Ovidiu Eftimie

Cartierul General

Menu Close

România nu are mai de multișor locuri în spitale

Unul din șocurile resimțite recent, când cu incendiul de la Colectiv, a fost legat de faptul că nu erau locuri în spitale să primească toți răniții, aproape 180. Deși mobilizarea celor responsabili a fost exemplată, deși toată lumea a ajutat, locuri nu erau.

Pentru că locuri nu mai sunt de mult în spitale, cam de dinainte de filmul „Moartea domnului Lăzărescu”. Sigur, prost film, prost filmat, prost sunetul, proaste dialogurile, dar filmul ăla prezenta o situație reală. Iar filmul ăla e din 2005, după o poveste reală din 2001.

Și asta s-a întâmplat din două motive. Primul, e ceva mai subtil și mai de ansamblu. În 89 în Brașov existau vreo 15 cluburi sportive. Fiecare uzină avea unul, apoi mai erau municipalul, univerisitarul și altele. Și fiecare avea vreo 10 secții. Și fiecare club avea vreo câteva sute sau chiar mii de sportivi legitimați. Pe scurt, se făcea mai mult sport. Și, exact ca în sloganul ăla, sportul înseamnă sănătate. Toate cluburile alea au murit, acum mai sunt vreo trei, unul susținut de la buget, clubul de furat bani FC Brașov și, probabil, încă unul. Sport nu se mai face. Mergeți în gară să vedeți câți oameni au probleme la urcatul în tren. Mergeți la orice medic de familie să vedeți câți oameni se duc cu boli acolo. Și da, reacția statului a fost să bage programarea la medicul de familie închipuindu-și că vor veni mai puțin ipohondri. Păi ăia care au timp de frecat la medic au timp și de dat telefon înainte. Ăilalți care îți cară boala pe picioare nu au timp, și ăia sunt tot mai mulți. Și pentru că nu se duc la prevenție, ajung în spital.

În mod normal, fără incindente deosebite, e destul de greu să te internezi într-un spital din România că „nu sunt locuri”. Fără să fie un accident, fără să fie o nenorocire ca cea de vineri seara.

Apoi, pe lângă presiunea asta cu numărul de bolnavi și înrăutățirea generală a stării de sănătate a populație (suntem mult mai bolnavi ca acu 25 de ani) mai e și infrastructura. Bucureștiul a fost dezvoltat pentru vreo 2 milioane de locuitori, acum, cu periferiile rezidențiale cu tot, sunt vreo 3,5. În tot răstimpul ăsta nu s-a construit nimic în plus, nu s-a făcut un spital nou general, nu s-a făcut nimic. Bucureștiul a avut primar cretin după primar cretin. Cei care n-au fost cretini au furat. Ministerul Sănătății este o instituție care vorbește doar de bani: cum nu sunt. Pentru nimic, niciodată.

Închiderea spitalelor din era Boc nu a fost urmată de o strategie de dezvoltare. Aia avea un sens, unele spitale nu-și aveau rostul, deserveau o populație scăzută. Dar nu s-a pus nimic în loc. Doar s-au închis. Ca unul care-și dărâmă casa că e dărăpănată dar nu-și face una nouă și se întreabă, 10 ani mai târziu, de ce încă îi plouă în gură.

Despre asta, dar și altele, gen isteria cu educația, am vorbit pe la podcastul de săptămâna asta.

Toate episoadele din podcast se pot asculta aici sau pe iTunes. Sau ne poți contacta direct pe pagina de Facebook a podcastului, care se găsește aici. 


Share links: |

© 2019 Ovidiu Eftimie. All rights reserved.

Theme by Anders Norén.