Ovidiu Eftimie

Cartierul General

Menu Close

Ia să recomandăm niște teatru

Să o luăm cu începutul, că am multe figuri în cap și-s foarte snob cu greu găsesc ceva să mă distreze sau să mă facă să râd. Așa că fac disclaimerul ăsta la început, ăstea-s chestii care m-au amuzat pe mine.

Prima ar fi „București. Instalație umană” de la Arcub. Nu e neapărat o piesă de teatru, e mai mult performance art dar nu atât de complicat și abscons cât să nu înțeleagă și tractoriștii ca mine. Ca să o descriu scurt, e ca și cum ai vedea toată gălăgia de pe Facebook comprimată într-o oră. Te face un pic să te gândești cam cât timp pierzi aiurea pe interneți degeaba. E o secvență în care „cultura” aleargă după finanțări disperată, una în care cântă o doină și se sparg semințe în fundal, aplauze puternice pentru unul care se crede deștept și face gluma cu dottore, de toate. Eu m-am râs.

Plus că puteți să vă pupați cu Ada Galeș acolo, are un număr pe tema asta. Ea m-a instigat să mă duc să văd asta, nu m-am pupat cu ea așa că nu știu cât de interesantă e această parte.

A doua ar fi NSFW de la Point. M-am dus că mă freca gagică-mea la cap să-l văd pe Emilian Oprea, un tip de care știam doar că a jucat în „De ce eu”, un film care are un trailer compus exclusiv din limbaj de lemn. M-am dus fără să verific înainte nimic, cu bateria încărcată la telefon doar ca să am ceva de făcut dacă mă plictisesc. După 10 minute mi-am schimbat locul să văd mai bine acțiunea. E superb, nu doar Oprea e meseriaș ci și ceilalți de-acolo, Alexandru Potocean pe care-l știm din câteva filme cu ciorbă sau Gabriel Răuță pe care nu-l știm din filme dar poate e mai bine așa că nu i se strică imaginea de actor bun. Am râs de m-am spart, cel puțin în prima jumătate a piesei. Începe cu redacția unei reviste de bărbați unde fac ăștia preselecție să aleagă noua pereche de țâțe goale pe copertă și descoperă, după ce revista e în chioșcuri, că fata are 14 ani. Fără să știu piesa, știam cam cum vor evolua lucrurile, dar tot m-am distrat. Plus că personajele sunt foarte credibile, am cunoscut pe viu genul ăla de oameni cinici ce lucrează în revistele de bărbați/femei (că se ajunge și la o revistă de femei).

A, și pentru cine cunoaște locul, piesa începe de la etaj din Point și se termină în beci, desfășurându-se cumva în mijlocul oamenilor, iar detaliile sunt minunate, oamenii chiar au muncit pentru ea. Gen, pentru că la un moment dat un personaj spune că-i place New Scientist, au cumpărat exact revista aia să o aibă când se laudă cu ea, deși de la distanță n-ai observa.

Potato photo mai mult pentru a înțelege cum e treaba. Ăia doi de la masă sunt actori,. Practic spectatorii erau pereții redacției.

Share links: | | Din aceeași serie au mai apărut: |

© 2019 Ovidiu Eftimie. All rights reserved.

Theme by Anders Norén.