunoaște adolescenții sau nu a călcat niciodată print-un liceu, sau nu a văzut oameni. Un tânăr frumos, Peter Parker, bun la școală, aproape un geniu, dobândește și puteri paranormale din greșeală, nu că le căuta intenționat și, odată cu ele, un corp de Adonis pe lângă fața relativ OK. De-aici încolo omul trăiește drama e de a fi super-perfect și este mai tot timpul mâhnit că nu poate să-și împartă viața între a fi super-bun la bătaie, super-bun la pat și a alege între ce minore super-sexi să ardă.

Dar Spiderman este foarte popular în SUA și, prin osmoză culturală, aparet foarte popular și în restul planetei că nu doar acolo sunt adulți cu creiere de 8-9 ani. Așa că deja s-a ajuns la al 6-lea film oficial din serie, pentru că sunt mai multe (înainte de ’89 am văzut la cinema un Spiderman cu un tip ce semăna cu Patrick Duffy- Bobby din Dallas). Ultimul film este uluitor de prost, nu doar că Spiderman este complet retardat ci și oamenii din jurul lui suferă de astfel de probleme. Când, pe la jumătatea filmului una din fetele care se învârt prin cercul lui social a zis că nu vrea să se uite la sula aia numită „Washington Monument” că nu vrea să aprecieze ceva construit cu sclavi, am renunțat complet să mai urmăresc și m-am dus să fumez. Cancerul de la țigări este preferabil unui cancer de genul ăsta. Înțeleg că filmele cu super-eroi funcționează pe principiul „suspension of disbelierf”, că într-adevăr nu te poți cățăra pe tavan, dar asta nu înseamnă că în restul timpului oamenii să se comporte cu logica unui copil de 5 ani. Chiar prima scenă din film este cu o echipă de muncitori care află de la o femeie ce vine înconjurată de 7 homosexuali în costum că nu mai are voie să adune gunoaie de pe jos după dezastrul lăsat de Avengeri prin oraș. Nu tu o legitimație, nu tu informare scrisă, nu preaviz, pur și simplu a zis o cucoană asta. Și de-aici încolo totul e cam la fel.

Dar nu despre cât de prost este Spiderman Homecoming voiam să vorbesc ci despre una din super-puterile lui Spiderman, adică „spider-sense”, o chestie tot mai puțin folosită în filmele cu el, pentru că presupune folosirea creierului iar Peter-Parkerii devin tot mai lipsiți de acest organ. Spider-Sense este un simț special care-i dă eroului puterea de a simți pericolul. „My spider-sense is tingling” este o expresie populară deja.

Am observat un simț similar printre mulți dintre conaționali, numai că românii nu simt când vine pericolul ci când se poate fura ceva. Să zicem, e iarnă, un tip își schimbă cauciucurile de vară cu cele de iarnă, alea de vară le ține în mașină până ajunge acasă să le pună în beci și se duce la muncă. Apare un coleg, un om mai în vârstă, genul de tip căruia i se zice „nea Cutare” și acesta, cu toată amabilitatea unui om căruia i te adresezi cu „nea” atrage atenția „bre, nu e bine să le lași în mașină, dacă le fură cineva?”

Ei bine, ăsta-i spider-sense-ul românesc, când ceva în capătul craniului te avertizează că e ceva de furat. Nea Cutare a observat că e ceva de furat, instinctul lui de român spunea „FURĂ, FURĂĂĂĂ”, dar s-a oprit la timp. Majoritatea românilor au acest instinct, unii se predau lui și fură direct, alții și-l înfrânează și se mulțumesc doar cu sfaturi. Poți vedea cel mai mult la oamenii care beau, pe măsură ce alcoolul îi face să lase garda jos le vine să fure ceva. Furatul este atât de banal încât e pus la loc de cinste în ADN-ul nostru național, dacii, poporul brav din care ne tragem, au fost atacați de romani nu că aveau ei averi, aur, miere de albine și vin bun, ci pentru că jefuiau constant forturile romane de la sudul Dunării, preferând zilele de salariu. Căpeteniile dace vedeau ceva de furat și spider-sense-ul se activa rapid. Majoritatea domnitorilor români au avut conflicte cu puterile din jur că furau din banii datorați stăpânirii, nu că aveau ei chef de independență sau alte scamatorii.

A, și mâine este un marș prin toată țara intitulat „Nu vrem să fim o nație de hoți”. Este o abordare particulară a unui subiect general, mesajul e să nu-i lăsăm pe „ăia” să fure, acum, doar pentru ei. În general, furatul, rămâne ok, de-aia când or să fie alegeri, o să-i alegem tot pe ăștia nu pe alde Cioloș și USR, că ăia-s proști. Și sunt proști. Dar, la fel ca și cel mai bogat român, între un prost și un hoț, preferăm hoțul. Dacă nu ar fi așa, PSD-PNL-ALDE-PMP-UDMR ar aduna, împreună, 10% din voturi.

Acum le zicem ălora să nu fure, cu „nea Cutare”, căruia îi sclipesc ochii când vede niște cauciucuri lăsate într-o mașină închisă, nu poată nimeni o discuție serioasă, educativă, în care să i se spună așa, lejer, „bă nene, tu observi că primul lucru care ți-a trecut prin minte este că alea pot fi furate? Nu înțelegi că ai o problemă?”. O să fim constant o nație de hoți cât nu purtăm această discuție om la om, cât nu recunoaștem această problemă națională și cât o dăm la general, „noi, ăia, alții”.

Share links: | | Din aceeași serie au mai apărut: |

© 2019 Ovidiu Eftimie. All rights reserved.

Theme by Anders Norén.